O, Doamne. O, Ford.

Vreți să vă povestesc o nouă distopie? Am intrat pe cărarea lor și mai am mult de citit. E felul meu de a protesta la cele ce se întâmplă astăzi, pe-aici. E felul meu de a reacționa. Mă consolez citind și gândind că se poate și mai rău.
Chiar am deschis o nouă categorie: a ”distopiilor citite”. După categoria ”scriitori uitați” e cea mai dragă. Ori recentă să fie?
Deci: vreți ori nu vreți vă voi spune ce am citit. Nu fac recenzii ori critici, vă spun doar ce am înțeles eu.
Astăzi, despre ”Minunata lume nouă” a lui A. Huxley. Publicată în 1932, înainte de Orwell și alții. Căutați-o și dați interpretarea care vi se potrivește. Nu veți regreta. Eu povestesc prin filtrul meu (personal, cum altfel). Sper să conteze.

Atunci, cândva, înainte de minunata lume nouă:

— ”Lumea era plină de taţi – deci sufocată de mizerie; plină de mame – deci chinuită de tot soiul de perversiuni de la sadism până la castitate; plină de fraţi, surori, unchi, mătuşi – deci deformată de nebunie şi sinucideri.”
— ”Familie, monogamie, idile romantice. Pretutindeni exclusivism, pretutindeni o concentrare a interesului, o canalizare îngustă a impulsurilor şi energiei.”
— ”Dragostea mea, copilul meu. Nici nu e de mirare că aceste biete fiinţe premoderne erau demente şi ticăloase şi mizerabile. Lumea lor nici nu le îngăduia măcar să ia lucrurile uşor, nu le lăsa să fie sănătoase, virtuoase, fericite. Mai cu mamele şi amanţii, mai cu nterdicţiile la care nu erau deprinşi să se supună, ba cu ispitele şi cu remuşcările simţite în singurătate, cu toate bolile şi durerea nesfârşită a izolării, cu nesiguranţa şi sărăcia – erau ca atare obligaţi la sentimente puternice. Fiind supuşi unor asemenea simţăminte vehemente (şi, pe deasupra încă şi trăind în singurătate, într-o izolare deznădăjduită, individuală) cum ar fi putut aceşti oameni să manifeste stabilitate?”
— ”Cândva domnea ceva care se numea liberalism. Nişte discursuri despre libertatea individului. Libertatea de a fi ineficient şi prăpădit. „Libertatea de a fi omul nepotrivit la locul nepotrivit”
— ”Exista o chestie numită democraţie. Ca şi cum oamenii ar fi egali şi din alt punct de vedere decât cel fizico-chimic!”
— ”Se mai vorbea şi de o chestie căreia îi spuneau „Rai”, dar cu toate astea oamenii beau mari cantităţi de alcool.”
— ”O altă treabă se numea suflet şi mai era o altă chestie căreia îi ziceau nemurire.”
— ”Mai era şi un lucru care se numea Dumnezeu.”
— ”Dar se drogau cu morfină şi cocaină.”

Începutul minunatei lumi noi:

— ”Războiul de Nouă Ani a început în anul de la Ford 141.”
— ”Zgomotul a paisprezece mii de avioane înaintând înformaţie strânsă. Dar pe Kurfurstendamm la Berlin şi în al 8-lea Arondisment la Paris, explozia bombelor cu antrax se aude doar puţin mai tare decât pocnetul unei pungi de hârtie”
— ”Împotrivire pe scară foarte mare a celor ce fac obiecţii izvorâte din conştiinţă. Orice, numai, să nu consume. înapoi la natură. Înapoi la cultură. Da, de fapt la cultură. Dacă stai şi citeşti, nu cheltuieşti, nu poţi să consumi destul.” (spuneau protestatarii)
— ”În suburbia londoneză Golders Green au fost seceraţi de mitraliere opt sute de adepţi ai Vieţii Simple.”
— ”Şi apoi se produce celebrul masacru de la Muzeul Britanic. Două mii de adepţi ai culturii au fost gazaţi cu yperită.”
— ”În cele din urmă, Controlorii îşi dădură seama că forţa nu serveşte la mare lucru. Metodele mai lente dar infinit mai sigure ale ectogenezei, ale condiţionării neopavloviene şi ale hipnopediei…
— ”Guvernarea e o problemă de rezistenţă, nu de violenţă. Conduci cu creierul şi cu fundul care stă pe scaun, nu cu pumnii.”
— ”O propagandă intensă îndreptată împotriva reproducerii prin viviparitate……însoţită de o campanie lansată împotriva Trecutului… prin închiderea muzeelor, dinamitarea monumentelor istorice…”

