Vorbiți cu apa.

Intâi am vorbit cu florile. Apoi cu pisicile. Acum sunt în stare să vorbesc cu orice obiect de prin casă. Mai ales dacă îl caut și nu îl găsesc 😦 Au cărțile mele o plăcere de a se ascunde, ceva de speriat. 😀
Noroc cu cele câteva telefoane pe care le primesc că altfel aș uita sa dialoghez.
Dar, na. Acum vorbesc cu voi. Sunteți acolo?

Ce vreau azi? Să vă spun/arăt câte ceva despre apă. Ar fi fost frumos să vă vorbesc despre fulgii de nea, dar nu am calități de poet. Ajung doi în familie. (Tata-Bunic și nepotul lui). Fulgii, ca apă solidă, îi voi putea trata ca fractali cândva. Noi să fim sănătoși.
Nu vă învăț nimic, nu vreau să fiu înțeleasă greșit precum în comentariile din postarea anterioară 😦 . Vreau doar să ieșim puțin din șabloane, ”outside the box” – cum se zice acum.
Aveam înainte de 89 un fel de fierbător care făcea electroliza apei. Obțineam apă vie și apă moartă. Ca în povești. Alcalină și acidă. O beam doar pe cea vie. Văd că acum s-au construit dispozitive complicate cu același principiu. Poate vă interesează.
Ce vreau azi? Doar să vă pun un filmuleț despre apă. Nimic exagerat. Poate puțin ciudat, dar veți hotărî singuri. Chestii complicate cu particule, unde, stringuri și quarci veți găsi aici, la blogul pe care îl urmăresc și de unde am luat video-ul. Link.

Concluzia v-am spus-o dinainte: vorbiți cu apa.

Sursa imaginii și articol interesant – aici.

Evrika

Nu. Stați liniștiți. Nu am descoperit nimic. Vreau doar să mai dialogăm. Voi vreți?
Povestea mea începe cu o replică auzită într-un serial tv, între doi polițiști. Cam așa:
– Ce înseamnă Evrika?
– Ceva precum Bingo pentru noi, americanii.
Cred că știți legenda expresiei Evrika. Este atribuită lui Arhimede, cel care trebuia să afle volumul coroanei regelui și care a observat că scufundat în cadă produce ridicarea apei. Descoperind brusc soluția, se spune că Arhimede ar fi ieșit gol pe stradă strigând ”am găsit” aka ”evrika”.
Și am început să caut un cuvânt, unul singur, care să fie acceptat în română ca echivalent. Stăteam cu soluția în așteptare și nu-mi pica fisa. Până când Aha! Am găsit. Cuvântul de răspuns la o rezolvare, cumva neașteptată, cumva spontană a unei probleme este Aha.
Am început să gugălesc și am aflat că există și se studiază efectul Evrika zis și efectul Aha.
E simțit de savanți, de cercetători, de vizionari, de noi, cei obișnuiți, atunci când găsim brusc soluția potrivită. La un puzzle, la o ghicitoare, la matematică, la job sau la probleme casnice, Aha-ul e dorit. Ieșim din șabloane. Vreți să vi-l provoc?
Încerc imediat. Doar după ce vă povestesc ceva. V-am mai scris despre Oriana Fallaci (1929 – 2006). O citeam și o iubeam cândva. În cartea ei ”Dacă soarele moare”, carte zdrențuită de cât am răsfoit-o, era prezentată glumeț o asociație.  ”Asociația internațională a Țestoaselor”. O asociație în care erau primiți doar cei care răspundeau corect la trei sau patru întrebări. Anii de după 43, ca să fim lămuriți.

Vă pun și eu trei dintre acestea, deși descrierea reacțiilor din carte merită citită. Citez:
1. ”Ce anume are vaca în număr de patru și femeia numai două?”
2. ”Ce anume fac o femeie stând jos, un bărbat în picioare și un câine în trei labe?”
plus 3. Ce anume intră tare și iese moale?

Dacă v-ați gândit la prostii nu veți fi nicicând Țestoase. 😦  Ele nu sunt niciodată vulgare.
Răspunsurile sunt: picioarele, dau mâna, guma de mestecat.
V-am auzit oare spunând ”Aha”? M-aș bucura.
Și iar am folosit google și am aflat că asociația încă există și că a făcut pui. Cu membri de seamă ca astronauți, piloți, JFK și alții. Cu parola de recunoaștere gen întrebare și răspuns.
Poate o veți ghici din melodie:

Nu vreau să mă lungesc și să vă plictisesc. Aștept aha-ul 😀

Melodia zilei

Am pus melodia atunci, imediat ce a apărut. O republic acum. Se pare că mesajul a fost înțeles.
PS Nu va fi ușor.

Jurnal de fraieră

Vezi articolul original

Educația, încotro?

Incerc sa las politica la o parte. Nu mă pricep și spun doar ce cred, nu ce ar trebui.
M-am hotărât recent să nu mai postez decât despre cărți ori despre chestii/documente de pe vremea mea, căci internetul e deficitar la asemenea informații. Cum s-ar zice: să-mi aduc contribuția 😀
Și iaca poznă: ducea țiganul de la colțul străzii un sac de cărți spre centrul de reciclare. Mă știa, și m-a întrebat dacă nu vreau să le cumpăr cu cât am. Scăpa de drum și de prețul de 0.20 lei la kilogram. Le-am luat, cum să nu le iau. Noi erau.
Zilele trecute m-am apucat să frunzăresc cartea din imaginea de sus. Apărută în 2008 la Editura Corint Junior.
Sfaturi simpluțe, drăguțe, găsite acum pe Youtube. Dar și stupizenii de genul: ”cum să enervezi oamenii într-un lift” ori ”cum să-ți sâcâi familia și prietenele”. WTF, cum ar zice unii! E o carte de glume? Nu părea. Nici nu era.

Și ca să vedeți că nu exagerez vă voi pune niște poze.

Despre cum să te porți ca o celebritate:

 

 

 

Despre cum să te descurci dacă ești atacată de zombi:

 

 

 

 

Despre cum să supraviețuiești atacului unor extratereștri:

 

 

 

 

Dacă nu aveți răbldare să dați click pe imaginile paginilor pentru a le citi, vă pun un sfat din articolul cu extratereștri. Cine știe când vă veți întâni cu ei și nu veți ști cum să vă apărați. 😀 Ne ”învață” autoarea: nu le plac scările(?), oglinzile(?), clanțele(?), iar dacă strănutați spre un extraterestru, acesta se va speria. Nu glumesc, deși râd.
M-am mai revoltat eu cu alte ocazii, nu vă mai dau linkuri, dar chiar nu înțeleg cui folosesc asemenea cărți.
Aceasta e scrisă pentru fete de 8,9 ani. Vrem să creștem tâmpițele de fițe, bune doar în anumite joburi? Plaja e largă, corect. Pot chiar ajunge ministru, la cât de mult a scăzut nivelul educației.
Degeaba are președinția un proiect cu ”România educată” în dezbatere, degeaba a  inițiat Tudor Chirilă o petiție pentru educație, fetele vor citi stupizenii. Și asta încă nu e cel mai rău, bine că știu citi. Problema este că le vor crede și le vor aplica.
Nu ne mai facem bine.
PS. Issabela, m-am cam repezit să scriu, scuză-mi lipsa de simț al umorului. Îl pierd din ce in ce mai mult citind știrile. Acum și cărțile.