Ieri m-a bâzâit prima muscă. O fi hibernat pe undeva sau doar a venit în vizită? În fine…
Și?
Vă relatez acum cum mi-a zbârnâit mintea:
mi-am fixat să caut cana cu capac ca să nu am surprize în cafea…
m-am gândit la fabulele lui La Fontaine și la musca ce se credea foarte importantă la împinsul trăsurii…
m-am gândit la scurta poezie a lui W. Blake și cum suntem, cumva, niște muște…Vezi wiki.
prin asociere mi-am amintit și de o postare mai veche (2015) cu o muscă și un păianjen – aici.
Dar…
cel mai mult și mai mult mi-am amintit de o imagine. Toți avem nevoie de idoli. Doar că uneori îi alegem greșit. Ne cam transformăm în muște, nu? Nu toți. Doar unii.
Mie ideile îmi vin brusc. Poate de aceea unele sunt proaste. Zic și eu ca să mă scuz. Ieri mă gândeam doar la cum să fac o pomană simbolică. Conform tradiției. Căci da. 23 martie e ziua când tata a decis să plece definitiv. Sau poate nu. Mi-a lăsat un dosar cu file pline de memorii. Amintiri din perioada 1923-1952. Copilăria, școala, primele poezii, prima plecare din Cernăuți, reîntoacerea, a doua plecare din Cernăuți. Amintiri din Rădăuți și alte zone în care s-au refugiat părinții lui înainte de a ajunge a se stabili la Sibiu. Scoala de ofițeri de la Sibiu, instrucțiile, pregătirile de război ale cavaleriștilor, plecarea nemților, venirea rușilor, frontul și viața de după. O viață de om. Azi am zis să vă pun o foaie de la intrarea rușilor în Bucovina. Încerc să trec totul pe computer, dar mă stresează teribil cele citite. Sper să reușesc. Voi atașa și un mic fragment cu cele petrecute la Cernăuți în perioada iunie – septembrie 1940. Pentru informație, nu pentru stil. Și pe voi vă dor amintirile altora?
Cu nume de sfânt. De ierarh păzit de îngeri. Ortodocșii îl amintesc în calendar. Azi. Iar povestea vieții lui Grigorie Dialogul e deosebit de frumoasă. AICI. Din păcate, pentru mine rămâne doar o poveste. Prea târziu să mă schimb precum alții la apropierea morții. Ce-o fi, o fi. Profit însă de această ocazie pentru a vă pune trei poze nereușite ale unor brevete și decorații primite de bunicul din partea mamei. Grigore. Nu le-am putut scana din motiv de mărime. Una e pentru frumusețe, alta e pentru valoare și a treia e pentru importanță în contextul actual. Amintirile mele despre el rezistă și mi-ar fi plăcut să am cui le povesti. N-am. Până la urmă, scopul acestei postări e de a pune oarece documente în lumea internetului. Ca să fie. Ca să se știe.
Atât.
PS: Nu sunt în stare să discut nici despre datele istorice, nici despre războiul care este și va mai fi , nici despre negocierile unora, nici despre deciziile altora. Nu are rost să ne amăgim.
Cuvintele melodiei au afirmații clare. Susțin. Viitorul va demonstra care sunt soluțiile.
In Europe and America there’s a growing feeling of hysteria Conditioned to respond to all the threats In the rhetorical speeches of the Soviets Mister Krushchev said, „We will bury you” I don’t subscribe to this point of view It’d be such an ignorant thing to do If the Russians love their children too How can I save my little boy from Oppenheimer’s deadly toy? There is no monopoly on common sense On either side of the political fence We share the same biology, regardless of ideology Believe me when I say to you I hope the Russians love their children too There is no historical precedent To put the words in the mouth of the president? There’s no such thing as a winnable war It’s a lie we don’t believe anymore Mister Reagan says, „We will protect you” I don’t subscribe to this point of view Believe me when I say to you I hope the Russians love their children too We share the same biology, regardless of ideology But what might save us, me and you Is if the Russians love their children too
(Source: LyricFind Songwriters: Gordon Sumner / Serge Prokofieff)
Datorită Dianei (v-o recomand cu mult drag https://diana-kundalini.blogspot.com/) am descoperit o nouă distopie. Oricum, o adaug la categorie. Adică AICI, pentru cei curioși. Acțiunea primului roman din trilogia Divergent al tinerei autoare Veronica Roth m-a ținut trează peste noapte. Nu mă puteam opri din citit. Și asta pentru că imi aminteam de tinerețe. De timpurile când existau diferențe între noi fără a fi denumite partide. De vremea când principiile funcționau, sacrificiul era posibil și iubirea era curată. Romanul descrie o lume distopică. Citez: ”Cu decenii în urmă, strămoşii noştri au înţeles că nu ideologiile politice, crezurile religioase, deosebirile de rasă sau de naţionalitate sunt de vină pentru războaiele din lume. Mai degrabă, au tras concluzia că de vină este personalitatea umană… înclinaţia omenirii către rău, în oricare formă ar fi. Ei s-au împărţit în facţiuni care caută eradicarea acelor însuşiri considerate de ei răspunzătoare pentru neorânduiala lumii. — Cei care considerau că agresivitatea este de vină au alcătuit Prietenia.… — Cei care învinuiau ignoranţa au devenit Erudiţi.… — Cei care dădeau vina pe duplicitate au creat Candoarea.… — Cei care învinuiau egoismul au născut Abnegaţia.… — Iar cei care acuzau laşitatea au devenit Neînfricaţi.”