— ”Apariţia primului automobil Model T al Domnului Nostru Ford…”
— ”Tuturor crucilor li s-au retezat capetele. Au fost transformate în T-uri.”
— ”O Ford, Ford, Ford.”

Minunata lume nouă.

generalități:

— ”Stabilitate, zise Controlorul. Stabilitate. Nici un fel de civilizaţie fără stabilitate socială. Nici o stabilitate socială fără stabilitate individuală”
— ”Acum avem Statul Mondial. Şi avem festivităţi de Ziua lui Ford şi Cântări comunitare şi Ritualurile solidarităţii.”
— ”în anul de la Ford 178 …farmacologi şi biochimişti au inventat drogul perfect: soma.”
—”Euforic, narcotic, halucinogen la modul cel mai agreabil. Toate avantajele creştinismului şi ale alcoolului, fără vreunul din dezavantajele lor.”
— ”Toate stigmatele fiziologice ale bătrâneţii au fost înlăturate. Şi împreună cu ele, fireşte şi toate ciudăţeniile mintale caracteristice bătrânilor. Acum caracterele rămân nealterate pe tot parcursul vieţii. La şaizeci de ani puterile şi gusturile noastre sunt exact aceleaşi pe care le aveam şi la şaptesprezece ani. În vremurile nefericite de altădată, bătrânii renunţau, se retrăgeau, dădeau în doaga religiei, îşi iroseau timpul citind şi chiar gândind – închipuiţi-vă, gândind!”
Apariția castelor determinate genetic (bokanovsky) și prin condiționare hipnopedică.
Zice un copil Beta ”Copiii Alfa sunt îmbrăcaţi în gri. Ei muncesc mult mai mult decât noi pentru că sunt extraordinar de deştepţi. De fapt, mie îmi pare grozav de bine că sunt Beta, pentru că nu trebuie să fac o muncă atât de grea. Şi, pe urmă, noi o ducem mult mai bine
decât copiii Gama şi copiii Delta. Copiii Gama sunt proşti. Toţi sunt îmbrăcaţi în verde, iar copiii Delta sunt îmbrăcaţi în kaki. Ah, nu, mie nu-mi place să mă joc cu copii Delta. Şi Epsilonii sunt încă şi mai răi. Sunt aşa de proşti că nici nu ştiu să scrie ori să citească…”.
— „Toţi muncesc pentru toţi ceilalţi. Nu ne putem lipsi de nimeni. Până şi Epsilonii sunt utili. Nu ne putem lipsi de Epsiloni. Toţi muncesc pentru toţi ceilalţi. Nu ne putem lipsi de nimeni..”.
— „Acum toată lumea e fericită”, îl îngână Lenina. Amândoi auziseră aceste vorbe repetate de o sută cincizeci de ori în fiecare noapte, vreme de doisprezece ani.” Vreți să aflați mai multe despre Lenina ori despre hipnopedie – condiționarea în timpul somnului? Citiți cartea.

decantare:

