Azi.
Deci. 😛
Disclaimer. 😛
Nu e filozofie. Nu e despre religie. Nu e un test al textelor din Biblie. Sunt doar niște informații, nu recenzii, despre câteva scrieri pe un subiect ales. Puteți citi, puteți aprofunda, puteți abandona. Nimeni nu vrea să schimbe părerea nimănui.
Iar subiectul e complicat și vast. Doar în literatură, deocamdată. Stiințifico-fantastică, desigur.
Abordez (superficial, bineînțeles) Călătoria în timp. Acel timp în care se presupune a fi fost crucificat Hristos.
Există în cele citite noian de gânduri, îndoieli, sentințe ce nu le pot povesti. Există descrieri de case, de peisaje, de veșminte ori de chipuri arse de soare, bune de introdus în atmosfera locului, neesențiale într-o parcurgere sumară.
Ideea principală (cum se scria în rezumatele de pe vremea mea) e singura ce mi-o pot permite: Crucificarea lui Hristos văzută de călători din viitor, fie ei savanți, profesori sau simpli turiști spațiali.
Încep.
- Prima ficțiune citită de mine e Bucla de histerezis – semnată de Ilia Varșavski. Am mai scris despre ea, semn că m-a șocat.
Sec: schița apare în limba română în 1985, alături de alte scrieri pe tema din titlu, în volumul Nici un zeu în cosmos (coord. Alexandru Mironov)
Inceput. Discuțiile cu paznicul timpului, cu cronometrorul principal ori cu cei de la serviciul de timpuri și obiceiuri plus machiaj sunt teribil de amuzante pentru pregătirea călătoriei, dar le voi trece cu vederea. Kurocikin, cercetătorul, avea pentru drum o geantă bleu Aeroflot (nu găsise în catalog o traistă mai potrivită), o siringă cu un antibiotic puternic, un spray pentru țânțari, o brichetă și țigări, bani și o sticlă de votcă. Era îmbrăcat într-o pelerină de plastic alb pe post de hiton, avea sandale și i se lipiseră pe chip o bărbuță și niște plete.
Conținut. Cercetătorul sovietic se întâlnește cu Ioan și Iacov, cu Toma și Iuda, plutește deaupra apei când barca se răstoarnă din motive de hiton de plastic, le oferă votca lui făcându-i să creadă că a transformat apa in vin, le vorbește despre sclavie și despre viitorul oamenilor liberi, o vindecă pe fata lui Iair cu antibiotic și face propagandă antirăzboinică. Mulțimea îl însoțește entuziasmată, apoi se dezice și îi cere moartea. V-ați prins? E confundat cu Mesia, cu cel pe care îl căuta, de fapt. A fost interogat, crucificat și, bineînțeles, a fost extras și propulsat în viitorul din care a venit, sub privirile viitorilor apostoli. - O altă ficțiune pe care vreau să v-o semnalez acum e Ecce homo! de Michael Moorcock.
Sec. Schița este tradusă în limba română în Almanahul Anticipația din 1995, dar ea apare și primește premiul Nebula în 1966. Iar sovieticii au folosit-o ca inspirație. Adică schița de mai sus are radăcini în cea despre care vă scriu acum. 😦 Neplăcută poveste a poveștilor.
Inceput. Mașina timpului era o sferă plină cu un fluid lăptos în care plutea călătorul îmbrăcat într-un costum de cauciuc…etc. Numele lui era Karl Glogauer. Anul 1976 spre anul 28.
Conținut. Un el – ”librar evreu, palid, sensibil și cu toane, cu mintea plină de imagini și obsesii nesoluționate” și o ea – ”parteneră cu zece ani mai în vârstă și cu zece ani mai cinică”. Discuții cu texte gen ”omul modern în căutarea unei cârje.”, ”Dumnezeu a fost ucis în 1945”, ”Religia a fost creația fricii”, Jung, ”Hristos a fost un agitator evreu care a organizat o răscoală împotriva romanilor”. ”știința poate explica modalitatea, poate spune cum, dar niciodată nu întreabă ”de ce””
Schița e greu de povestit căci e un amestec de impresii și amintiri din copilărie și tinerețe cu fapte din relatarea călătoriei.
Spumoase (adolescentine?) discuții, și deloc simple. De citit. Atașez volumul (conștientă de implicații)
Deci. Capsula se sparge și Karl e salvat, spălat și îngrijit de niște bărboși încruntați, în straie de bumbac. Esenieni. E confundat cu un mag din Egipt aflând că îl caută pe Iisus Nazarineanul. Ioan Botezătorul îl numește Emanuel. E botezat și pleacă în căutarea lui Isus din Nazaret. Flămând, bolnav, ajunge în Nazaret, il găsește pe Iosif cu soția lui, Maria, îl descoperă pe fiul lor, Isus, un tânăr cocoșat, tâmp și schilod, cretin congenital. Karl urmează a fi tratat ca profet, ca Isus, și moare în condițiile știute. - Adaug The Traveller (Călătorul)
Sec. 1954, autor Richard Matheson, mult mai cunoscut ulterior pentru scrieri transformate în filme de succes.
Conținut. Profesorul Paul Jairus, ateu declarat, este ales de biroul Chrono Transposition ca fiind potrivit pentru călătoria în timp la momentul crucificării. Vehiculul de transport e o cușcă transparentă, invizibilă pentru toți, nu și pentru Isus. Ajungând la scena respectivă, simte atât de multă milă pentru El încât încearcă să îl salveze. Adus înapoi rapid de conducătorii experimentului, rămâne marcat de miracolul în care un om era dornic să-şi dea viaţa pentru binele tuturor. - Și, în fine, ultima schiță din scurta listă parcursă. Let’s Go to Golgota (Să mergem pe Golgota)
Sec. apărută în 1974 și având ca autor pe Garry Douglas Kilworth, încă în viață azi.
Conținut. O povestioară de câteva pagini din care aflăm că turiştii din viitor pot rezerva (prin Time-Travel-Agency) un loc pentru a asista la încoronarea reginei Elisabeta a II-a, la asediul Cartaginei, la cruciade, sau pot vizita Sparta ori Roma străveche. Etc. Prețuri, locuri, timpi. Simon și Mandy si Harry și Sarah aleg crucificarea lui Christ, ca lecție de înțelegere a religiei pentru copii (Julie and James).
Mi-au plăcut instrucțiunile primite de ei pentru a asista la ziua în care Pilat pune mulțimea să aleagă pe cel ce va fi salvat. Li s-a spus să strige Barrabas, pentru a nu apărea a fi diferiți. Idem, pentru siguranța lor , li s-a spus să râdă la lozinca ”Isus, regele iudeilor”.
Dar ce mi-a -plăcut cel mai mult e că în sala de pregătire, pe lângă veșminte și înfățișare potrivită acelui timp, li s-a injectat cunoașterea limbii aceleia, că nu știu sigur care era numele ei. Cu efecte pentru o lună doar, dar ce grozavă chestie.
Finalul e trist. Călătorii noștri își dau seama că întreaga mulțime care cerea ca Iisus sa moară era cea a turiștilor în timp. Mereu și mereu.
A existat ideea, omul, suferința, crucificarea. Nu am găsit Învierea. Încă.
Pentru cei curioși, atașez Almanahul Anticipația 1995
Idem mușcatele bătrîne
Jurnal de fraieră 