Sânzâienele și gălbiorii

Vă recomand. Cu tot dragul. Multe articole și multe rețete și obiceiuri puțin uitate.

Cuhnia casei

Photo_1561108689757Sărbătoarea Sânzienelor se ține de Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, pe 24 iunie, în preajma solstițiului de vară, timp însemnat căci florile de Sânzâiene, galbene sau albe, poartă, cu ele, semne prevestitoare. Înmiresmate, frumoase și lecuitoare, sânzâienele se poartă din Ajunul sărbătorii la sân, în păr, în buzunare, fetele le pun sub pernă să își viseze ursitul sau li se dă drumul pe apă rostind  Cum nu pot ajunge florile de sânzâiene de pe această apă, așa să nu mă ajungă tot anul nicio boală.Photo_1561228252049

Împletite în coronițe, sânzâienele magice prevestesc ceea ce are să se întâmple. Astfel se păstrează încă și azi tradiția în zona Lunca, Botoșani, ca în Ajun de sărbătoare, cei vârstnici  să poruncească copiilor sau nepoților să nu uite, atunci când merg cu vitele la păscut, pe imaș, să împletească coronițe din flori de sânzâiene. Seara le aruncă pe paravan (cămăruță joasă, cu acoperiș aplecat, unde se…

Vezi articolul original 538 de cuvinte mai mult

Reclame
Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 2 comentarii

Cumva despre sex

Despre sexul plantelor.  Credeați altceva?

Luați-mă ușor.
Deci ( 😀 ) mă pregăteam eu să fac salată de vinete. V-am declarat-o recent, mai știți? Și ce mi-am spus? Ia să gugălesc puțin că nu-i mare baiul dacă află ĂIA (oricare ar fi ei) ce am de gând. Căutam eu să găsesc cum să aleg vinetele ca să nu fie amare. O metodă sigură, nu pe bâjbâite.
Și ce să vezi? Pe principiul ”unde dai și unde crapă” am găsit o informație foooarte interesantă. Falsă probabil, nu știu sigur, oricât am gugălit. Cică vinetele au sex. Unele sunt femele, altele masculi. O scrie cineva pe blogul lui Adi Hădean. Dați click AICI
Masculii au ”buricul ” mic iar femelele au ”buricul” mare.
Ca în pozele luate de pe site-ul mai sus menționat.

Măi să fie. De ce se discută de sute de ani despre sexul îngerilor (din sec XV, Constantinopol) și nimic despre sexul vinetelor?
Și iar am căutat. Și iar am descoperit. Și ardeii au sex. În românește găsiți articolul dând click  AICI.
Pentru cei care vreți să căutați în engleză vă sugerez cu ”bell pepper” și  ”gender”. Ca să nu ajungeți pe unde nu trebuie folosind cuvinte dubioase 😀
Și ca să continui. Ardeii masculi au trei umflături, iar ardeii femele au patru. Ele au, deci, (scuzați) o ”bucă” în plus. Pozele luate de pe al doilea site indicat.

Legumele (care de fapt sunt fructele plantelor) femele au mai multe semințe. Cel puțin așa apare și plec acum la piață ca să verific.
Mă întorc repede și poate tragem ceva concluzii. Decente, vă rog.
Cum? Le-ați tras deja? Tre să trec pe medicamente? Nu io, nu io. Nu încă 😀

LE.  Știrile false sunt ”câh”? Doar la TV-uri sunt permise?

