Am semnat pentru Ciolan

Dovada e în poza de mai jos.

Explicația titlului o găsiți pe facebook.
Aici:

https://www.facebook.com/valeriunicolaeciolan

Iar explicația mea e următoarea. Îmi plac independenții.

Il citesc pe Valeriu Nicolae de mulți ani în Dilema, l-am urmărit pe FB în analiza zilnică a CV-urilor de parlamentari șomeri la tinerețe și foooarte școliți la bătrânețe (îi găsiți și aici: https://nutotei.ro/), dar doar zilele trecute am aflat cu adevărat cât de multe a făcut.

Rog bucureștenii să citească în partea stângă a paginii lui de promovare pe Facebook și, dacă le place omul, să semneze online, semnătura neimplicând și votul. Şi da. La alegerile parlamentare putem semna pentru mai mulţi candidaţi/partide.
Poate reușim să putem alege un independent în Camera Deputaților. Reușim?
Mai sunt două zile pentru strâns semnături. Mi-ar părea rău să ne înecăm…la mal.
Mulțumesc pentru atenție. Nu mai e timp pentru glume.



Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 16 comentarii

R.I.P.

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe...

25 iunie. MJ forever

Nu puteam să mai tac.

Îl credeați ciudat? Dar acum? V-ați trezit?

Nu cred.

Ascultați și căutați să înțelegeți.  Eventual.

PS. Cred că o să mă opresc temporar. Și din scris și din citit. Iertați-mă. Am o problemă. Blogurile nu mai sunt cum erau. Povesteam și ne distram. Acum contorizăm.Topuri, like-uri, comentarii sau linkuri. Sau bani. Online-ul se pervertește pe zi ce trece.
Prostia a explodat.
Asistăm sau ne adaptăm.
Am obosit.

Să fiți sănătoși.

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe...

Ziua învățătorului.

Respectul meu tuturor învățătorilor de carte. Respect pentru cea mai nobilă profesie.
Și da. Sec.
Cu fetele din clasa mea. Prin 1957, probabil, Școala generală nr 1 Sibiu (Ursuline).
Cu invățătorul Sergiu Ciornei, omul deosebit care mi-a îndrumat primii pași.
Pe când școala era școală și uniforma era motiv de mândrie.

 

Publicat în Documente, Pe vremea mea, Vorbe, vorbe, vorbe... | 49 comentarii

25 mai. Ziua Prosopului.

Orele 0:00 trecute fix în EEST (Eastern European Summer Time). Mă grăbesc.
Spus sec, astăzi e Ziua Prosopului. Spus mai complet, astăzi e ziua în care îl serbăm pe Douglas Adams, prozator și dramaturg, (https://ro.wikipedia.org/wiki/Douglas_Adams) și ideile lui sclipitoare. Nu vă spune nimic numele? Dar Doctor Who ori Monty Python vă sună cunoscut? Douglas Adams și-a adus contribuția.
Dar de ”Ghidul autostopistului galactic” ați auzit? El l-a scris și rescris.
Rămânem la ultima întrebare și o lămurim puțin, căci de acolo se trage Ziua Prosopului.
Citez din Ghid:

Un prosop, scrie acolo, este cel mai util lucru pe care un autostopist interstelar îl poate duce cu el. În parte, prosopul are o mare valoare practică – te poţi înveli cu el ca să-ţi fie cald în vreme ce traversezi Lunile răcoroase din Jaglan Beta; te poţi întinde pe el pe plajele cu nisip strălucitor de pe Santraginus V, inhalând vaporii de apă plini de arome; te poţi acoperi cu el, sub stelele care strălucesc roşu-aprins pe planeta Kakrafoon; îl poţi folosi ca pe o velă, navigând de-a lungul marelui fluviu leneş Moth; îl poţi uda ca să-l utilizezi în lupte corp la corp; ţi-l poţi înfăşură în jurul capului ca să te păzeşti de gazele toxice sau ca să eviţi privirea Bestiei flămânde mâncătoare de gândaci de pe Traal (un animal extrem de idiot, care presupune că dacă tu nu poţi să-l vezi, atunci nici el nu te poate vedea – prost ca noaptea, dar foarte, foarte flămând); îl poţi flutura în caz de urgenţă ca pe un S.O.S. şi, bineînţeles, te poţi şterge cu el de apă, dacă după toate astea pare să se fi păstrat suficient de curat.”

