Mă gândesc doar la broaștele din povești, cele fierte în diferite lichide și la diferite temperaturi. La justificările de dinainte și la explicațiile de după. Știți voi.
Dar vreau să profit.
Adică să reacționez complet incorect politic și să dau vina pe caniculă.
Mintea mea nu reușește să refuze un dans al unor chinezi pe muzică rusească. Frumusețea și performanța vor rezista?
Îl pun aici pentru mine. Înainte de a fi interzis. Sper să vă placă.
Să fie pace.
Jurnal de fraieră 
Dacă-l pui aşa o să dispară cît de curînd, cum au dispărut atîtea altele de pe toate blogurile WP. Pur şi simplu fiindcă aşa vrea guglă.
Aşa ar fi mai eficient:
[YT] Chinese Swan Lake: "The four little swans turned into four small frogs" (00:01:40)
Dar poate ar fi mai bine ca chinezii să dispară complet şi definitiv de peste tot.
wow.
nu te știam atât de radical. Care-i problema ta cu chinezii? Poate reușesc să înțeleg.
Dacă dispar chinezii, vor fi mult mai puține microprocesoare pe piață, adică mult mai puține computere și dispozitive mobile, astfel încât youtube ar avea mult mai pițini clienți, ceea ce ar duce la falimentul lui guglă.
Asta ca un spirit de glumă.
Altminteri, mi-a plăcut clipul așezat de tine aici.
De fapt va fi brusc extrem de puţin gunoi de orice natură exportat direct din fabrici. Iar Bill Gates şi gaşca lui de eugenişti fanatici vor fi în culmea fericirii.
Din păcate, eu de pe un „gunoi” îți citesc și îți răspund comentariului.
Nu știu cum gândește Bill și nu cred că mă interesează asta acum, pentru că mor de cald, la propriu. Mi-aș dori un preț mai mic la curentul electric, iar cu asta nu mă poate ajuta Bill.
Toţi, o întreagă planetă, folosim gunoaiele chinezeşti cu durată de viaţă limitată din proiectare durată din ce în ce mai mică ce implică automat cicluri de producţie din ce în ce mai dese, care inevitabil înseamnă un consum imens şi crescînd de energie, resurse, timp. Scopul, printre altele: de a da cu forţa de lucru marii majorităţi într-un ritm constant astfel încît să devină incapabili de a gîndi liber (nemaiavînd timpul necesar) şi de a obişnui tot forţat gloatele cu schimbarea perpetuă, adică eliminînd ataşamentul emoţional faţă de obiecte şi indirect faţă de celelalte fiinţe, inclusiv cele din aceeaşi specie umană.
Dacă se oboseşte cineva să ţină cursorul mouse-ului timp de două secunde deasupra link-ului postat în primul meu comentariu o să primească explicaţia execuţiei atît de „perfecte”: ăia nu-s artişti simpli, sînt cu toţii militari. Executanţi de ordine, terorizaţi de către superiori pentru a produce o execuţie „perfectă” care să aducă fală şi glorie Partidului, atît. Ce morţii mamii să admir în asta?! Executanţii de ordine mi-au produs dintotdeauna greaţă şi furie deopotrivă, fiindcă ei, cozile de topor, au făcut posibil declinul societăţii umane pînă la punctul în care se află acum şi tot ei îi vor da lovitura de graţie. Uitaţi-vă în oglindă – s-ar putea, cu ceva efort, să începeţi să distingeţi fibrele lemnului iţindu-se dintre cutele pielii…
Cred că s-a depășit nivelul de „durată de viață limitată prin proiectare”, iar asta pot confirma și eu, căci folosesc un telefon de la ei de peste 5 ani și funcționează, încă, perfect.
În ce privește armata, reduci totul la respectarea și executarea imediată a ordinelor, ceea ce este foarte departe de realitate, dar nu aș dezvolta ai i subiectul. Aș specifica însă că, în materie de artă, armata nu a funcționat simplist pe executare de ordine, ci pe talent și pe utilizarea acestuia de la cei care îl posedau.
Mai vorbim peste cinci ani după ce o să-ţi cumperi şi foloseşti unul fabricat anul ăsta. 😉
Dacă spuneai exploatarea în loc de utilizarea erai mai aproape de adevăr. 😉 Armata nu te roagă frumos să faci ceva şi nici nu te iartă părinteşte dacă eşuezi – te biciuieşte pînă dai rezultatul scontat ori mori, iar dacă eşuezi te calcă în picioare şi te desfiinţează.
De fapt, dacă stau să mă gîndesc aşa face societatea umană în ansamblu, în secolul 21 şi de cînd există ea. Haha – nimic nou sub soare!
