Nu pricep!

Mă știți. Citesc ziarele, dar nu mă uit la TV. Și nu pricep. Vă pun cîteva citate din presa de azi.

Unde este curăţenie nu este virus. Virusul stă pe jos, pe clanţe, pe geamuri.” (Streinu Cercel)
Îmi amintesc întrebarea: ”cine-a pus ca.at pe clanță”? Voi nu? Îi place virusului la geam? Poate la bloc? La magazin? Nu pricep!

Un al doilea aspect este că acela se pare că acestui virus, deşi ar trebui să îi placă frigul, nu prea îi place frigul, ca atare e posibil să avem o încetinere a răspândirii lui, ceea ce ne va permite nouă, în sistemul de sănătate, să mai facem un pas în plus în tratarea acestor pacienţi”, (a precizat Streinu-Cercel la TVR). Explicați-mi că nu pricep: cum e cu frigul? Îi place sau nu-i place?
Sper ca Dumnezeu să-şi întoarcă din nou faţa către noi pentru că suntem mulţi care Îl iubim şi Îl rugăm să ne salveze de virusul ucigaş. Împartasania îl omoară” (medic Radulescu Carmen). Nu pricep cum poate un medic să se bazeze exclusiv pe salvarea de sus și nu pe minima igienă plus pe rigoarea actului medical. Nu pricep!
Legat de cele de mai sus am primit (tot azi) un mesaj:
Sa puneti semnul Sf. Cruci (o cruciulitza) pe usa casei in interior. Din noaptea asta si sa o lasati acolo. Un calugar vazator din muntele Athos a sunat un preot din Cluj si l-a anuntat ca i s-a aratat acest lucru pt credinciosi! A insistat din noaptea asta! Transmite-ti la cine puteti, URGENT !” Nu pricep importanța acestei nopți. Papa Francisc o fi primit mesajul sau e doar pentru ortodocși? Nu pricep!
Și tot azi, două răspunsuri oficiale în Libertatea.
Răspunsul Poliţiei Române:
1. Activitățile fizice, sportive trebuie realizate în jurul domiciliului sau al locului în care cetățenii locuiesc în fapt, în jurul gospodăriei, casei, blocului și nu în parcuri, locuri de joacă, terenuri de sport, etc.
2. Plimbarea zilnică a animalelor de companie trebuie realizată în jurul domiciliului sau al locului în care cetățenii locuiesc în fapt, în jurul gospodăriei, casei, blocului și nu în parcuri, locuri de joacă, terenuri de sport, etc
Nu pricep. Virusul e mai activ în parcuri, locuri de joacă decât în jurul blocului? Îl aduc păsărelele, îl scuipă ciorile ori virusului îi place la iarbă verde? Nu pricep!
Mai am. Tot de astăzi. Sfaturi de medic pediatru în Adevărul.
Dezinfectați repetat telefonul, ochelarii, cheile?” Cum repetat? Doar nu am fluturat cheile pe stradă. Și nici nu am de gând să le ling. Nu pricep!
La fel cum nu pricep nici prezența armatei pe străzi. Știu că sunt parlamentari speriați că vor fi scuipați. Aș face-o și eu. Cu sau fără Covid. Dar atitudinea războinică cu arma la piept nu-și are rostul. Nu încă. Poate e pentru atunci când vom muri de foame și vom ieși să protestăm ori să furăm? Ne pregătesc? Ne pregătim? Nu pricep!
Mă consider o persoană logică. Disciplinată, cumva. Urăsc însă manipulările panicarde, dezinformarea și lipsa de transparență și de explicații raționale. Urăsc vorbele goale de conținut.
Gata. Astea-s cele de azi. M-aș bucura să mă contaziceți. Sper în ziua de mâine.
Vreți și o veste ”bună”? SOV a fost eliberat condiționat. Ghiciți cine urmează?

Trebuie să schimb încheierea articolului. Să adaug ceva optimist. Nu sunt în stare. Nu pricep 😦
LE. Iertați exagerările.