Iar titlul de mai sus a denumit inițial un serial radio, apoi o carte, apoi 5 cărți (1979-1992), apoi un joc interactiv, un serial TV și un film (2005). Citesc cartea și nu mă mai satur. De multă vreme nu am mai reușit să fiu complet sub farmecul unei cărți. De mult prea multă vreme. Nici nu credeam că mai sunt în stare. 😦
Cartea este despre ghidul autostopistului galactic. Culmea, nu? ”Ghidul este definitiv. Realitatea este frecvent incorectă.”
Cartea este despre galaxii și planete, inclusiv despre planeta care construiește planete.
Cartea este despre umanoizi, reptiloizi, ihtioizi, copacoizi umblători şi nuanţe superinteligente ale culorii albastru și chiar despre forme de viaţă de tip pix cu bilă.
Cartea este despre nava pornita în Curs cu Improbabilitate Infinită (”o metodă nouă şi minunată de a traversa distanţe interstelare mari în ceva mai mult de o nimicime de secundă, fără toată tevatura aia de trecere prin hiperspaţiu”). Și despre multe alte tipuri de nave. Inclusiv sinucigașe.
Cartea este despre roboți super inteligenți, dar depresivi, despre uși fericite atunci când sunt deschise, despre lifturi vorbărețe și despre tot felul de aparate ciudate, dar sofisticate.
Cartea este și despre computere imense ce pot descrie traiectoria fiecărui fir de praf într-o furtună de nisip ori vectorii atomilor din Big Bang. Plus despre marele computer Gândire Profundă, al doilea ca mărime în Univers.
Și aici mă opresc puțin ca să vă spun povestea. Mă lăsați sau mă lăsați 😀
Povestea se împletește cu zeci de alte povești, care mai de care mai năucitor de interesantă, doar că am extras-o pentru voi.
Computerului Gândire Profundă i s-a cerut a calcula o dată pentru totdeauna ”Răspunsul la întrebarea Supremă a Vieţii, Universului şi tot Restului”
Timp de şapte milioane de ani şi jumătate, Gândire Profundă a calculat şi a procesat, iar la sfârşit a anunţat că răspunsul era ”42” – aşa că a fost nevoie să se construiască un alt computer şi mai mare, pentru a se descoperi care era, de fapt, întrebarea. Iar acest computer, botezat Pământ, era atât de mare, încât adesea a fost socotit din greşeală o planetă – mai ales de ciudatele fiinţe asemănătoare maimuţelor care se agitau pe suprafaţa lui, ignorând complet faptul că făceau parte dintr-un program gigantic de computer.
Pare simplu, nu? Nu. Căci Pământul a fost distrus de vogoni după nu știu câte miloane de ani, dar cu 5 minute înainte de a formula întrebarea al cărei răspuns e ”42”. Așa că planeta care construiește planete s-a apucat să refacă Pământul.Scena2.

Care e întrebarea? Suspans. Habar nu am. Am citit doar cartea inițială din cele 5. M-am oprit doar ca să vă povestesc.

E felul meu de a-mi dovedi admirația și de a vă anunța Ziua Prosopului, serbată azi de fanii lui Douglas Adams prin purtarea unui prosop peste tot. Că ei sunt mulți, o poate demonstra și videoclipul care urmează.

