Lauda prostiei

Am citit-o pentru mine, v-o recomand și vouă. Motto-ul mi se potrivește.

Titlu: ELOGIUL NEBUNIEI SAU DISCURS SPRE LAUDA PROSTIEI
Autor: Erasmus din Rotterdam
Data și loc: La ţară, 10 iunie 1508
Motto: ”Doar prostia încetineşte scurgerea tinereţii şi alungă nesuferita bătrâneţe”

Și zice prostia despre ea însăși (”Căci este oare ceva mai firesc decât ca Prostia să se preamărească singură şi să-şi cânte virtuţile?”):

Părinți: ”Mi-a fost tată Plutus... Acel Plutus care, azi ca şi altădată, se amestecă după bunul său plac şi încurcă şi cele sfinte şi cele lumeşti”. Și încă: ”El s-a împreunat cu Neotes, Tinereţea, cea mai frumoasă şi mai pusă pe şagă dintre nimfe”
Loc naștere : Insulele fericite, ”Insulele Fericite, unde pământul dă cele mai bogate prinoase de la sine, fără să fie cultivat. Aceste binecuvântate locuri n-au cunoscut vreodată munca, bătrâneţea ori boala”
Doici: ”cele mai graţioase nimfe din lume; Methe – Beţia – fiica lui Bachus, şi Apaedia – Neştiinţa – odrasla lui Pan”
Însoțitoare: ”Aceea care se uită de sus la voi este Iubirea de sine. Aceasta, cu trăsături delicate şi ale cărei mâini sunt pururea gata să aplaude, este Linguşirea. Dincoace o vedeţi pe zeiţa Uitării care moţăie şi pare adormită. Mai încolo, Lenevia stă cu braţele încrucişate pe genunchi. Şi cea de colo, încinsă cu ghirlande, încununată cu coroniţe de trandafiri şi mirosind a parfumuri ameţitoare, cine ar putea fi decât Plăcerea? Lângă ea este Nebunia aceea care aruncă încoace şi încolo priviri tulburi. Ici, durdulie şi cu pielea lucioasă, o veţi recunoaşte pe zeiţa Poftă. Zăriţi însă şi doi zei printre atâtea zeiţe. Unul este Comus – Cheful –, iar celălalt Morfeu – Somnul.”

Interesantă gașcă, nu? Ne păcălește mereu și noi acceptăm. Mi-a făcut plăcere să v-o prezint. (ups 🙂 )

Scriu, doar pe scurt, restul discursului. Știu că nu aveți timp ori răbdare. Vă spun și concluzia mea: prostia e-n toate.
Se expun, mai întâi, prostiile zeilor.
Se descrie prostia filozofilor, a războinicilor, a legiuitorilor, cu exemple. ”Laurii victoriei nu sunt pentru filosofi, ci sunt făcuţi să-i culeagă trândavii, nelegiuiţii, hoţii, ucigaşii, ţărănoii, nerozii şi calicii, într-un cuvânt drojdia obştii.”
Se exemplifică prostia teologilor. Cu texte din Scriptură. Dau citat: ”Unora le place să-şi zică cordelieri, împărţindu-se apoi în coletani, minori, minimi şi bulişti. Alţii se numesc benedictini, bernardini, brigittini, augustini, wilhelmiţi şi iacobiţi, şi toţi se fălesc cu aceste nume, ca şi cum nu le-ar fi de ajuns să-şi spună simplu creştini.” Habar nu aveam.
Urmează prostia regilor și a prinților. Normal – cea a curtenilor. Inclusiv cea a popilor, a cardinalilor și a episcopilor ”uitând prea uşor că înţelesul cuvântului episcop este trudă, grijă, veghere, dar amintindu-şi nesmintit că trebuie să-şi umple punga.”
Alte texte? ”Teologii mor de foame, fizicienii rebegesc de frig, astrologii sunt luaţi peste picior, iar dialecticienii dispreţuiţi. Doctorul plăteşte cât toţi de-alde ăştia la un loc. Ştiinţa lui se numără printre cele mai greu de pătruns, dar pentru a câştiga încrederea oamenilor, ba chiar şi a celor mai de vază capete încoronate, lui nu-i trebuie altceva decât să se arate cât mai neştiutor, neruşinat şi fără minte. De altfel medicina, aşa cum se practică azi, nu este decât un fel de linguşire şi se poate spune că în privinţa asta tare seamănă cu retorica.”
Continuă cu și despre scrânteli – cea a vânătoarei, cea a clăditului, a jocurilor de noroc, cu cei care cred în minuni și vrăjitorii, cei care cred in sfinți și icoane, în amulete, inchinăciuni, indulgențe,…
Și iar despre iubirea de sine și manifestările ei prostești, inclusiv în lumea artiștilor (actorii, muzicienii, oratorii şi poeţii) inclusiv la nivel de țări și neamuri.
Citim despre iluziile asupra lucrurilor, despre efectul asemănător asupra înțelepților cât și asupra nerozilor, cei care sunt mai mulți și se susțin reciproc.
Despre prostia între doi soți, despre cea a bătrânilor, despre cea a mâncăului, cea a leneșului, despre cea a risipitorului și cea a zgârcitului, despre riscul prostesc al neguțătorului și al războinicului, despre cei care caută zarvă umplând desagile judecătorilor
Urmează dascălii de gramatică, plini de ei, amăgiți de propria erudiție (exemplul dat fiind Aldus, prieten al autorului). Apoi poeții, apoi oratorii, idem scriitorii, ba chiar si plagiatorii sunt luați in considerare. ”toţi aceşti autori sunt fericiţi datorită darurilor mele,”