În loc de nașteri. Nu mai existau acelea. Nu mai existau părinți. Ovarele prelevate produceau ovule. Un ovul pentru o ființă Alfa sau Beta. Ființe superioare, viitori conducători. Sau un ovul care era supus unor prelucrări (bokanovsky) și se diviza în maxim 96 muguri din care ieșeau ființe de calitatea Gama, Delta sau Epsilon, pentru munci fizice. Un citat care, poate, vă va face să căutați cartea:
”Sala de Decantare, unde pruncii proaspăt decantaţi din flacoane scoteau primul lor ţipăt de groază şi uimire.
La etajul al unsprezecelea al tuturor Crescătoriilor era ora suptului. Din o mie opt sute de biberoane, o mie opt sute de nou-născuţi etichetaţi cu grijă îşi sugeau simultan porţia de jumătate de litru de secreţie externă pasteurizată. Deasupra lor, în zece straturi succesive ale dormitorului, băieţeii şi fetiţele încă destul de mici ca să aibă nevoie de un somn de după-masă erau la fel de ocupaţi ca şi tot restul lumii, deşi inconştienţi de ceea ce făceau: ascultau fără să ştie lecţiile hipnopedice de igienă şi sociabilitate, de conştiinţă de clasă şi de erotism infantil. Iar deasupra lor erau camerele de joacă unde, întrucât vremea era ploioasă, nouă sute de copii mai mari se distrau cu construcţii din cuburi şi plastilină, cu „Caută-mi şliţul” şi alte jocuri erotice.”

muncă:

— Fiecare proces de producţie – explică Directorul Elementului Uman – este efectuat pe cât posibil de un singur grup Bokanovsky. Şi, într-adevăr, optzeci şi trei de Delta negri brahicefali şi cu nasurile turtite îndeplineau operaţia de presaj la rece. Cele cincizeci şi şase de maşini de strunjit şi de rectificat, cu patru fusuri, erau manipulate de cincizeci şi şase de Gama cu nas acvilin şi pielea de culoarea cafelei cu lapte. în topitorie lucrau o sută şapte senegalezi Epsilon condiţionaţi prin căldură. Treizeci şi trei de femele Delta, cu capetele lungi, cu faţa şi părul de culoarea nisipului, cu şoldurile înguste şi toate având aceeaşi înălţime de exact un metru şi şaizeci şi nouă de centimetri (cu o aproximaţie de maximum douăzeci de milimetri) fabricau şuruburile. în sala de asamblare dinamurile erau montate de două grupe de pitici Gama-Plus. Cele două bancuri de lucru, foarte joase, erau aşezate unul în faţa celuilalt; între ele se ţâra banda rulantă încărcată cu piese separate; patruzeci şi şapte de capete blonde erau confruntate cu patruzeci şi şapte de capete brune. Patruzeci şi şapte de năsucuri carne cu patruzeci şi şapte de nasuri coroiate; patruzeci şi şapte de bărbii cu prognatism înfruntau patruzeci şi şapte de bărbii intrate în gură. Mecanismele gata asamblate erau verificate de optsprezece fete identice (cu bucle roşcate, îmbrăcate în uniforme verzi Gama), pe urmă ambalate în cutii de către treizeci şi patru de Delta-Minus stângaci şi cu picioare scurte, şi apoi încărcate de către şaizeci şi trei de Semi-Moroni Epsilon cu ochi albaştri, feţe pistruiate şi păr cânepiu, pe cărucioarele şi camioanele care aşteptau.”

timp liber:

—”Gloate întregi de muncitori din straturile inferioare ale societăţii făceau coadă la staţia trenului monorai – vreo şapte sau opt sute de bărbaţi şi femei Gama, Delta şi Epsilon, dar cu numai vreo zece-douăsprezece tipuri diferite de feţe şi staturi. O dată cu biletul, casierul îi dădea fiecăruia din ei o cutiuţă cu pilule. Omida aceea nesfârşită de bărbaţi şi femei înainta încet.” Dus și întors.
— ”La fiecare două minute şi jumătate un clopot şi ţipătul unor sirene anunţau plecarea unuia din trenurile uşoare monorai care-i transportau pe jucătorii de golf aparţinând castelor inferioare de la terenurile lor marginalizate înapoi în metropolă.”
Deci golf și tenis electromagnetic pentru castele inferioare.
Elicoptere personale și avioane pentru indivizii Alfa și Alfa plus. Permise pentru excursii oriunde, inclusiv în Tărâmul sălbatic.

relații:

— ”Dar „toţi suntem ai tuturor celorlalţi”, încheie Mustapha Mond citând proverbul hipnopedic.
Studenţii încuviinţară din cap, fiind întru totul de acord cu o afirmaţie pe care – auzind-o repetată prin întuneric de peste şaizeci şi două de mii de ori – ajunseseră s-o accepte nu numai ca adevărată, ci şi ca axiomatică, evidentă de la sine, absolut indiscutabilă.”
— ”Aşa este, „oricare din noi aparţine tuturor celorlalţi”, repetă rar Lenina, oftă şi apoi tăcu o clipă:”

cultură:

— ”Diferitele Birouri de Propagandă, precum şi Colegiul de Inginerie Afectivă erau adăpostite în acelaşi zgârie-nori cu şaizeci de etaje de pe Fleet Street. La subsol şi la etajele inferioare se aflau tipografiile şi redacţiile celor trei principale ziare londoneze, The Hourly Radio, o fiţuică pentru snobi, Gamma Gazette, tipărită pe hârtie verde-pal, şi The Delta Mirror, pe hârtie kaki şi scris exclusiv în cuvinte de o singură silabă (dat fiind nivelul intelectual scăzut al cititorilor cărora li se adresa).
Birourile Propagandei prin Televiziune, prin Filme Tactile şi respectiv prin Voci şi Muzică realizate de sintetizator. Toate acestea ocupau douăzeci şi două de etaje. Deasupra erau laboratoarele de cercetări şi camerele capitonate, izolate fonic, în care-şi desfăşurau munca delicată Autorii de Coloane Sonore şi Compozitorii de Muzică Sintetică. Ultimele optsprezece etaje erau ocupate de Colegiul de Inginerie Afectivă.”

boală, moarte:

— ”PERSONALUL inferior de la Clinica Park Lane pentru Muribunzi era alcătuit din o sută şaizeci şi doi de Delta, împărţiţi în două grupuri omogenizate de optzeci şi patru de gemene cu părul roşu şi, respectiv, şaptezeci şi opt de gemeni dolicocefali bruneţi. La ora şase, când îşi încheiau ziua de lucru, cele două grupuri se adunau în vestibulul spitalului şi subadministratorul-adjunct le distribuia raţia de soma.”
— ”Crematoriul Mlaştinii. Condiţionarea în domeniul morţii începe la vârsta de optsprezece luni. Fiecare copilaş petrece două dimineţi pe săptămână în Spitalul pentru Muribunzi. Acolo li se păstrează cele mai agreabile jucării şi în zilele morţii li se dă cremă de ciocolată. Aşa învaţă să ia moartea drept un lucru absolut firesc”

Mă opresc aici. Minunata lume nouă o găsiți în carte. Sunt mii de amănunte despre care nu am cum să vă povestesc. Reguli, instituții, texte hipnopedice repetate, modalități de trai, de igienă, de odihnă sau de recreere, condiționare continuă.
Dar știți ceva? Câte o dată și știința dă greș. Personajele principale au ceva mai altfel. Cu Bertrand, Henry, Lenina și Mustapha Mond veți descoperi o lume ciudată.  Inclusiv un Sălbatic citând din Shakespeare.
Veți afla de ce și cum doar citind intreaga istorie a întâmplărilor lor, istorie prezentată în trei straturi întrețesute.
Citatele selectate de mine nu respectă linia romanului. Nu vă păcăliți că e suficient.

