Maria mea

Maria mea nu este sfântă. E jucăușă și adevărată. Ca în cântecelul arhicunoscut:

Întrebări:
Cum să păstrezi un val pe nisip?
sau
Cum ții o rază de lună în mână?

Se potrivesc Mariei pe care o cunosc.
Nu există răspuns. Maria e vie și e suflet neliniștit.
O putem iubi și o putem sărbători. Azi și oricând.

Plecăciune Mariilor plecate dincolo.

Așa-i că toate cele care poartă numele Maria sunt ființe deosebite?

Reclame
Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 12 comentarii