Thrasymachos

în dialog cu Socrate.
Citate. Copiate multe, selectate puține, doar ca idee.

„Oare nu ştii că, dintre cetăţi, unele sînt conduse de către tirani, altele sînt democraţii şi altele aristocratii?”

”Şi atît de avansat eşti în a şti ceea ce înseamnă drept, dreptate, ca şi nedrept şi nedreptate, încît ignori faptul că dreptatea şi dreptul sînt, în fapt, bunul altuia – anume folosul celui mai tare şi al cîrmuitorului, şi că doar paguba este proprie supusului şi celui ce slujeşte! Iar nedreptatea, invers: ea îi subjugă pe cei cu adevărat naivi şi pe drepţi, iar supuşii împlinesc folosul aceluia care este mai tare şi îl fac fericit, slujindu-l pe el, dar cîtuşi de puţin pe ei. Lucrurile trebuie astfel privite, naiv de peste poate ce eşti, Socrate, anume că omul drept, pretutindeni, e dezavantajat faţă de cel nedrept.”
”Mai întîi, în cazul contractelor oamenilor unii cu ceilalţi, nicăieri nu l-ai afla pe omul drept avînd, la sfîrşit, mai mult decît cel nedrept, ci, dimpotrivă, mai puţin.”
”Apoi, în chestiunile obşteşti, cînd e vorba de impozite, omul drept plăteşte mai mult decît cel nedrept, chiar dacă au averi egale. Cînd este vorba de venituri, primul nu profită deloc, al doilea – o groază.”
”Iar cînd şi unul şi altul ar deţine vreo magistratură, omului drept, chiar dacă nu are altă pagubă, îi merg mai rău treburile casei din pricina neglijării lor; iar de la obşte n-are nici un cîştig, fiindcă e om drept. De asemenea, ajunge nesuferit rudelor şi cunoştinţelor, nevoind ca, ocolind dreptatea, să-i servească.”

Ce vreau să zic? Degeaba îi înjurăm pe cei mici din justiție, pe cei cu nedreptatea în mână și îi apreciem pe cei cu ”nedreptatea desăvârșită”, care își permit orice, care își permit să facă legi în favoarea lor și așteaptă să fie lăudați. Nu doar de la noi. Îi știți ca și mine.
Ce vreau să zic? Ce soluție am găsit? Tot în Platon, bineînțeles (notele A. Cornea):

În cazul proceselor ateniene, cel găsit vinovat avea dreptul să-şi propună pedeapsa, propunere ce putea fi acceptată ori respinsă de către tribunal.”

Terminăm zarva. Cel care încalcă legea se va condamna singur. Sunt chiar sigură că unii vor avea bun simț și se vor pedepsi. Așa cum credincioșii care păcătuiesc, fie și cu gândul, își impun propriile restricții.
Nu mă aștept ca cei puternici să aibă vreo jenă. Altfel nu ajungeau unde au ajuns.

Prevăd întrebarea: sunt oare normală?

Daaa. Cam pe lângă… 🙂 Cam ca în testul de mai jos:

Reclame
Publicat în Aiureli, Politică de baltă, Vorbe, vorbe, vorbe... | Etichetat , , , | 6 comentarii

Catedrala sufletului

Iubeam, cândva, bisericile. Sibiancă fiind, aveam de unde alege. Le vizitam des, cu pioșenie, dar și cu curiozitate. Nimeni nu mă învățase nimic despre religie și despre diferiții Dumnezei. (anii 60-65) și doar în câteva cărți găseam referiri. Atmosfera lăcașelor era deosebită.
La biserica catolică, cea din Piața Mare, cu ajutorul celui care o administra, urcam în turn sau învățam sus, în liniște, deasupra credincioșilor. Mărturisesc că am ronțăit niste ostii și chiar că am încercat să cânt ”no no leta” la orgă. Nimic nu mi s-a părut ofensator sau exagerat. Slujbele în latină îmi păreau melodii de neînțeles, superbe totuși.
La biserica franciscană, mereu goală ziua, prin 65, învățam repetat. Asistam și la slujbele de toamnă, când toți cei prezenți intonau cuvinte la unison. Era minunat.
La biserica evanghelică mergeam la concertele de miercuri, înainte de 89. Singură, apoi cu copiii, cu toții ne-am bucurat de muzica orgăi și de frumusețea muzicii religioase și nu numai, chiar și atunci când concertele aveau loc în ferulă din motive nonreligioase. Am aflat multe și am ascultat autori de care nu aveam cum să aflu altfel. Buxtehude a fost doar un exemplu în care m-am făcut de rușine în fața prietenei mamei, profesoară de engleză, evreică, ce avea alte mijloace de informare decât mine. Nu am uitat. Recunosc.
Cumva, nu m-am schimbat. Vedeți aici : https://zorele.wordpress.com/2013/01/05/macaiesc-dar-ma-caiesc/
Credința mea e rebelă și nu se potolește cu trecerea anilor, adică refuz să fiu ca bătrânii ce se apropie de moarte și încep să devină practicanți ai fricii, nu ai credinței. Refuz biserica de azi. Sunt ortodoxă doar prin tradiție.
Nu pot să cred într-o biserică mare. Sufletul meu iubește lemnul și spațiile mici. Cred că voi rămâne singură cu îngerelul meu.

Vă invit și pe voi în Catedrala Sufletului. Fără ziduri, clopote, aur și fără fariseism. Doar cu iubire și înțelegere. Nu vom sta niciodată la coadă. Dumnezeul nostru nu va accepta.

PS. Pentru cei tineri pun cântecul despre care scriam. Ca să îndulcesc cumva postarea. 😦

Publicat în Aiureli, Pe vremea mea, Vorbe, vorbe, vorbe... | 36 comentarii

Varză.

De ce acest titlu? Încercați să ghiciți?
Vreau să vă spun despre școli sau despre învățământ? Sunt varză, știu.
Vreau să scriu despre instituții împănate de incompetenți piloși? Sunt varză, știți.
Vreau să atrag atenția asupra verzei din politica indiferentă, inconsecventă, incapabilă de a relansa România? Varză de Bruxelles sau varză à la Cluj? Varză albă sau varză roșie? Nu. Altădată. Aștept să se mureze. Aștept să miroasă precum o știți. Poate atunci o vom arunca la canal. Nu varza, politica băloșită precum varza prost aerisită.
Stop acum.

Dragilor,
Iubesc varza varză. Are de toate. Vitamine, minerale, gust, etc. Sunt fană. Am pus recent varză la murat. Întreagă, tăiată și tocată. Fac și salată din varză crudă, acum, cât mai este. Nu vreau să vă dau rețete. Doar să vă amintesc că există sarmale de post sau cu carne, varză ca la Cluj, tăieței lați cu varză, vărzări, plăcinte, ciorbe cu afumătură și multe altele.
Voi pune câteva poze ca să nu credeți că vă păcălesc. Later 🙂
Iarna trecută nu am răcit niciodată. Cum nu am medic de familie și cardul e virgin, cum nu iau medicamente, cred că probioticele din varză m-au ajutat. Nu faceți ca mine. Eu sunt excepția 😀
Hai, nu fiți dezamăgiți că nu m-am lansat în comentarii politice. O fac acum, în felul meu. Doar pentru noii vizitatori. Apelând la o postare veche și personală, cu o imagine a unei poezii de Ana Blandiana din Almanahul copiilor  – https://zorele.wordpress.com/2011/12/18/ala-bala-alandala/

 

Publicat în Aiureli, Vorbe, vorbe, vorbe... | Etichetat , , , , , | 17 comentarii