Mă prezint, uneori, ca vax-albina.
Ca albină am aflat că bâzâi diferit în funcţie de neam. Aşa că vă anunţ ce şi cum:
bzzz e valabil pentru francezi, danezi, finlandezi, evrei, unguri;
buzz pentru olandezi, suedezi, englezi;
sum sum pentru nemti;
zoum zoum pentru greci;
boon boon pentru japonezi;
zzzz pentru italieni;
zh-zh-zh pentru rusi;
vizzz pentru turci….
Sursa (în caz că vă doriţi si alte sunete emise de animale: http://www.eleceng.adelaide.edu.au/personal/dabbott/animal.html)
Ca VAX anulez cele de mai sus. Ştiu că mă agit degeaba.
PS. La Sibiu am bâzâit mai întâi şi mai întâi. Acolo aş vrea să-mi văd sfârşitul. Am muncit o viaţă în Bucureşti şi încă sunt pe-aici. Mă transform în trântor.
Completare făcută în 06 mai 2012
Nu sunt persoană publică. Nu sunt personalitate. Scriu doar ceea ce am trăit sau cred. Singurul motiv pentru care îmi ascund numele real este acela că nu vreau să stric imaginea copiilor mei, prezenţi şi ei pe net. Mulţumesc pentru înţelegere. Tot respectul meu.
Atât.
Jurnal de fraieră 
Bine te gasesc, draga noastra vax-albina de Sibiu! Am citit de doua ori jurnalul asta scris cu atata dibacie si duiosie. Prima oara singura, in noapte, iar a doua oara la ceas de zi, impreuna cu sotul meu. Am invatat cate ceva, as zice. Multumesc!
Spune-mi ca ai invatat ce sa nu faci. Multumesc pentru vizite. Apreciez sincer.
Am sa-ti spun in curand, dar nu acum. Acum inca invat…
Imi placi. adica imi place stilul tau. Avem mare nevoie de el. Continua!
Multumesc. Sunt doar bâzâieli.
Diseară te bag la mine în stup, că tare îmi place cum bâzâi 🙂
Bine ai revenit. Eu te urmaresc din ianuarie. Scrii bine, dar cam rar.
Te-am întâlnit pe blog la Isis (o persoană foartă dragă mie) şi m-am amuzat când am văzut că nu te-ai putut opri din număratul anilor după cei 35 propuşi pentru eternitate.M-am amuzat fiind mândră de mine, fiindcă eu, mai curajoasă m-am oprit la vârsta copilăriei. Dacă nu mă crezi, am să-ţi spun o mulţime de poezii pentru copii !
Am simţit o atracţie irezistibilă spre blogul tău şi fiindcă sunt un om hotărât, după cum vezi am ajuns şi chiar am zăbovit. Nu m-am înşelat! Imi place cum gândeşti şi cum scrii. Dovadă este faptul că după o pauză destul de lungă, este primul comentariu pe care îl fac în blogosferă… cu alte cuvinte, m-ai determinat să sparg gheaţa şi să încerc să revin.
Frumoase poezii. Frumoasa varsta. Esti de invidiat si de urmarit, asa cum o voi face de acum incolo, Ma bucur ca te-am cunoscut. Urmeaza sa te citesc.
.Raspund punctual:
– multumesc! Imi face placere, ma bucur!
– 63 de ani !!!!! Despre ei spui ca sunt frumosi? Nici nu mai pot dansa ca la 18 ani ! Ma descurc totusi la mersul in patru labe pe sub mese cand ma joc cu nepoti de-a ” v-ati ascuns?”
– Nu, nu sunt de invidiat, dar te astept cu mare drag!
-Bucuria este reciproca!
– Sper sa fie totul bine (am niste probleme momentan) ca sa ma pot reapuca de scris! nu de alta, dar trebuie sa-ti dau de lucru (cu cititul) si… sa mi te fac colega de gradinita, locul unde ma simt cel mai bine!