Publicat în Aiureli, Vorbe, vorbe, vorbe... | Etichetat , , , , | 21 comentarii

GDPR

Iar vă sâcâi. A fost problema cu spamul. Aici.
Acum mă miră o altă chestie. Am comandat, acum câteva zile, oarece produse pentru animăluțele mele. De nevoie.
M-am înregistrat pe site, am comandat, am plătit online și am primit coletul. Ziceți că-i perfect?
Tot de atâtea zile îmi apare o reclamă pe FB, de la firma la care am comandat, dar nu am setat niciun fel de primiri de mailuri ori reclame de promovare.
Buuun.
Am mai văzut reclame personalizate de la siteuri pe care le-am vizitat, dar nu cred că e același procedeu.
Petmart.ro îmi arată exact produsele pe care le-am comandat, nu și cele pe care le-am vizitat. Culmea culmilor – pe Facebook, unde numele meu e corect, dar nu complet.
Cum dracu’ funcționează GDPR-ul?
Eu, dacă vreau să șterg cookie-urile, mă iau toate site-urile de știri, din nou, la întrebări.
Petmart (sponsorizat), via FB, îmi arată reclame la ce am cumpărat. Nici măcar nu se gândesc că, poate, m-ar interesa și altele, nu cele deja achiziționate.
Cine e de vină? Petmart, Facebook, Gmail , browserul Chrome sau altele asemenea?
Habar nu am.
Voi încerca să fac o comandă de chiloți, nu pot mai mult 😦 și vă voi anunța despre ce se întâmplă.
GDPR -ul e doar pentru amețiții ca mine sau se respectă ?
Oare după fiecare comandă online trebuie să șterg cookie-urile?
PS tocmai voiam să-mi iau niște creier congelat. L-am băgat în coș și… s-a întrerupt curentul. Nicio reclamă la creier, deși s-ar putea să am nevoie.

Fraiera de mine ar vrea explicații. Ori, preferabil, soluții. Mulțumesc.

Cine are voie să-mi înregistreze IP-ul? Cum și de ce?

 

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | Etichetat , , , , , | 52 comentarii

Măcar azi, 15 iunie

(un fel de continuare a postării anterioare cu #pederost).
Despre școală, nu despre fițe de școlar.
E  15 iunie.  E ziua în care copiii terminau școala. Era frumos, deși învățau #pederost.
Florăresele de la Hala Traian mă știau.  Ani de zile am cumpărat două coronițe.  Mulți ani, dacă includ și clasele de liceu.
Nimeni nu se revolta.  Eram bucuroși și eu chiar mă gândeam că premiile vor conta pentru viitorul copiilor. Au contat. Nu vor ajunge niciodată șefi precum repetenții din politică, nu vor fi niciodată plătiți de stat, dar vor câștiga banul cinstit și muncind mult. E bine.
Pe stradă mergeam cu coronițele la vedere ca să fim admirați. Primii vizitați erau cei de alături. Familia Levi.  Evrei. Devenise tradiție în cei 12 ani. Dacă nu aveam bunicii alături, vecinii erau aproape singurii care ne susțineau. Moral, chiar material ( amănunte, altădată)
O altă tradiție era salata de vinete, abia așteptată de fetița mea.  Credeți că îmi era ușor? Credeți că erau vinete ca acum, oricând și la orice supermarket?
Nuuuu. Dimineața la 6 eram la piață. Apăreau camioanele de la IAS-uri ori CAP-uri iar noi, amărâții de orășeni fără rude la țară, ne țineam după omul cu sacul potrivit. Coada se forma rapid și vinetele nu apucau să vadă tejgheaua. Nici celelalte produse. Satisfacția depășea valoarea achiziției.  Habar nu aveți.
Chiar cred că puterea banului strică frumusețea evenimentelor. Nu existau cheltuieli aiurea  și  nici banchete exagerate. Oare ce s-a întîmplat cu noi?

Aș fi vrut să fac o trecere spre Mihail Eminescu.  Nu știu cum. Îl mai știți? În studenție îi vizitam des mormântul. Apoi, am uitat. Voi?
Acum 130 de ani a murit Mihail Eminescu. Sunt sigură că  puteți afla și fără să gugăliți.
Aș vrea să contrazic cântecul lui Tudor Chirilă recitând #pederost versuri din Scrisoarea I-a, preferata mea. Sau din Glosă.  Știu, știu. Nu îmi folosesc deloc în viața de zi cu zi. Dar ce trist ar fi fost să nu le fi citit, nu?
Închei. Mi-am spus punctul de vedere.
Vreți o traducere excepțională a lui Eminescu, o traducere a unui tânăr plecat mult prea devreme în lumea poetului, dar recunoscut, din fericire? Corneliu Popescu. Poate aveți prieteni vorbitori de engleză și vreți să le povestiți despre Eminescu. Urmează prima strofă din Glosa. Oare cine n-o știe  #pederost în română? Citiți-o și în engleză, vă rog
.
„Days go past and days come still
All is old and all is new,
What is well and what is ill,
You imagine and construe;
Do not hope and do not fear,
Waves that leap like waves must fall;
Should they praise or should they jeer,
Look but coldly on it all”.