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 69 comentarii

Sfat

În mai multe variante 😀

Sursa: Facebook

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 11 comentarii

Totul va fi bine

Sunteți sănătoși? Munciți de acasă? Stați cu copiii?  Citiți mai jos, vă rog.
Sunteți în carantină alături de oameni aproape străini? Dacă da, textul e pentru voi. 😀
Doar boala să vă ocolească. Și necazurile.
Dacă v-ați plictisit de gătit, de făcut curățenie, de TV, de jocuri online și de stat degeaba, am o propunere.
Puneți întrebări și primiți răspunsuri.

Jucați-vă cu bilețele pe care le scrieți sau le tipăriți. Așa cum am văzut prin filme (eu, cel puțin). Pun mai jos câteva întrebări ce v-ar putea folosi  (traduse cu google. 😦 )

1. Întrebări amuzante:

Dacă ai fi într-un circ, ce personaj ai fi?
Dacă ai putea lua un singur tip de mâncare în buzunar, ce ai transporta?
Care este cel mai rău cadou pe care l-ai primit vreodată și de ce?
Dacă ai fi un animal de fermă, care ai fi și de ce?
Care este cea mai proastă întâlnire la care ai fost vreodată?
Ai urmărit vreodată pe cineva pe rețelele de socializare?
Care este scandalul tău preferat?
Dacă ai putea face ceva ilegal fără să fii prins, ce ai face?
Care este cea mai ciudată combinație alimentară pe care ai încercat-o vreodată?
Ai avut un prieten imaginar? Cum se numea?
Cine este comediantul  preferat?

Dacă nu ați găsit nimic interesant, mai pun o serie.

2. Întrebări mai serioase.

Care sunt primele trei lucruri din lista cu planuri?
Cum crezi că vei muri?
Care a fost punctul cel mai de jos al vieții tale?
Dacă ai putea cere o minune, care ar fi?
Unde te vezi în cinci ani?
Care este cel mai mare risc pe care ți l-ai asumat vreodată?
Cum ar arăta viața ta ideală?
Dacă cineva ți-ar da un plic cu data decesului tău, l-ai deschide?
Când ai fost cel mai fericit?
Cunoști pe cineva care își trăiește viața la maxim?
Care este ideea ta despre ziua perfectă?
Cine a fost cea mai influentă persoană din viața ta și de ce?
Ce carte a avut o influență mare asupra ta?
Crezi că prioritățile tale s-au schimbat de când erai mai tânăr?
Care este cea mai memorabilă lecție pe care ai învățat-o de la părinți?
Ce inseamna succesul pentru tine?
Care este cel mai dificil lucru pe care l-ai făcut vreodată?
Ce te sperie cel mai mult în legătură cu viitorul tău?
Ce te ține treaz noaptea?

sau

3. Întrebări pentru copii:

Dacă ai putea face un subiect școlar, care ar fi?
Care este litera ta preferată a alfabetului? De ce?
Dacă cineva ți-ar da 20 de dolari, ce ai cumpăra cu ei?
Care este primul lucru la care te gândești când te trezești dimineața?
Ce animal de la grădina zoologică îți place cel mai mult?
Dacă prietenul tău este trist, ce faci pentru a-l face să se simtă mai bine?
Dacă ai avea ocazia să inventezi o nouă aromă de înghețată, care ar fi?
Care este cel mai trist lucru pe care l-a spus cineva?
Care este ideea ta de un loc de joacă perfect?
Care este cuvântul tău preferat?
Ai schimba rolurile cu părintele dacă ați avea șansa?
Când a fost ultima dată când ai folosit cuvântul „mulțumesc”?
Dacă ai avea un robot pentru întreaga zi, ce ai cere să facă?
Preferi vremea rece sau vremea caldă?
Dacă nu ar fi fost niciodată să mănânci o legumă, care ar fi?
Care a fost ultimul lucru care te-a făcut să zâmbești?
Care este părerea ta preferată despre școală? dar cea mai  puțin plăcută?
Cum îți faci prieteni?
Cine te face să râzi cel mai mult?