Avand pasiunea stuparitului, este firesc sa-mi fie dragi albinele!
Incerc să vorbesc pe limba ta, cu scuze pentru îndrăzneală:
Dragă bunicuţă, dragă,
Şaizeş’trei îi am din plin,
cand tu joci cu nepoţeii,
eu pe taste mă alin.
Fiecare ce, cum poate.
Fiecare ce, cum are.
Hai să facem mâine ploaie,
Hai să-l boicotăm pe soare.
P.S. Şi la voi e cald şi secetă?
Mmmm…. mamă de blogger (bloggeriță)? Nu văd cum le-ai putea strica imaginea. Sunt convinsă că ai tăi copii sunt mândri de tine! (trebuie să recunosc că aceeași temere am avut-o și eu)
Mulţumesc pentru vizită. Te-am cunoscut cu ocazia campaniei vALLuntar şi continui să te citesc. Iar cea mai deosebită postare a ta (pentru mine) o adaug aici pentru cei care vor veni cândva ca să citească această pagină: http://blogdeiarna.wordpress.com/2013/04/06/mereu-indragostita/ Prin cărţi am trăit mii de vieţi, ascunsă acolo, în bibliotecă.
Tânără Doamnă (punct de referinţă nedeclarat public),
Transpiră din ce scrii că matematica nu ţi-e doar profesiune, ci şi pasiune, dar şi că dai prioritate raţiunii în dauna credinţelor şi uzanţelor.
În bătrânul şi nemodernizatul meu blog de linkuri încerc din când în când, fără prea mult succes, apelând la partea uzuală a matematicii, să-i îndemn pe vizitatori să-şi folosească partea raţională a creierului, dezicând „trendul” nostru naţional.
Dacă ţi se par de băgat în seamă, de exemplu, http://hoinar-pe-web.blogspot.ro/2013/05/doar-o-scadere.html sau http://hoinar-pe-web.blogspot.ro/2013/04/ma-incapatanez.html sau alte teste, voi indrăzni probabil să-ţi solicit sprijinul. Dacă nu, nu.
Foarte interesant blog. Plin de informatie, de probleme si de teste. Singurul defect – e construit pe o alta platforma de bloguri si va fi mai greu sa dialogam. Putem incerca, nu?
Cer scuze că n-am clicat pe „Răspunde” pentru răspunsul de mai jos.
Mulţumesc pentru aprecieri.
Mărturisesc că îţi urmăresc blogul de câtva timp. Am folosit mai demult, fără să te citez, linkul către site-ul australian cu sunetele animalelor (e incorect?).
Nu platformele diferite ar putea constitui un impediment ci posibilele incompatibilităţi în ţintele bloguirii. Eu nu văd partea poetică a curbei lui Gauss.
Vom vedea ce vede fiecare. Iar curba lui Gauss e doar un clopotel de atentionare…
Tot respectul…si al meu 🙂
Mulțumesc. Respectul e reciproc.
Interesantă prezentare. Sper să funcţioneze bzzz-ul şi spre bănăţeni, e speranţa unei veşnic admiratoare a Sibiului… Corina Victoria Sein
Onorată de vizită. Sunt bucuroasă că v-am descoperit. Mult succes.
Îmi place cochetăria ta cu vârsta, dar n-am înţeles, cu ce ţi-ai putea importuna copiii.
Eu spre pildă, m-aş mândri foarte, cu tine.
Ai spus Sibiu?
M-ai lovit la sorginte:mocanii din Mărginimea Sibiului.
Şi mi-ai reconfirmat teoria rezonanţei chemărilor mineralelor locului de baştină.
Şi…, apropo, nu cumva eşti /ai fost cadru didactic?
Ar fi de-dreptul, uluitor ! 🙂
Onu
Bine ai venit Onu,
Am fost pregătită spre a fi cadru didactic, doar că am fost repartizată în cercetare. A fi profesor de matematică la munte a fost visul meu nerealizat. Cercetarea mi-a dat un alt fel de a gândi, lipsit de rutină şi sunt recunoscătoare.