Dragoșe,
Eu am făcut mai multă armată decât tine și îți spun că generalizezi (mereu). Îmi pare rău că nu te poți bucura de o melodie și că frustrările te controlează mai rău decât armata.
1. Doar nu vrei să generalizez excepţiile?!
2. Nu cred că ai făcut armata în China 😉
3. Am să-l întreb pe amicul maior [r] cum stă treaba cu performanţa sportivă avînd în vedere că a fost pe profil
P.S. Nu e vorba neapărat de frustrări ci de efectul negativ pe care îl are răceala-alergie similară cu cea din 2018 şi 2019 asupra mea, însă e adevărat că şi lipsa unor necesităţi mai mult sau mai puţin vitale contribuie la starea asta neplăcută şi nedorită.
Spui că ţi-e cald, dar cum te-ai simţi să stai toată vara ca mine, îmbrăcat de iarnă, din cauza puricilor şi a ţînţarilor şi totuşi să nu simţi vreun disconfort major fiindcă frigul acumulat în toţi anii anteriori nu mai iese vreodată din organism nici la 45°C…? 😦
Cu privire la armată iar greșești. Dacă ar fi vorba de instrucție militară, poate aș fi de acord, dar numai parțial. Nici chiar în anii ’70, când am făcut eu stagiul militar, nu era așa cum spui tu.
Depinde de vremuri, de locuri, de oameni, de grade, de conjunctură… Dar nu cred nici măcar pentru o secundă că armata chineză oferă „libertatea” de care se bucură ai noştri – fie ei simpli soldaţi ori (sub)ofiţeri. Iar dacă studiezi istoria Chinei s-ar putea să nu mai ai nevoie de alte argumente. 😉
Nu mă pot pronunța obiectiv cu privire la ce este în China, căci nu am fost acolo, nu am informații. Nu pot merge doar pe presupuneri.
Istoria spune și despre noi că… Dar oare cât mai este adevărul zilei de azi?
Cînd o avea şi România un conducător care să fie îngropat cu sute (mii?) de soldaţi din ceramică atunci o să iau în considerare o comparaţie. Pînă atunci mergem pe ceea ce ştim.
Comparăm prune cu mere.
Tocmai că nu compar nimic. Ce să compari în rahatul ăsta cu perje care-i societatea umană…
În comentariul tău anterior tocmai făceai o comparație între conducătorii lor și…
Dar dacă zici că nu,…
Interesant grup. Dar ce să zic. Mie imi place și Red army Choir. Disciplina este importantă pentru performanță. Dacă vrei s-o lălăi liber, nu te bagi.
Disciplina în context pur artistic sau sportiv, da. Însă acolo unde intervine interesul militar deja dispare orice urmă de artă sau sportivitate autentică. De fapt dispare însuşi umanismul.
Ce văd eu acolo nu sînt artişti însufleţiţi de spiritul creaţiei ci nişte bieţi soldaţi chirciţi în tranşeele săpate asiduu în geniul operei universale, trăgînd disperaţi în oricine altcineva după ordinele lătrate de „superiorii din culise”.
Scuze pentru „pițini” care trebuia să fie .
Dacă nu ziceai, nu observam. Căldură mare. Prefer să mă gândesc la broscuțe.
Superb „dansul broastelor”! 🙂 Am admirat sincronizarea, intre altele, si nu-mi iese din minte un gand: ce muschi puternici trebuie sa aiba pentru o astfel de performanta!
Incorectitudinea politica e ca iti place muzica si dansul?! 🙂 Eu n-am inteles ideea de a interzice muzica ruseasca, de exemplu, doar pentru ca e ruseasca… Aia cu anti-cultura si anti-istoria au apa la moara, nu gluma! Vor profita din plin sa excluda te miri ce de pe te miri unde. Le „scot” ba ca sunt rusesti, ba ca sunt fara LGBTQIA…, ba ca nu-i frumos sa râda renii de renul Rudolf cel cu nasul rosu…
Din punctul meu de vedere e ipocrizie prea multa…
Si pe aici se coace lumea. 🙂 Mie mi-e bine – doar daca intr-un in vreun magazin fara aer conditionat mi se face brusc foarte cald (iar daca intru in unul cu aer conditionat… stranut!) 🙂
Erata: „daca intr-un in vreun magazin” = daca intru in vreun magazin. 🙂
Gandul fugea mai repede decat degetele pe tastatura.
Ultima știre e că o editură germană retrage cărțile lui Winnetou pe motive de rasism. O alta, zilele trecute, e că în Kiev se schimbă numele străzilor și se exclude studierea autorilor ruși. Nici capra cu trei iezi nu mai e la modă căci promovează violența și răzbunarea.