Gata. Spuneți-mi că vă place ideea jocului. Chiar și unele întrebări. Puteți, inclusiv, să  construiți lepșe pe blog, nu? Cu efect deosebit.
Ce să mai spun? În linkul articolului pe care o să vi-l dau la final sunt întrebări pentru o primă întâlnire, unele pentru cupluri, altele pentru o petrecere cu străini sau unele pentru o petrecere cu familia extinsă.  Și nu numai.
Nu este nevoie decât de sinceritate și de dorința de a vă cunoaște mai bine, indiferent de grupul în care vă aflați.
Link în clar: https://www.gifts.com/blog/conversation-starters? fbclid=IwAR33L_N_Foikzyoe5d9fD9R8FXxF4m3hdD3tIKDFrXh5CwWVVZr1ScyFFf0

Puteți răspunde aici la întrebarea preferată.  Vreți?  M-aș bucura. 

Succes.

Totul va fi bine.

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 51 comentarii

Speranța nu moare niciodată

M-am săturat de frica și de panica indusă.
Sunt genul care se agață de orice fleac pentru a se amăgi. Sau nu?
Câteva versuri mi-au redat încrederea în omenire. De la China spre Italia.  Au rezonat și în mine, știu că sună cam aiurea…

Suntem valuri ale aceleiași mări,
Suntem frunze ale aceluiași copac,
Suntem flori ale aceleiași grădini.

Priviți imaginea de unde le-am luat:

Vedeți și filmulețul. Durează sub două minute. Imaginea de mai sus e inclusă, în caz că vreți să verificați că nu e falsă.

Toate sunt dovada unei solidarități ce apare în momente grele. Și unde politica nu își are locul.

Vreți și alte efecte neașteptate ale pandemiei?

Am învățat să ne  spălăm (mai des?) pe mîini și netul e plin de mesaje haioase și de indicații cu poze despre cum trebuie să o facem. Aleg doar unul, pentru mine 😀

Plus că… poate (mulțumesc, Ciopi)… cine știe….

Vreți să adăugați și voi chestii de bine? M-aș bucura.

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 35 comentarii

Viral

Și dacă e viral, iau și eu. 😀
Singura modalitate a fost cu copy/paste. M-a distrat prea mult ca să nu pun și aici.
Sper să vă placă și vouă.

În 1928, la Teatrul Naţional din Iaşi, George Topârceanu a urcat pe scenă pentru a susţine o conferinţă în versuri.
Subiectul era bacilul Koch, evenimentul făcând parte dintr-un festival al Societăţii pentru Profilaxia tuberculozei.

 

Întâi de toate, cum arată duşmanul de care trebuie să ne ferim?

După savanți și medici ca doctorul Argon,
Bacilul se prezintă sub formă de baston…
Dar bolnavii, săraicii, spun doctorului Ciucă,
Că lor li se prezintă sub formă de măciucă!
Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de vârcolac
Nici cât un ou de muscă, nici cât un vârf de ac, —
Ceva așa, cilindric… Regret că nu găsesc
O cretă și-o tabelă ca să vi-l zugrăvesc.

Cum se răspândeşte bacilul lui Koch?

Bacilul despre care aș vrea să vă vorbesc
Se află-aici în sală… știu bine că m-ascultă,
Dar nu vrea să-și trădeze prezența lui ocultă.
Intrarea n-a plătit-o fiindcă-i mititel,
Dar unde-i lume multă acolo e și el!
Incognito ca regii și nepoftit pătrunde
În orice fel de casă; îl întâlnești oriunde:
În berării, pe stradă, la cinematograf;
Îi place să se joace cu alți bacili în praf;
Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul,
Și peste tot se ține de bietul om ca scaiul.

Cum putem evita contaminarea?