De aici: https://www.estcomp.ro/eminescu/popescu.html

Scuzați întrebarea. Voi sărbătoriți sfârșitul școlii și începutul vacanței? Eminescu mai există în preocupările voastre? Măcar azi.

Publicat în Aiureli, Vorbe, vorbe, vorbe... | Etichetat , , , , , | 16 comentarii

Răspuns versurilor lui Tudor Chirilă. Cu drag.

Îl iubesc pe Tudor Chirilă. Are vârsta copiilor mei și talent cu carul.
Dar..
Hai să nu cârcotesc aiurea. Hai să încerc o analiză pe text a ultimei melodii. Atât cât mă pricep și potrivit principiilor în care am crescut și copiii mei, și eu.
Trec peste lipsa diacriticelor și vă dau sursa versurilor: https://traiestemuzica.ro/versuri/vama-pe-de-rost-versuri/

Începem:

Scuzați proasta aliniere.
Rețineți doar argumentele, vă rog.

Vers: ”Am note mari, dar nu-mi place nimic
           Sunt un numar intr-un sistem
           N-am voie sa-ntreb, invat pe de rost
          Numai prostii intreaba, e rusinos”

Ce avem noi aici? Un tânăr care învață pe de rost pentru note, deși nu-i place nimic.
Mesajul e trist. Cum să nu-ți placă nimic? Ce tânăr este acesta? Ce probleme are? Tâmpit nu este, că doar are note mari. E sociopat? E un simplu papagal? E cumva favorizat de profesori care-i dau note nemeritate? Mister.

Vers:  ”Scoala, iti amintesti
           Ce mic eram, cum mi-ai promis c-ai sa ma cresti
           Scoala, cum naiba vrei sa cresc
           Daca e o rusine sa gresesc”

Ce remarcăm? Copilul e stresat teribil. Folosește cuvântul ”naiba”, deși habar nu are ce înseamnă. Dă vina greșelilor personale pe școala care (cică) nu l-a înțeles. Rușinea nu vine aiurea. E în el, deci știe când greșește. Ce-o greși? Mister.

Vers: ”Am 16 ani si as vrea sa dispar
            Undeva unde sa pot conta
            Tata, daca te suna azi, spune-le ca-s plecat
            Azi chiulesc, pentru ca m-am saturat sa ascult, vreau sa gandesc”

Încercăm să interpretăm? 16 ani este cea mai frumoasă vârstă a adolescenței. E vârsta rebelă când vrem să gândim și nu să ascultăm. Perfect corect. Dar de ce trebuie să chiulim pentru a gândi? Mister.

Și iar: ”Tata, nu-ti fie frica
             Exista viata dupa nota mica”

Sunt confuz: nota e mare (ca în primele versuri) ori nota e mică (ca în ultimele)? Mister.

Mai avem puțin:
pe de rost, pe de rost, pe de rost, ca un prost
             Nu mai vreau pe de rost, pe de rost, ca un prost
             Deci, scoala, la revedere
             Esti prea departe de visele mele”

Aici am o problemă. Tabla înmulțirii trebuie învățată pe de rost? Sau stăm, ca Simona, tinerica mea vecină, ca aparatul de marcat ori cântarul să arate cifrele? Oare cifrele trebuie să le învățăm pe de rost? Până unde merge chestia cu pe de rostul util contra pe de rostului exagerat? Mister.

Mi-ar fi plăcut să fiu psiholog. Mi-ar fi plăcut să fiu filolog. Sunt doar o mamă care, cândva, a învățat pe de rost oarece formule pentru a nu pierde timpul. Sunt o mamă ai cărei copii au învățat pe de rost funcții, versuri, date istorice. E greșit? Mister.

Am înțeles dintr-o discuție cum că artistul, ca și scriitorul, transmite ce mesaj vrea el. Corect parțial. Lumea școlii nu e suficient de echilibrată pentru a prelua sensul dorit.
Știți ce cred eu? Cântecul va folosi doar acelor copii care nu vor vrea să învețe. Pe de rost sau nu. Niciun mister.

Știu că ar trebui să nu-mi pese. E doar o melodie ca multe altele. Din păcate.

Voi ce credeți? Spuneți-mi că interpretările mele sunt eronate. Aș fi teribil de bucuroasă.

 

Publicat în Aiureli, Vorbe, vorbe, vorbe... | Etichetat , , | 56 comentarii