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 21 comentarii

Dileme

Dilema 1: Viitorul e în mască sau sub mască? 😦
Am selectat câteva imagini dintr-un filmuleț primit pe mail.  Între altele, cu copii ingroziți atunci când li se scoate masca. Nu mi se pare normal. Deci: viitorul e în mască sau sub mască?
Dilema 2: îmi amintesc vorbele călugărului Ieronim, fost soldat, spuse demult, demult, la mănăstirea Stânișoara. ”În viață, ca și în război, fiecare e pe socoteala lui”.  Deci: viață sau război?
Dilema 3: dacă vom trece de la un virus la altul, masca va deveni permanentă. Deci: mască sau niqab? 😀
Dilema 4. Cât de egoiști trebuie să fim? Și cât de uniți?
Și mă mai gândesc la cum vom transpira , ne vom înăbuși și sufoca pe sub măști, pe când parlamentarii vor avea mașini cu șofer mascat și cu aer condiționat, plătite de noi, fraierii. Ultima dilemă nu o mai descriu. Doar că nu-mi imaginam ca politica să ajungă atât de indiferentă la problemele reale.
Gata cu vorbele. Urmează pozele (poate le știți)

   

Ultima, dar nu cea mai puțin importantă:

Încă mai sper că lumea a învățat, lunile astea, să fie mai responsabilă.  Și ca reacțiile să fie corecte, nu de frica amenzilor. De frica de a sufoca cu inconștiența noastră funcționarea spitatelor și a celorlalte instituții vitale.

V-am stresat? Erați stresați de dinainte? 😀 Vă pun testul.

Later edit.  Mi-am dat seama că pozele și explicațiile mele sunt prea puțin convingătoare.
Am pus filmulețul primit pentru ca să-l puteți viziona și reacționa.
M-aș bucura să mă înțelegeți. Priviți  AICI.

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 47 comentarii

Despre reguli

sau ”logică de cazarmă”.
Și nu. Nu eu am inventat termenul. A făcut-o Constantin Noica referindu-se la logica lui  Aristotel, via Platon.
Pentru mine, acum, este exact ce-mi trebuie. Să vă spun cele trei legi fundamentale.

1. principiul identității: ceea ce este, este.
2. principiul non contradicției: nimic nu poate atât să fie cât și să nu fie în același timp.
3. principiul terțiului exclus: totul trebuie fie să fie, fie să nu fie.

Să vă pun și un citat din Metafizica lui Aristotel, Cartea Gama? Fie. Să fie 😀

”Iar dacă, toți sunt in eroare și toți au dreptate, nu va fi cu putință pentru un om nici să se pronunțe, nici să vorbească. Càci, în același timp, el și spune aceste lucruri, dar le și neagà. Or, dacă el nu concepe nimic, ci, in mod egal, cugetă și nu cugetă, prin ce s-ar mai despărți el de condiția legumelor?”
”Iar dacà /filozofii noștri/ nu au o cunoaștere științifică, ci își dau doar cu părerea, cu atât mai mult ar trebui să se preocupe ei de adevăr, dupa cum omul bolnav trebuie să se preocupe de sănătate mai mult decât cel sănătos. Căci omul care își dă cu părerea, în comparație cu cel care are o cunoaștere stiințifică, nu este într-o condiție sănătoasă față de adevăr.”

Ce vreau eu să spun? M-am cam săturat de păreri și de decizii tranșante care să fie contrazise (părerile) sau retrase (deciziile) după un scurt timp. Înțeleg îndoiala mai mult decât pot înțelege certitudinile unora. Nu dau exemple.
Și da. Toată teoria a fost ca să mai spun și eu ceva în loc să vă pun filmulețul direct.
E important. Se leagă.