Să nu stai toată ziua vârât cu nasu-n scripte,
Iar laptele și carnea — să fie bine fripte.
În orice alimente și-n orice băutură
Să puneți acid fenic — nu mult: o picătură…
Și cel puțin o dată la două săptămâni
Tot omul să se spele pe față și pe mâini…
La poștă sau la gară (și-n orice loc murdar)
E obligat tot omul să scuipe-n buzunar,
Că pe podea nu-i voie decât în caz de boală…
Iar când te duci la teatru sau intri în vreo școală
Și aerul de-acolo îți pare echivoc,
E mai recomandabil să nu respiri de loc…
Acei ce au bronșită sau tuse măgărească,
De semenii lor teferi grozav să se ferească!
Să nu-și mai piardă noaptea cu lucruri nepermise,
Să țină toată iarna ferestrele deschise
Iar vara să se ducă la aer, la Sinaia,
Să steie-nchiși în casă, c-afară-i udă ploaia…
Pe lângă asta-i bine, când suferi de-anemie,
Cu propria ta viață să faci economie.
De nu vrei ca la urmă să te trezești mofluz,
Evită surmenajul și orice fel de-abuz,
Rărește-o cu tutunul, mai lasă băutura!…
Iar dacă, din păcate, vrei să-ți apropii gura
De epiderma unei persoane din elită, —
Oricât ar fi persoana aceea de grăbită,
La locul ce urmează să fie sărutat
Să dai întâi c-o cârpă muiată-n sublimat.
Ori, ca să fiți mai siguri de viață, eu vă zic:
Nu sărutați nici mână, nici gură, nici… nimïc!

Autorul selecției e Andrea Nagy, un el, presupun.
Textul complet e aici: http://www.radiocluj.ro/2020/03/02/sfaturile-lui-toparceanu-pentru-evitarea-contaminarii/

PS. m-am grăbit.  Varianta completă e și mai amuzantă. https://www.versuri.ro/versuri/george-toparceanu-bacilul-lui-koch-_hrm2.html

 

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 34 comentarii

Dedicație

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe...

Nicuşor Dan. Şi Fermat.

Republic o postare din 2012, pe când nu ne cunoșteam. Pentru noii veniți. Pentru bucureșteni, în special. Ca să n-avem vorbe. 😀
M-aș bucura să vă cunosc părerea.
PS pentru cei care citesc și postarea inițială.
Am mai găsit o asemănare (nefericită, de data asta) între Fermat și ND. Primul a trăit pe timpul ciumei, al doilea se va lupta cu proaspătul virus din China 😦  )

Jurnal de fraieră

Am vizitat site-ul lui Nicuşor Dan şi mi-a plăcut. Dintre mesajele postate acolo l-am ales pe cel care îmi place în mod deosebit. Îmi  aminteşte de cineva din trecut cum, de câte ori se enerva pe o vânzătoare tupeistă, pe un funcţionar tâmpit sau pe orice alt personaj stupid,  spunea consolându-se, cică: „Vai de capul lui. Habar nu are de funcţiile Spline.”
Să revenim.
Să îl ştie pe Fermat e perfect. Să îl imite e catastrofal.
1. Urâcios şi secretos, Fermat nu ştia să fie riguros în demonstraţii şi afirmaţiile lui erau preluate şi demonstrate de alţii. Nicuşor Dan trebuie să ia decizii corecte, transparente şi să le ducă până la capăt.
2. Până la urmă, Fermat a fost un amator. De geniu, dar amator în matematică, meseria lui fiind avocatura. Nicuşor Dan trebuie să fie un profesionist. Diplomele îl califică.
3. Fermat a trăit în timpul epidemiei de ciumă…

Vezi articolul original 392 de cuvinte mai mult

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 17 comentarii

Să fim Zen

Cu atâtea pericole  rostogolite în media, haideți să reascultăm un cântecel.  😀

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 22 comentarii

Noi nu ne plictisim

Noi ne jucăm. Noi nu ne plictisim.


Noi ne jucăm. Voi vă luați în serios cu minciunile voastre? Vă oferim puțină hârtie, cum spunea Victor Rebengiuc. Știți voi cei care sunt vizați. Cei ce se dau curați și nevinovați, dar sunt murdari până în suflet de corupție și de hoție. Și nici nu au bunul simț de a se opri.

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 4 comentarii

În căutarea lebedei

Am vrut să vă pun niște fabule de-ale lui Grigore Alexandrescu (1810-1885), la fel de actuale și astăzi. Mai pe scurt. M-am răzgândit. Greu să reduc la câteva vorbe atunci când fiecare vers e important. Le găsiți AICI, alături de alte scrieri.

Am rămas cu una singură, o poezie din cauza căreia autorul a fost întemnițat.