De asta zic că ne fierb unii la foc mic ca pe broaștele din experimentele cunoscute. Scăpăm sau crăpăm?
Și eu am admirat dansul în mâini. Și ideea, și realizarea, și interpreții. Plus Ceaikovski.
Nuuu cred! Cum sa fie romanele cu Winnetou bagate la rasism?! S-au tampit de tot?! Si despre romanele Agathei Christie au afirmat unii ca au oarecare continut… discriminatoriu… Chiar n-o mai avea importanta „adevarul epocilor trecute”? Are o denumire acest „curent” anti-istorie, anti-cultura… dar nu-mi vine in minte acum. Practic, din romane gen Winnetou aflam, uneori, mai mult despre… adevarul istoric decat din cartile de istorie „periate”.
Despre Ucraina stiam ca exclud din programa scolara „Razboi si pace” (si ca se mai gandesc la unele…) De schimbat numele strazilor… hai, sa zicem, ca unele ar „trebui” schimbate daca se numesc… „Lenin”, de exemplu.
Sigur ca da! Capra cu trei iezi e cauza agresivitatii unora! (mai ales a celor care nu citesc carti) Pfuuu! S-au „legat” si de „Frumoasa din padurea adormita”, si de „Alba ca zapada”… In schimb, sunt jocuri video si desene animate cu violenta, nu gluma…
Cred ca noi scapam, dar nu stiu cum va fi cu generatiile viitoare, pentru ca petarda aceasta e pregatita sa explodeze mai tarziu. 😦
Sunt talentati si foarte mobili. Am mai vazut balet de felul acesta si ma uluiesc sincronizarile miscarilor. „Dirijorii’ care regizeaza astfel de spectacole parca au o bagheta magica.
Ideea de broscute este o metafora faina. Insa a nu aprecia talentul indiferent sub ce marca apare, mi se pare complet aiurea. Citisem ca s-a facut un studiu care arata ca incepand cu anul 2000, coeficientul de inteligenta este in continua scadere, trendul fiind spre imbecilizare. Iti dai seama cat s-a cheltuit pentru chestia asta?…
Asa ca astfel de postari sunt o reala placere! 🙂
Am realizat ca mai sunt trei zile de vara, calendaristic vorbind si am simtit asa, un disconfort!
Seara buna si o saptamana usoara! ❤
Am citit și eu despre imbecilizare. Mi-am adus și cartea recomandată în articol: The Shallows: what the Internet is doing to our brains. E formidabilă. Caut acum un citat și revin.
LE linkul l-am pus la Mugur ca să nu mă repet.
Multumesc pentru completare si titlu.
Ma tot intreb cum s-or fi facut studiile alea? Ideea a fost urmarita cu simt de raspundere. Mie asa mi se pare. S-au derulat metodele de realizare si de evaluare. Horror!
Și noi ne schimbăm.
Citatul pe care l-am trimis cuiva cu clare simptome de dependență.
Sometime in 2007, a serpent of doubt slithered into my infoparadise. I began to notice that the Net was exerting a much stronger and broader influence over me than my old stand-alone PC ever had. It wasn’t just that I was spending so much time staring into a computer screen. It wasn’t just that so many of my habits and routines were changing as I became more accustomed to and dependent on the sites and services of the Net. TThe very way my brain worked seemed to be changing. It was then that I began worrying about my inability to pay attention to one thing for more than a couple of minutes. At first I’d figured that the problem was a symptom of middle-age mind rot. But my brain, I realized, wasn’t just drifting. It was hungry. It was demanding to be fed the way the Net fed it—and the more it was fed, the hungrier it became. Even when I was away from my computer, I yearned to check e-mail, click links, do some Googling. I wanted to be connected. Just as Microsoft Word had turned me into a flesh-and-blood word processor, the Internet, I sensed, was turning me into something like a high-speed data-processing machine, a human HAL.
I missed my old brain.
Mă gândeam, văzând și alte comentarii de aici, că cei care exclud „Capra cu trei iezi”, spre exemplu, sunt parte dintre cei de după 2000, despre care se spune mai sus, pentru că nu sunt capabili să priceapă convenția, parabola, metafora din scrierea literară în general. Asta pentru că povestea nu incită la violență nici pe departe. Nici Winnetou nu îndeamnă la rasism, din contră. Dar, dacă mintea lor nu poate cuprinde atâtea…
TRec aici un link la un articol interesant.
https://invictuswebmedia.com/2022/07/30/imbecilizarea-speciei-trecerea-la-idiotizare/
Mulțumesc!
Interesant și mai complex/complet decât ceea ce mai citisem pe acest subiect. De altfel, pentru cei din generațiile noastre, situația este vizibilă „cu ochiul liber”.