Rămâne cum am stabilit. 😀

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 19 comentarii

Recomand – Pravilele carantinești

”E interesat că la 1834, anul în care s-a petrecut întâmplarea din textul meu, era în vigoare un regulament (de pe la 1831-1832) prin care se impunea carantina pentru stoparea epidemiei de ciumă și holeră. Se instituise carantina numai pe granița de sud, pe malul stâng al Dunării, iar acolo se organizaseră câteva puncte de trecere, unde erau verificați cei care intrau în țară. Astfel, fiecare călător era consultat de un doctor, iar dacă era sănătos i se luau hainele, toate lucrurile personale și mărfurile, care se dezinfectau temeinic. Călătorul era apoi îmbăiat și îmbrăcat în hainele de carantină și era cazat timp de patru zile în stabilimentele de lângă graniță. Dacă nu prezenta niciun simptom, în cea de-a cincea zi i se dădeau lucrurile curățate și un bilet de carantină (un fel de adeverință medicală) și ii era permis să intre în țară. Dacă nu era suficient spațiu pentru a fi cazat fiecare călător într-o cameră, atunci numai cei veniți în aceeași zi erau cazați în aceeași cameră, dar niciodată doi oameni intrați în țară în zile diferite nu împărșeau aceeași cameră. Cei care erau infectați nu erau primiți în țară. Toate mărfurile erau și ele supuse carantinării, unele chiar și până la 42 de zile. Se permitea organizarea câtorva târguri comerciale la graniță, pentru schimbul de mărfuri, dar acestea erau organizate astfel încât locuitorii de peste Dunăre să nu intre în contact direct cu cei de pe malul drept, iar monedele se țineau în oțet.
Cei care intrau în țară fără a trece prin carantină erau trimiși la ocnă pe viață. Cei care nu dădeau toate lucrurile la dezinfectat, reluau carantinarea. Cei care se atingeau de lucrurile vreunui carantinat, erau și ei trimiși în carantină. Dacă vreun călător încerca să treacă cu forța „cordonul sănătății”, santinelele aveau ordin să-l împuște. De asemenea, santinelele care îi lăsau pe călători să treacă fără a fi carantinați, erau, în funcție de gravitatea faptei, sancționați cu pedepse corporale sau chiar codamnate la moarte.”
via Pravilele carantinești

Citat | Publicat pe de | 8 comentarii

Ca babele

Mda. Nu sunt chiar singură pe lume. Mai e și doamna CE, vecină cu mine. Și nu ne vizităm, dar ne vorbim și bârfim și ne minunăm. Chiar inventăm conspirații, de ce s-o facă doar unii și să le răspândească alții? Noi suntem originale. 😀
(Obs. Sper că ideea de mai jos nu a apărut pe la TV. Dacă da, corectați-mă, vă rog)
V-aș fi povestit acum două zile, dar WP-ul era bulit și comentariile păreau, dar nu erau. Și-a revenit.
Deci: 😀
Vă amintiți cascada de răzmerițe țigănești? Hunedoara, Rahova, Săcele, Bistrița, etc. de acum câteva zile (cam 5 sau 4)? Exact. Care a fost reacția? Reacție mai rapidă decât de obicei? Acum 3 zile a ieșit Președintele și a anunțat ridicarea restricțiilor de deplasare începând cu 15 mai.
Vreți explicația noastră de babe cu experiență? Onor guvernanții și-au dat seama că nu pot ține țiganii în frâu. Că e mai bine să-i lase liberi să se plimbe ”unde vrea mușchii lor”.
Vreți și date asociate? Vi le spun. Rareș Bogdan a declarat că sunt veniți în țară cam 70.000 de indivizi despre care se știe că nu au lucrat legal pe-afară. Cam 10.000 de prostituate (vai de viața lor) și mare parte din rest – cerșetori sau hoți (cf R.B).
Acum ați priceput? Indivizii depinzând de portofelele noastre vor avea libertatea de a profesa. Așa cum știu ei/ele. Liber în piețe și la transportul aglomerat, liber noaptea pe străzi, bucuria lor. Ba mai mult: vor fi obligați să poarte mască. 😀 Nu cumva să fie recunoscuți și reclamați. Frumos sau nu?

Mai gândiți-vă.  Nu vreau să insist.

Sper să nu rămâneți triști. Vreți să vă cânt?

”Toți tră – im într-un galben submarin, galben submarin, galben submarin…”

Revedeți, vă rog.

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 12 comentarii

Asta-i viața

Asta-i viața.