 

 

 

Lebăda și puii corbului 

Lebăda odată-aflase
(Însă cum se întâmplase,
Nu pot să vă dau cuvânt)
Cum că într-un colț de lume,
Într-un loc cu mare nume,
Și pe un frumos pământ,

Niște păsări osândite,
Corbi de câțiva ani numite,
În primejdie trăiesc.
Lebedele au din fire
O ciudată presimțire,
Care este dar ceresc.

Așa, să le izbăvească,
Cu o râvnă părintească,
Ea plecă până în zori.
Ajungând într-o livede,
În culcuș de vulpe vede
Pui de corb nezburători,

Care într-o vizuină
Petrecea ca în grădină,
De-a lor soartă mulțumiți.
Pasărea cea albă-ndată
Către dânșii se arată,
Zice: „Puilor iubiți!

Soarta voastră e de milă:
Spuneți cum pe voi în silă
Aici vulpea v-a adus?”
Corbuleții în mirare
Răspund iute, râzând tare:
„Noi de voie ne-am supus.

Vulpe ce e, nu știm spune,
Decât că năravuri bune
Acea damă arăta:
Că avea coadă pe spate,
C-al ei păr în galben bate
Și că ochi lucioși purta.

Ea când ne-a luat de-acasă,
Ne-a spus că la a sa masă
Are feluri de mâncări,
Că e prinț de dobitoace,
Că pe noi va a ne face
Să ajungem la mari stări.

Ne-a mai spus că ne e rudă,
Că din vârsta cea mai crudă
Neamul nostru l-a iubit.
Ea, ca și al nostru tată,
Că ne tragem ne arată
Din vultůrul cel slăvit.

Și adesea ne vorbește
Că din suflet se silește
A ne da slava dintâi.”
Lebăda strigă cu jale:
Sunteți pe a morții cale,
O, voi ai corbului fii!

Dar al vostru sec părinte
Cum nu și-a adus aminte
Ceea ce i s-a-ntâmplat,
Când își părăsi locașul
Și din gură lăsă cașul,
Iar de vulpe înșelat?”

Puii nebăgând-o-n seamă:
„Cale bună,-i zic, madamă,
Noi nu știm ce ne vorbești.
Și prin astfel de cuvinte,
Să ne scoți acum din minte
Cam degeaba te silești.”

„Eu mă duc, lebăda zise,
Însă vouă vă sunt scrise
Multe rele să răbdați;
Căci prostia-vă cea mare,
Ca ș-a penii-ntunecare,
Nu se poate s-o spălați.”

Cine-o fi fost lebăda în anii 48? Dar vulpea? Dar puii de corb? Habar nu am. Mi-am șters din minte istoria știută, atunci când am aflat câte minciuni ni s-au spus. Și nici de cea de acum nu sunt sigură că e corectă.
Încerc să actualizez.
Vulpea ar putea fi printre noi. Cu carnet de partid sau de presă, nu? Și nu. Nu e doar una.
Puii de corb suntem fraierii de noi (nu vă includ și pe voi, cititorii 😀 ) Fraierii păcăliți de texte TV, de voucere, de pomeni, de mărirea pensiei sau ieftinirea cu 2 bani a unor servicii. De prostiile legiferate fără nicio strategie sau viziune, doar pe interese de grup. Poate și fraierii din comunități mici, gen Ditrău, care habar nu au ce se întâmplă cu ei. Și, de ce nu, fraierii din Sri Lanka. Stăm cuminți sub privirile vulpii, fără a reacționa. Și nu. Nu e doar una. 😦
Iar lebăda? Cea frumoasă și inteligentă și bună sfătuitoare? Unde e lebăda? Aș putea specula cum că fiecare are lebăda lui, personală. Nimic care să ne unească, însă. Oare ne vom trezi singuri, că tot nu știm a asculta de nimeni? Vom afla. Nici lebedele nu mai sunt ce-au fost 😦

PS Oare de ce mă tot întreb una sau alta? Ce rezolv? Mai bine citesc cele spuse de Victor Hugo:

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 25 comentarii

Un alt 26 ianuarie.