Frumos, nu-i așa?
Frumusețea urmează. Mai adaug un citat:
”— Lucrând laolaltă, aceste cinci facţiuni au trăit în pace vreme de mulţi ani, fiecare contribuind la câte un alt sector al societăţii. Abnegaţia ne-a împlinit nevoia de conducători altruişti la guvernare; Candoarea ne-a oferit lideri demni de încredere şi minţi sănătoase în domeniul legilor; Erudiţia ne-a furnizat profesori şi cercetători inteligenţi; Prietenia ne-a dat sfetnici şi îngrijitori înţelegători; în sfârşit, Neînfricarea ne asigură apărarea de primejdii, atât provenite din interior, cât şi din exterior. Dar sfera de acţiune a fiecărei facţiuni nu se limitează la aceste zone. Ne dăruim unii altora mult mai mult decât ar putea fi rezumat corespunzător în cuvinte. În facţiunile noastre găsim înţelesuri, găsim ţeluri, găsim viaţă.”
Romanul descrie evenimentele comunității atunci când tinerii împlinesc 16 ani. Întâi sunt supuși la teste de aptitudine pe baza cărora vor fi asociați unei facțiuni dintre cele cinci, apoi sunt obligați să treacă testele de inițiere în cadrul acelor grupuri. Cu seruri special alcătuite de erudiți pentru a-i descoperi pe cei ce nu se potrivesc. În special pe Divergenți.
Se întrepătrund lupte pentru demonstrarea calitățior, dar și lupte pentru controlul fricilor fiecăruia, separat sau împreună. Idei și griji. Sentimente și dureri (adică suflet și corp). Implicare și indiferență. Iubire și grijă, dar și ură. Aș putea continua, dar nu prea mă pricep. Sunt multe amănunte care dau savoarea romanului. Citiți.
Redau doar ideea unui Divergent, asta înainte de a vă spune concluzia mea.. ”minţile noastre se mişcă în zece direcţii diferite. Noi nu putem fi limitaţi la un singur mod de gândire, iar asta-i îngrozeşte pe liderii noştri. Înseamnă că nu putem fi controlaţi. Şi mai înseamnă că, indiferent ce-ar face, noi le vom provoca mereu necazuri.”
Zic, deci: Indiferent de consecințe, întotdeauna, nu lăsați societatea să vă dicteze acțiunile. Alegeți cu mintea voastră.
PS. Mai am de citit volumele 2 și 3: Experiment și Insurgent. Am timp, sper. Dar, pentru cei grăbiți, există filmele. Eu insist să citesc ca să-mi fac propriul film. Abia apoi mă voi uita. Pot fi interesante. S-ar putea ca Jo (https://filmserial.home.blog/) să știe și să ne spună. M-aș bucura. Vă pun un trailer cules de pe net și vizualizat de peste 38 milioane de ori. Sper să conteze.
Repet, deci: Indiferent de consecințe, întotdeauna, nu lăsați societatea să vă dicteze acțiunile. Alegeți cu mintea voastră. Atât.
Coada câinelui sau de ce câinele dă din coadă și nu invers. Răspunsul? Pentru că câinele e mai deștept decât coada lui. Dacă o coadă dă din câine avem o problemă. Politic, asta înseamnă că un fapt minor derutează atenția de la eveniment major. Explic brusc ce am înțeles. Ajutați-mă, vă rog, dacă știți mai multe. Termenul sub care e cunoscută problema e ”Wag the dog”. Există un roman satiric scris în 1993 (American Hero) și rescris în 2004 (Wag the dog: a novel). Autorul e Larry Beinhart, un as al ficțiunii politico satirice sau viceversa. Am aflat că este vorba de păcăleala creată de Bush cu Războiul din Golf (?). Încă citesc. Există filmul ”Wag the dog” realizat în 1997 în care un președinte în prag de alegeri, acuzat de hărțuire sexuală, provoacă un fals război în Albania pentru a deruta atenția. Culmea culmilor, Bill Clinton și Donald Trump s-au folosit de concept pentru a iniția diversiuni. În loc de Albania a fost Afganistan, respectiv Siria. Doar eu rămân fraieră? Pun un mic fragment din film:
Am văzut parțial filmul. Am citit puțin din carte. Nu știu la ce concluzii se ajunge. Mi se pare totuși important să vă atrag ACUM atenția. În lumea asta plină de probleme aș vrea să nu ne păcălim mergând după coadă. Să distingem între ce e important și ce e diversiune. La ei: Criza energetică? Pandemie? Rusia? Ucraina? China? La noi: Prețuri energie/gaze? Suspendarea președintelui? plagiat Ciucă? greva STB? AUR? PNL-PSD? Altceva? Nu pot să mă uit la TV. Cred că mi-aș da seama mai ușor ce se urmărește. Spuneți-mi și mie ce ați aflat. Aștept. Aveți grijă. Atât.
Doar ca semn că încă exist. Și că viața mea curge lin. Sau doar timpul curge iar eu rămân aceeași, precum o piatră cu blog.
Vă urez împlinirea tuturor dorințelor (nu a rezoluțiilor – termen împrumutat). Să fiți sănătoși, activi, să vă bucurați de cei dragi și să nu vă stresați fără rost.
Jurnal de fraieră 