Intr-o țară în care bătrânii sunt tratați ca pericol (blocați – cică pentru a-i proteja), într-o țară în care copiii sunt condamnați a sta în case (la lumina becurilor și a computerelor) și în care parcurile sunt închise căci poliția locală e total ineficientă, într-o țară în care guvernul e-vită să ia măsurile corecte și la timp și se lasă influențat de interesele unora, într-o țară în care țiganii atacă polițiști, nimic nu mai e normal.
Rămâne doar să rezistăm individual.
Vă pun o melodie lansată în 1966.

Asta-i viața

Ascultați versurile și credeți doar ceea ce vi se potrivește.
Nu că aș crede în previziuni. 😦
Nu că nu mi-ar fi frică în lumea asta în care totul e posibil.
Să învățăm de la Frank Sinatra.  Asta-i viața.

Să fim sănătoși.

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 23 comentarii

Transformare

Toti ne schimbăm. Nimic nu se pierde, totul se transformă, nu? Deja văd pe FB persoane pe care le credeam echilibrate cum devin isterice. Dar ca să nu bârfesc pe ceilalți, haideți să vă spun ce e cu mine.
Dorm la ore aiurea. Mă trezesc idem și dovada e ora acestei postări.
Citesc mai rar blogurile căci nu am țigări destule (ca să le savurez citind) și nici nu pot ieși să-mi cumpăr. Trebuie să-mi revin. Voi recupera restanțele.
Nu prea mai am răbdare să sun/răspund la telefon și nici nu prea aș avea ce să povestesc/aflu.
Evit știrile TV mai mult ca niciodată.
Ocolesc filmele lungi și privesc doar seriale unde mortul apare la început și criminalul e descoperit în 40 de minute cu pauză cu tot.
Parcurg presa, și tot mai rar găsesc articole la care să mă opresc.

Și ca să ajung mai repede la concluzie zic:
Mă transform în Monk. Acel Monk. Personajul de serial TV (pe care tocmai l-am revăzut pe Diva). Nu dau mâna, umblu cu șervețele umede prin buzunare, fug de orice apropiere.
Cântecul mi se/se potrivește perfect.

Voi v-ați ales personajul? Sau invers?
Cum/Mai rezistați?

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 75 comentarii

Manipulare

Manipulare? Voi hotărâți.

Vă pun niște versuri.

”Mai lasă-mă un minut.
 Mai lasă-mă o secundă.
 Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
 Mai lasă-mă o briză, o undă.
 Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.”

Frumoase versuri, nu? Pare că inspiratul poet roagă Universul să-l mai rabde pe pământ. E potrivit acum și toți vrem asta, nu?
NU. Interpretarea e greșită. Poetul e Nichita Stănescu, iar poezia e Aici. O poezie de dragoste cu nimic mistic în conținut.  Putem să exagerăm și  să ne adresăm bolii precum unei iubite, dar nu cred că e cazul. Vă voi pune și cântecul asociat.

Era să vă manipulez punând informația trunchiat? Cred că da.

Aveți grijă ce citiți. Mai ales acum. Aveți grjă ce credeți. Mai ales acum.

Iar ca exemplu nefericit vreau să amintesc vorbele Christinei Lagarde, vorbe ce circulă pe unele bloguri pe care le citesc. Am verificat atunci când a zis-o, o repet acum. Cuvintele ei au fost că pensionarii trăiesc MAI mult, nu că trăiesc PREA mult. Așa-i că sună altfel? Chestie de traducere? Poate. Și nu cu bătrânii avea probleme ci cu sistemele de pensii ce vor deveni ineficiente. Nu vă mai lăsați păcăliți. Nu mai răspândiți neadevăruri.

Permiteți-mi să închei într-o notă optimistă. Cu cântecul ce cuprinde versurile de mai sus.

Cu versuri frumoase, cu cântec și cu speranța că ați înțeles mesajul direct, nu ascuns, nu manipulator. 🙂
Să fiți bine.

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 18 comentarii

Premoniție?

Știu că o știți. O pun doar ca să redea atmosfera acestor zile.  Ca să ne amintim cândva.


Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 13 comentarii

Vești bune

De fapt predicții. Încerc să extrag pentru cei fără FB.

 

”Explicare model de estimare:

”Intre variabilele mele, majoritatea sunt valori destul de universal valabile, si testate deja in china si alte tari, si deci aproape de realitatea de la noi.

Ce avem noi particular?

2 variabile.

1. Compliance rate al distantarii. Eu am ales 67%. Care este general acceptat ca fiind destul de realist. Adica 2 din 3 oameni respecta destul de serios distantarea sociala. Dar nu am date sa stiu daca chiar asa e. Dar cred ca asa e.
2. Numarul de infectati care au intrat in tara. Aici mi-a fost super greu sa fac o estimare. Am verificat cu politia de frontiera cam cati aomeni au intrat in tara si din ce tari au venit. Am verificat la acea data cati oameni erau deja confirmati in acele tari. Am facut o extrapolare si am zis ca probabil, un procent similar cu populatia din zona de unde vin, sunt bolnavi si ai nostrii romani. Momentan am ales 2000 de bolnavi initiali in ziua zero. Asta inseamna cati am estimat eu ca sunt infectati intrati in Romania. Ziua zero aleasa de mine este 8 martie.

Cum se citeste estimarea:

1. Peak? Toata lumea ma intreaba cand atingem Peakul. In primul rand sunt mai multe Peakuri. Peakul de infectati. Peakul de spitalizati. Peakul de decese. Dar un Peak NU inseamna o zi in cazul de fata. Inseamna – asa cum se vedem din grafic- o perioada lunga de aproape 45 zile.
2. Culoarea galbena inseamna numarul de persoane expuse virusului.
3. Culoarea rosie inseamna numarul de persoane infectate (incl asimptomaticii)
4. Culoarea albastru deschis inseamna numarul de persoane spitalizate. (Din asta se aplica un procent pentru a vedea numarul de persoane in Terapie Intensiva)
5. Culoarea albastru inchis – numarul de decese.

Graficul este pe zile. Si practic se poate citi in fiecare zi cati oameni vor fi in spitale. In Terapie intensiva. Decese. Vindecati. Etc.
Just pick a date – and u have it.

Cum am verificat ca e corect?

Cea mai buna metoda de verificare pana acum pentru mine a fost verificarea cu datele reale. Graficul are ziua zero la 8 martie. Si, cu o marja de eroare cam de 10-20% a prezis corect evolutia. De pilda cand in tara erau 1814 confirmati si 70 decese eu vedeam 1870 confirmati si 90 decese.

Ma astept ca modelul sa inceapa sa aiba diferente tot mai mari fata de realitate. Asta este pentru ca, desi ma lupt de ceva vreme sa am acces la informatii oficiale ca sa pot antrena modelul pe date cat mai reale, ma lovesc de o frica de transparentizare pe care nu o inteleg. Chiar daca sunt angajat guvernamental.
Oricum si asa, modelul ne da o idee asupra duratei si magnitudinii. E pura matematica.

Acum doua zile am prezentat acest model domnului Ministru Tataru. Si apoi si domnului Prim Ministru.

Au fost foarte receptivi la ce au vazut.

Am zis ca de fapt, modelul asta este doar o unealta pe care trebuie sa o folosim ca sa prezicem in mod AUTOMAT necesarul de echipamente in spitale in avans, rata de acoperire a paturilor cu ventilatoare, rata de imbolnavire a medicilor, distributia automata si trasparentizarea distributiei de echipamente etc etc.”

Datele rezultate pe scenariul probabil:

1. Incepand cu approx 8 aprilie vom trece de 5000 de comfirmati. In modelul meu comfirmatii si spitalizatii sunt pusi impreuna. Dar o parte sunt in carantina de fapt.
2. Undeva pe 25 aprilie – 30 aprilie (+-5 zile) vom trece de 1000 de decese.
3. Peakul (cazuri in spital si carantina cu simptome grave) va incepe cam pe 7-9 aprilie si va dura pana in 15 mai. Dupa 15 mai vom scadea sub 5000 de oameni in spitale si carantina.
4. Ziua cu cei mai mult oameni in spitale va fi aproximativ intre 17-25 aprilie. Cu approximativ 8535 oameni in spitale si carantina dar cu simptome grave.
5. In perioada de peak vom avea cam 35-40 de decese pe zi.
6. La 1 iulie ma astept sa fi declarat deja epidemia invinsa. Cu cateva cazuri noi declarate pe vremea aia. Sau aproape nici unul.
7. La 1 iulie cand vom fi invins, vom avea aprox 2657 decese.