Nu. Nu are legătură cu Ceaușescu. Nu vă lăsați  păcăliți și să dați click. 😦  Există și altfel de aniversări. Săriți peste dacă urmăriți chestii politice.
Revin. Cealaltă postare, cea de acum 5 ani, este în LINK.
Și asta e. Nu am voie sa mă laud cu copiii, nici să povestesc prea mult. Admit. Dar cum blogul va rămâne, pun aici, nu doar pentru voi, ci și pentru Măria Sa Internetul.
Mesaj cam siropos ce nu mă caracterizează, în general. Îmbătrânesc.


Sursa în clar:  https://www.123greetings.com/birthday/sons_and_daughters/son_youll_always_be_my_baby_boy.html. Folosiți-o cu încredere.  Eu v-am indicat-o cu speranța că nu mi se va șterge postarea. 😀
Vă doresc să aveți copii cel puțin la fel de buni ca ai mei. Atât.

 

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe...

Pauză de gândire.

Mai ales la mine. Trebuie să-mi curăț mintea. Faceți la fel, dacă vreți. 🙂

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 22 comentarii

Suflet liber

Ne-a părăsit, zilele astea, Dan Andrei Aldea.  A plecat ușor, fără să deranjeze.
Compozitor, multi instrumentalist, interpret vocal al formației Sfinx. suflet liber.
Om bun, pentru cei care știu.

Ca să vi-l amintesc, vreau să vă pun o melodie-parodie. Apărută pe vinil în 1979 și interzisă  rapid.
O melodie precum un coctail.
Am sesizat stropi de Tudor Gheorghe, nuanțe de Adrian Păunescu, gust de marș al brigadierilor și arome de horă în sat.
Totul în combinația pefectă a lui Dan Aldea cu Marin Sorescu.
Sper s-o savurați și voi .

 

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | Etichetat , , | 23 comentarii

Permiteți să raportăm?

Noi suntem trupa de pisici. Permiteți să vă raportăm.
Suntem cuminți. Foarte cuminți.

 

Mai suntem, nu vă agitați.

 

Doar unul dintre noi e bolnăvior și încercăm să-l încălzim și să-l păzim cu rândul. Greu cu bătrânețea și pe la noi.
Deci dormim.  Chiar sforăim.

Vrem să o învățăm pe gazdă să nu mai miorlăie în public. Nici să sâsâie. Nici să mai scoată ghearele.  Oricum e degeaba. E prea târziu.
Somn ușor și vouă.

LE. 17.01. Am schimbat una dintre poze.  Același motan, o poză mai potrivită, cred. Scuzați intervenția.

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | Etichetat , | 31 comentarii

A fost odată, ca niciodată.

A fost odată, ca niciodată, o bunică cu chef de viață. Umbla cu motocicleta prin curtea găinilor și nepoții o admirau. Avea și un cântecel, cunoscut de toți copiii vorbitori de germană. Imaginile vă lămuresc despre calitățile bunicii.

 

Și au mai fost și alți bunici. Care da, i-au conceput pe părinții Gretei. Acea Greta – https://en.wikipedia.org/wiki/Greta_Thunberg. Cea cu texte despre schimbarea climatică, copila aceea lăudată și promovată de organizații inconștiente. Copila fără copilărie. Iar Greta a devenit exemplu pentru muuulți copii. Copiii nu o mai admiră pe bunică. Motocicleta ei poluează atmosfera. Bunica a devenit dușman, chiar porc scroafă. Bunica mănâncă carne ( 😮 😮 ). Crimă, nu alta. Nu credeți? Pun cântecelul.

Și scandalul a început. Se desfășoară în aceste zile cu păreri de ambele părți. Dați cu google, translate.google că și eu am dat. Unii apără melodia zicând că e o satiră, alții spun că e o lipsă de bun simț.
Nu înțeleg îndobitocirea copiilor prin mesaje mascate, dar eu sunt o bunică fără nepoți, ce știu eu 😦
Lumea a luat-o razna, noroc că e loc pentru toți.
Și, ca să închei într-o notă optimistă, pun o variantă soft, recentă, a aceluiași cântecel.  Cu o bunică normală, dar cine mai știe ce e normal în zilele astea 😀

Trebuia să vă spun. Gata. V-am informat. M-am descărcat. Trec acum să vă vizitez și să vă sorcovesc.

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | Etichetat , , , , , , | 27 comentarii