Unde găsesc teoria ta? Dai un link, te rog?
Mulţumesc,pentru răspuns, dar cui mă adresez?
Teoria mea este un gând, împrumutat din cărţi.
Anume, că purtăm fiecare mesajul chimic al mineralelor din care ne-am împlinit prin hrana, care la rândul ei este un vector rezultant al vibraţiilor mineralelor locului de bştină.
O verificare iniţială am făcut-o prin aspiraţia copilărească de a mă face cioban, apoi fermier, iar în final, inginer de îmbunătăţiri funciare.
Şi toate acestea, fără să am idee despre sorgintea mea mocănescă sibiană.
În povestirea Nunta, din cartea mea Universul feminin, am relatat despre acestă sorginte, descoperită cred , tot printr-un joc al chimiei locului.
Cu prietenie sibiană, 🙂
Onu
Promit să citesc cartea şi să revin
Eşti aşteptată cu nerăbdare. Sper să împărtăşim curând, bucuriile lecturii. 🙂
Onu
Scuze:baştină.
Emoţia specifică regăsirii spectrale. 🙂
Onu
Mi-e dor de-un bâzâit!!!
Scuze. Mi-e așa o silă de lumea politică, de presă, de reclame și televiziuni că mi se blochează orice încercare de a schimba ceva.
BZZZ. Hibernez.
Hopa! Şi eu care credeam ca eşti bolnavă sau chiar ţintuită în pat la spital… dar văd că e mult mai grav!!! Tu chiar credeai că prin bâzâitul tău o să se schimbe brusc mentalităţile cultivate zeci de ani?!! Greşit!! Tot atât de greşit ca şi a crede că e inutil ce faci!!! Unii au ieşit în strada pe frig şi ploaie, tu ar fi bine să nu rişti că ai putea răci, dar măcar, în semn de solidaritate, ieşi pe Internet. Sau poate crezi că a căzut un guvern pentru cei câteva mii de oameni de pe stradă! NU!!! Au simţit cele câteva milioane de nemulţumiţi din spatele lor care au „bâzâit” în felul lor…
Şi apoi, în definitiv, eu credeam că o faci pentru tine, pentru a-ţi demonstra ţie şi altora că eşti utilă, că iubeşti oamenii şi cu generozitate le dăruieşti mici bucurii sufleteşti, le deschizi mintea spre o lume mai buna. Sau poate greşesc….
Ai avut dreptate. E mai rău decât îți închipuiai. Am început acest blog pentru copiii mei ce nu aveau timp pentru poveștile mele aiurea. L-am continuat pentru alți copii, apoi pentru mine. Dar când copiii tăi nu te citesc, când nu ai văzut nepotul de 8 (opt) ani din motive necunoscute, nimic nu mai are rost. Karma.
Ai grijă de tine și de familia ta. S.
Bună ziua,
Iertaţi-mi datul buzna, vă rog! Am văzut la unii din bloggeri pe care-i urmăresc comentarii care mi-au plăcut fiind la obiect, tranşante şi pertinente. Erau ale dumneavoastră! Şi pentru că mi-au plăcut v-am căutat blogul unde constat (cu tristeţe) că nu mai scrieţi, asta fiind alegerea dumneavoastră pe care o respect. Nu m-am putut abţine şi am intrat aici ca să vă mulţumesc pentru faptul că, descoperindu-vă, am ce citi în perioada următoare. Aş îndrăzni să vă întreb cum face un „trântor“ în transformare da’ mi-e teamă să nu „tropotesc“ prea tare! Mulţumesc, doamnă!
Mulțumesc pentru vizită. Apreciez.
Ce vreau să spun? Vine o vârstă când trebuie să înțelegi că ți-ai depășit nivelul de competență. