România, ultima șansă.

Sper că.

Părintele meu. Părintele Stăniloae.

La fiecare zi de 5 octombrie îmi amintesc cum lumea mea s-a prăbușit pe 5 octombrie.
Mi-e atât de dor de vorbele lui, cât nu vă pot relata. Mie, necredincioasa.
Pentru cei noi, pentru cei care nu ne știu povestea, vă dau un link.
Tuturor celorlalți vă pun un videoclip care îl reprezintă.
Așa era, așa vorbea.

 

Pauza pauzei.

Un videoclip adresat celor romantici. Și tinerilor care cred că au descoperit dragostea. Refrenul e de neuitat.  Cred că de la toamnă mi se trage. Alte timpuri 😉 Pe când se purtau balonzaide și eșarfe de nylon, dar cu mult suflet inclus.

Bucurați-vă de clipă.
Atât.

BA nu. Explicație ulterioară. Am discutat zilele astea despre două muzicaluri. Unul, Mon cabaret noir cu regizor Răzvan Mazilu, a avut premiera pe 30 septembrie. Celălalt, pe muzica Beatles a fost recent la TV.  De aici și amintirile mele.
Nu le evitați pe cele menționate. Dimpotrivă.

Pauză.

Pentru murături. Pentru reflecție. Promit să vă citesc în continuare.

Atât.

 

 

Recomandare pentru viitorii milionari, aflați acum în vacanță.

 Ce vreau să spun? Nimic deosebit. Sunteți în concedii și mă bucur pentru voi. Dacă undeva, cândva, v-am postat chestii amuzante (aici), acum vreau să fiu serioasă. Indic, deci, ce ar trebui să citim ca să devenim miliardari. Ori măcar pentru a-i înțelege. Aici: http://www.gatesnotes.com/Books  Iubesc oamenii care citesc. Îi iubesc și mai mult pe cei care au grija noastră și vor să ne povestească. Nu pe toți. Acum  – pe Bill Gates. Vă dau doar un link. Adresat cititorilor mei. Adresat tinerilor isteți. Ce e frumos? Vă puteți abona dacă vă place ideea de a citi aceleași cărți care i-au plăcut ori i-au folosit omului de succes. Am reținut pentru voi o chestie. Potrivită pentru concediul de vară. De aici.  Mai jos.

Ce să mai spun? Am lucrat cam pe aceleași computere. Am programat cam în aceleași limbaje. Și? Eu am continuat să-mi șterg copiii la… degeaba. Nu e doar vina sistemului. Bill Gates a avut scânteia care a făcut ca ideile să prindă viață. Poate îl veți cunoaște prin cele citite.  Atât.

Repetiția e mama învățăturii.

Titlul vă sună cunoscut? Și mie. Nu și unor tineri de azi care se plictisesc ușor. Care-i prețul? Vor vedea. Ori repetă azi pentru fixarea cunoștințelor, ori vor fi obligați a repeta mâine aceleași și aceleași  gesturi. Ce vor alege?
Știu ce vă întrebați. Ceva de genul – ce a apucat-o pe fraiera individa ce scrie să ne certe? Să ne atragă atenția, deși nouă nu ne pasă?
Vă spun. Sunt fană a emisiunilor de pe Discovery despre „cum se fabrică” ori „food factory”.
Și ce văd? Mașini peste mașini. Care curăță, amestecă, taie, ung, coc, încălzesc ori răcesc. Mașini ce prepară, fermentează, distilează, colorează lichide ce umplu sticle, mașini ce pun dopuri și etichete. Un spectacol extraordinar, în secvențe bine ordonate și bine legate. Mă fascinează. Apreciez efortul uman în a le crea.
Și totuși. Finalul e mereu același. Teribil de trist. Oameni lângă oameni ce verifică, sortează, ambalează, etichetează ori expediază cele produse de roboți. Cu nimic deosebiți de aceștia.
Dragilor, aveți grijă. Robotizarea și îndobitocirea se apropie și de spațiul în care viețuim. Cu ajutorul factorilor politici ce distrug  învățământul, dând tinerilor iluzia că vor rezista fără memorie, doar cu google.
Gata cu morala. Vă pun doar un filmuleț care, cel mai probabil, nu mai e la modă. Charlie Chaplin. Și nu e de glumă.