Am un gust amar. Nu mi s-au deslușit problemele. Dimpotrivă. Am primit confirmarea că gândesc asemenea lui Erasmus. O fi bine sau prostia mă dirijează?
Incheierea autorului: ”Rămas bun, dragi şi vestiţi ortaci ai Prostiei, aplaudaţi-mă, fiţi sănătoşi tun şi veseliţi-vă cât puteţi.

Reclame
Publicat în Literatură, Vorbe, vorbe, vorbe... | Etichetat , | 36 comentarii

Melodia zilei

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 1 comentariu

Este clar. Nu le pasă.

Scriu la nervi. Refuz manipularea unui documentar făcut pentru profit.
Michael Jackson e unic.
Și parcă, mai mult ca în 96, la București, cele din cântec, inclusiv scenografia, sunt un  motiv de reflecție.

Skin head, dead head
Everybody gone bad
Situation, aggravation
Everybody allegation
In the suite, on the news
Everybody dog food
Bang bang, shot dead
Everybody’s gone mad

All I want to say is that
They don’t really care about us
All I want to say is that
They don’t really care about us

Beat me, hate me
You can never break me
Will me, thrill me
You can never kill me”
…….
Tell me, what has become of my rights?
Am I invisible ‘cause you ignore me?
Your proclamation promised me free liberty, now
………..

Am ales cel mai scurt video înregistrat în București. De-al nostru 😦  Neclar și cu sonor defect. De-al nostru, cum zic. Am copiat textul original pentru cei care nu-l știu. Puteți căuta alte înregistrări, mai clare, cu sute de milioane de vizualizări.
Doar mie mi se pare că e cu jandarmi și cu lanterne?  Cu Porunca ”Stai” și cu steag fluturând degeaba? Că ni se potrivește in continuare? Iar sunt fraieră? Accept.

Versurile le găsiți aici

 

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 15 comentarii

Eu sunt gulia

Fac salată de boeuf. Nu e Crăciun, nu e Revelion. Și?
Fac salată de boeuf cu pui, ca să precizez 😀 . Cu tot ce trebuie.
Și, în mica mea lume, îmi dau seama: suntem toți în castronul cu salată de boeuf.
Unii ca morcovii, alții ca_cartofii. Unii sunt precum castraveții, acri, dar necesari. Iar carnea? Unde e carnea care să dea gust?
Ne amestecăm, dar suntem diferiți. Ar trebui ca muștarul să ne agite. Ar trebui ca maioneza să ne adune. Suntem doar legume fierte. Așteptăm să fim înghițiți, oricare ne-ar fi calitățile. Suntem legume fierte la foc mic. Nici nu ne-am dat seama de ce  ni se întâmplă.
PS oare știți care muștar ne va iuți? Oare știți ce maioneză ne va lega?
PPS întotdeauna pun gulie în salată. Nu e în rețetă. Nu îmi pasă. Eu sunt gulia. O să le stau în gât. Unora.

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 37 comentarii