Oare vă atrage ceva din roman? Fericirea continuă? Lipsa bătrâneții? Lipsa bolii? Sexul liber? Drogul perfect? Lipsa cărților și implicit a îndoielilor? Altceva?

Adaug o melodie pentru cei cărora nu le place să citească. Tot cu texte 😦 Scrisă sub influența cărții:

 

Reclame
Publicat în distopii | 2 comentarii

Ieri, Aznavour

Da, ieri a plecat și sufletul lui Charles Aznavour. Ori și-a pus sufletul în cântece?
Pentru generația mea, cu franceza învățată în școală și pentru cei mai tineri – cu engleza, adaug o melodie.
Erau acele timpuri când cuvintele aveau importanță. A fost cândva Ieri.

 

Morala? Aveți grijă de Mâine, înainte de a deveni Ieri.

 

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | Etichetat , | 4 comentarii

Distopie sau previziune?

Cartea despre care vreau să vă scriu se numește ”Zeul Apatiei” și îl are ca autor pe Voicu Bugariu, scriitor extrem de inteligent, dar și de ciudat în peisajul românesc. Există google pentru cei care nu au auzit de el. Jurnalul lui, descoperit recent, m-a impresionat până la starea de rău fizic, dar nu despre asta vreau să vă spun.
Încerc o relatare modestă despre o distopie (sau nu), scrisă sub pseudonim și publicată în 1998. M-a șocat atunci, mă îngrozește acum, după 20 de ani, când încerc s-o recitesc. Nu prea e de glumit.
Poveste pe scurt:
1. Bukry, Rominia, Palatul imperial Joi, 20.06.2058
Personaje, în ordinea apariției:
Majestatea Sa, Împăratul Baxt al doilea. Rânjet cu dinți de aur roșu.
Radu Darado – ministru de interne cu studii la Oxford.
Șeful Chezașilor- marele predicator Opruno (Elvis). Text ”organizația chezașilor este tot ce am dat mai bun lumii…Fără ea, am fi rătăcit și astăzi. Oi fără păstor. Domnul nostru ne-a strâns pe toți laolaltă, spre uimirea neamurilor. Și cu venerație. Cu uluire. Cu stupefacție.”.
Prim ministrul – Pardalian Gavuno,
Ministrul culturii și sănătății – Iulian Strafil.
Menționare a baronului Dan Berecheto, din Cravy, individ cu idei de preluare a puterii și de mutare a capitalei.
2. Houston, Texas Santoy Residence Friday, 21.06.2058
Personaje:
Gorile: John, Dave, Babe și Tanaka.
Șeful – Santoy- ”țicneală” cu – Colt, veșminte de cowboy, saloon animat de actori în roluri de epocă. 61 de ani, venit din Rominia de 40 ani.
Fuga Doamnei Santoy – Renata, în Cravy, Rominia.
Pigmentarea corpurilor și învățarea limbii pentru a o găsi și a o aduce înapoi. Limba? – Un amestec de romani, română și engleză.
Jane – fiica șefului, cu nickname Nasty.
3. Hong Kong, China, Hotel Hilton, 666, Saturday, 22.06.2058
Personaje:
Eden, aka Adrian (fost Popescu), 33 ani, cetățean american, emigrat din Rominia în anul 2050, copreședintele organizației ”White Group”, orientare rasistă, cercetare sociologică a raselor.
Herb, Anne, toți albi, complotiști.
Trei asiatici ca furnizori ai unei unei comenzi plătite de INTREPID, cu rol de a contracara acțiunile chezașilor. ”Cu o substanță care creează o senzație acută de disconfort psihic. La nivel de masă. Cu timpul se vor decide să plece”
4. Cravy, Rominia, Palatul Ducal, Duminică, 23.06.2058
Personaje:
Bango – acel baron Dan Berecheto, aspirant la rolul de împărat.
Renata – ”Eu, Renata Santoy, încep să-mi scriu jurnalul. Voi strânge documente, articole, mărturii.”
Aici este altă lume. Nu regret că am rămas.”