Zile să avem și vom verifica pe propria piele. Să fiți sănătoși.

LE. Postarea mea a fost anterioară promovării prin presă a omului cu graficul lui. Dar, na. Am mai pățit de  astea.  O las să fie.

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 23 comentarii

Eu în timpul isteriei.

Bine v-am regăsit. Eu sunt relativ bine. Voi?

Mi-au înflorit lalelele de pe balcon și mușcatele din geam. Doar 1/4 dîn geamuri/poze.

Am plantat usturoi. Ca să fie.

 

 

 

 

 

 

 

Am fost la cumpărături fără mască, (era prea departe farmacia ca să cumpăr) doar cu un pulover cu guler întors. L-am folosit iarna, e bun și acum. Poza e din iarna trecută, doar ca idee. Puloverul e același. Și eu.

 

 

 

 

 

 

.
Am reparat (ascuțit) masina de tocat carne manual (via YouTube), că nu am cum să ajung la măcelărie. Fac chifteluțe. … Am făcut. 😀

Pisicile casei sunt bine. Unele se joacă. Altele iau masa în (la) pat (patul de sus).

Pe-afară a înflorit cireșul iar pisicile vecinei sunt flămânde. 😦

Cățelușa bătrână rezistă:

 

 

 

 

 

.

 


Eu citesc și aș fi vrut să vă povestesc, dar încă nu e momentul.


E timp de citit, mai mult ca niciodată. Pentru voi, pentru cei  care erați ocupați până acum.

Dar cartea din care citesc/recitesc și transcriu e cea de mai jos.  De dragul Isabelei care a venit cu povestirea filmului, a lui Stef si a lui Ioan, încerc să nu mă grăbesc. Încerc să nu greșesc.
Pun aici coperta și un citat:

”Există o explicație pentru care vouă oamenilor vă este atât de dificil să trăiți într-o relaționare autentică, adăugă Isus. ”Odată ce aveți o ierarhie, aveți nevoie de reguli pentru a o proteja și administra, și apoi aveți nevoie de legi și de constrângerile pe care le impun acestea, pentru ca în cele din urmă tot ce obțineți să nu fie decât un lanț de comandă sau un sistem ordonat care distruge relațiile mai degrabă decât să le promoveze. Doar arareori există între voi relații în care să nu fie implicată puterea. Ierarhiile vă impun legi si reguli și sfârșiți prin a pierde bucuria relației.” (pag 112)
”alegând independența în locul relaționării, ați devenit un pericol unii pentru alții. Aproapele vostru a devenit obiect de manipulare pentru voi, scopul fiindu-vă binele și fericirea proprii. Autoritatea, așa cum o percepeți voi, nu este decât scuza pe care cei puternici o folosesc pentru a-i face pe ceilalți să se conformeze dorințelor lor”
ȘAMD.
Cartea e pe net în format pdf. Este povestea omului în fața unei treimi alcătuite din Tata – o negresă gospodină și vioaie, Isus – un arab înțelept și Surayu-un spirit liber și înțelegător. Sau vice versa. Un roman fantastic ce descrie multe dintre angoasele omului modern și are oarece răspunsuri în caz că suntem deschiși explicațiilor
PS V-o pot trimite/”imprumuta” în caz că n-o găsiți. Poate reușim s-o dezbatem, cu bune și cu rele, cu mintea limpede.
Deci sunt bine, ceea ce vă doresc și vouă.
Voi sunteți pozitivi? Doar în gândire? Confirmați?

 

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 28 comentarii