Matematica (ori politica) viitorului?

Am văzut un filmuleț ce m-a interesat. Pe un site drag mie și căruia i-am rămas datoare. Despre cum  2 + 2  fac 22. Și despre cum toți susțin asta. Poate nu este doar despre matematică.  Este, poate, și despre noi. Poate și despre prostia de corectitudine politică. Ori despre politica însăși. Despre negarea adevărului evident cu susținerea televiziunilor de scandal ( gen A3 – nu pot să tac 😀 ) Sursa ideii este  AICI
Filmulețul – mai jos:

Și nu m-am oprit. M-am gândit la acel 2 + 2 = 5 al lui George Orwell. Cu citat extins:

”Până la urmă, Partidul va anunţa că doi şi cu doi fac cinci şi fiecare va fi obligat să şi creadă că fac cinci. Este inevitabil să vină şi cu afirmaţia asta, mai devreme sau mai târziu; legea poziţiei lui o cere. Filozofia Partidului neagă, în mod tacit, existenţa realităţii obiective. Erezia ereziilor este bunul-simţ. Şi înspăimântător nu este faptul că poţi fi omorât dacă îndrăzneşti să gândeşti altfel, ci că s-ar putea să nu ai dreptate. Pentru că, la urma urmei, de unde ştim noi că doi şi cu doi fac patru? Sau că forţa gravitaţiei chiar acţionează? Sau că trecutul nu poate fi schimbat? Dacă şi trecutul şi lumea exterioară există numai în minte şi dacă mintea este controlabilă, atunci cum rămâne?

– Ţi-aduci aminte ce-ai scris în jurnalul tău: „Libertatea înseamnă libertatea de a spune că doi şi cu doi fac patru”?
– Da, răspunde Winston.
O’Brien îşi ridică mâna stânga, ţinând-o cu exteriorul spre Winston, cu degetul mare ascuns în palmă, iar celelalte patru răsfirate.
– Câte degete ţi-arăt eu acum, Winston?
– Patru.
– Şi, dacă Partidul spune că nu sunt patru, ci sunt cinci, atunci câte ţi-arăt?
– Tot patru.

– Câte degete, Winston?
– Patru! Opreşte-te! Opreşte-te! Cum poţi face una ca asta? Patru! Patru!
– Câte degete, Winston?
– Cinci! Cinci! Cinci!
– Nu, Winston, n-are rost. Minţi. Tu în continuare crezi că sunt patru. Câte degete, te rog?
– Patru!   Cinci!  Patru!   Oricâte vrei,  numai  opreşte-te,  opreşte durerea asta!
….
– Greu mai înveţi, Winston, zice O’Brien cu duioşie.
– Ce pot să fac? – bălmăjeşte Winston. Cum pot să văd altceva decât ce am în faţa ochilor? Doi şi cu doi fac patru.
– Uneori, Winston, uneori. Alteori fac cinci alteori fac trei. Şi sunt situaţii când le fac pe toate în acelaşi timp. Trebuie să te străduieşti mai tare. Nu-i uşor să fii normal.”

Eu mă îngrozesc .  Credeți că mai avem scăpare?
Știu că nu sunt singura care mă întreb.  Sunt mulți alții.  Sunt și cântece precum cel de mai jos:

Am selectat câteva versuri de AICI:

It’s the Devil’s way now,
There is no way out,
You can scream and you can shout,
It is too late now
Because you have not been
Payin’ attention,
Payin’ attention,

 

Această postare se vrea un semnal de alarmă și de disperare.

PS. Ca să redevenim calmi, trecem la matematică. Ea e una și aceeași indiferent de politica și proștii momentului. Sper asta.
Respirăm adânc…
Continui…
2+2 poate fi 22 dacă programăm stringuri. Adică șiruri. Ceva de genul str(2) + str (2) = ”22”. Ori char, itoa, cstr – nu vă legați de fleacuri, doar de ideea de a converti două numere în stringuri și de a le alătura. 🙂
Și  încă:
2+2 =10+10 = 100 în baza 2 (binar)
sau
2+2 =11 în baza 3
Să nu credeți cumva că 2+2 nu fac 4.  100, de exemplu, e doar o altă formă de scriere a cifrei 4. Cea înțeleasă de calculatoare, cele care lucrează doar cu 0 și 1 (aprins-stins sau on-off, cum vreți)
Așa-i că v-am liniștit făcându-vă să vă gândiți la chestii serioase?
Sper asta. Încă.