Gata cu povestea. V-am prezentat personajele principale, nu și ceea ce vor face. Nu sunt în stare. Nu mai pot și nici nu era în intenția mea o relatare detaliată a cărții. O veți putea citi singuri, dacă vă interesează. (Chiar dacă se găsește greu și niciun anticariat online n-o are. Chiar dacă autorului (după spusele din jurnal) i se refuză retipărirea și i se cer bani !)
Are idee, conflict, are forță și are mesaj veridic.
Are descrieri de comportament specific romilor cu practici oculte, înjurături, prostie și fudulie.
Are un fir clar al evenimentelor și îmi pare rău că nu am talentul și răbdarea de a-l desfășura. Are suișuri și coborâșuri ca orice roman, dar deasupra a orice rămân idei posibile și o lume bolnavă.

Continui doar cu unele texte care transformă o scriere în distopie. Câteva. E mai mult decât atât?

Numele țării a fost România, apoi Romînia, din 2025 – Rominia.
Bukry, Cravy ori Herestry – nume date de romi unor vechi locuri românești. Sper să le ghiciți.

Scrie Renata:
..Vreau să mă documentez despre Rominia. …Mă interesează ultimii cincizeci de ani. De ce au emigrat românii? Ce i-a împins? Lipsa forței de muncă în Vest. Corect…Dar Romii? Cum de au venit din alte țări în Rominia?. I-a adus religia, dar și alte avantaje materiale.”
”Rominia nu are probleme alimentare. Sunt trimise ajutoare de către fundații anonime. ”Trimit sistematic alimente, îmbrăcăminte, medicamente” . Interesul este ca romii să rămână pe loc, nu să le strice altor țări atmosfera.
”Românii rămași sunt o minoritate harnică. Cei mai mulți dintre ei locuiesc la țară. Cu mici excepții pământul aparține romilor. Țăranii români îl lucrează în sistemul numit cândva dijmă.
Există români și în orașe. Ei, de regulă, au acces doar la poziții sociale modeste. Servitori, mici meseriași. Domeniul serviciilor publice”
Învățământul nu există, practic. Cine vrea are acces la emisiuni prin satelit sau își angajează profesori. Copiii oamenilor avuți studiază în occident”
Există câțiva oameni foarte puternici. Ei stăpânesc anumite regiuni, au armate proprii și se supun împăratului mai mult simbolic. Fiecare dintre ei percepe impozite în nume propriu și varsă o cotă la visteria statului”
Spun ”Chezașii trezirii”:
Mecanismele sociale din Rominia ar fi de neconceput fără Chezașii Trezirii, o organizație religioasă cu o remarcabilă forță centripetă. CT a preluat, practic, numeroase funcțiile statului. Situația amintește de Evul Mediu
La începutul acestui mileniu, Biserica Ortodoxă deținea încă o poziție de prim ordin, în ciuda unor eșecuri parțiale. A urmat împuținarea natalității și a emigrărilor. Romii au devenit etnie majoritară. CT a înregistrat o ascensiune spectaculoasă. In anul 2015 a fost recunoscută oficial, iar în 2020 membrii ei erau mai numeroși decât ortodocșii. In 2035 doctrina CT a devenit religie de stat. BO n-a fost interzisă, dar a pierdut tot mai mult teren. Cele mai multe biserici ortodoxe s-au prăbușit sau au fost avariate la marele cutremur din 2019. Unele au fost deteriorate în timpul invaziei din 2021 și în perioada dictaturii albe (2023-2024)”. Ei? Cum sună?

Sunt muulte alte amănunte ciudate ale acelor timpuri viitoare, dar sunt prinse în dialoguri și sunt greu de extras fără explicații. Poate voi face un Update, doar dacă vă interesează.

Ce ziceți? Distopie sau previziune?

Publicat în distopii | Etichetat , , , , , | 7 comentarii