 

 

Reclame
Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | Etichetat , , | 37 comentarii

Tăietură de ziar. Hans Magnus Enzensberger.

Nu m-a lăsat wordpress-ul să o republic. Așa că am dat copy/paste la postarea din 2011. Ori eu sunt limitată în idei, ori nimic nu s-a schimbat. Ne învârtim în cerc. Alegeți.
Vă dau link la vechea postare din respect pentru comentarii:
https://zorele.wordpress.com/2011/10/10/taietura-de-ziar/

Am fost zilele trecute să-mi cumpăr ziare. Cât mai ieftine şi cât mai groase. V-aţi bucurat degeaba. Erau pentru folosit la spălarea de toamnă a geamurilor. Şi mi-am amintit de timpurile când citeam ziare de hârtie. Nu pe net. Ba şi mai mult: decupam articolele sau poeziile care îmi plăceau. Dovada e mai jos. Nu ştiu din ce ziar am tăiat-o (o fi fost „Contemporanul” sau „România literara” -vezi dunga mov- ?), nu ştiu când am făcut-o şi nu ştiu traducătorul (ceea ce îmi sugerează că era înainte de 89).
P.S. Ne învârtim în cerc sau mi se pare? Că eu am cam ameţit.

Publicat în Aiureli, Literatură, Scriitori uitați, Vorbe, vorbe, vorbe... | Etichetat , | 8 comentarii

A venit talonul.

A venit și ziarul PSD. (Dați  click pe imagine dacă vreți să citiți prima pagină)
E drept că poștașul nu a avut curajul să mi-l dea și i l-am cerut eu. O fi bine? Niciodată nu am avut ceva discuții cu omul. Se pare că nu am moacă de A3. 😀
Un ziar cu 8 file, plin de laude la adresa guvernării PSD. Cu mesajul că ”România merită mai mult”.  De acord. Chiar merită.  Mai mult decât partide și politicieni corupți.
Cu cifre care nu mă conving.  Cam ca cele de pe vremuri AICI
Vă pun și vouă un grafic:

Tot ce-i cu roșu e guvernare PSD-istă. Câte șanse mai vor?
Oare au fost luate în calcul și imensele împrumuturi pe care le vor plăti copiii noștri? Dar inflația? Habar nu am.
Și sunt articole despre de toate. Agricultură, fonduri europene, calitatea alimentelor, creșterea veniturilor. Numai de bine. Nimic despre haosul din justiție, sănătate, infrastructură ori învățământ.
1. Incepem cu poze ale articolelor despre copii. Cele de mai jos.

 

 

 

 

 

 

 

Și mă întreb. Iar promit? Ce i-a împiedicat să rezolve problemele din 2012 până acum?
Am observat și altă chestie. Nimic, dar nimic despre educație. Păi să nu îi trimit la cântec? AICI.

2. Trecem la creșterea veniturilor și a puterii de cumpărare pentru bugetari

Nu cunosc decât un bugetar tânăr cu venit minim. Nu am cum să verific.
Pe de altă parte îmi dau singură seama, deci nu la indicații, că cei mai mulți bugetari cu salarii crescute sunt în parlament, în ministere și în primării. Doar primăria municipiului București are peste 40.000 de salariați.
Statistica e parșivă.  Neamurile lor, clienții lor, votanții lor. Banii noștri. Să le/ne fie de bine.

3. Ajungem la pensionari:

Hei. Compară punctul de pensie din 2016 cu cel care va fi în septembrie. Dacă va fi.
Zic jurnaliștii propagandistii psd și că a crescut puterea de cumpărare a vârstnicilor. Serios? Nici cartofii nu mai au prețul din 2012. Nici restul. De la facturi calculate în euro, la produse importate sau românești.
Plus că legea indexării punctului de pensie la început de an nu s-a mai aplicat de ani de zile. Ca la noi sub mândra guvernare.
Pun și două poze anti PNL.

Scuzați lipsa de calitate a fotografiilor.
Nu e datoria mea să le comentez. Doar le semnalez.
Pun și sondajul de pe ultima pagină.

Vă place?

NU pot să închei înainte de a remarca obediența Poștei Române, al cărei fost șef a ajuns ministru în guvernul actual.
Nu pot să nu vă dau linkul la pliantele primite, tot prin poștă, în 2016. Le aveți AICI.

Publicat în Politică de baltă, Vorbe, vorbe, vorbe... | Etichetat , , , | 33 comentarii

Protejat: Pentru sora Mariei

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe...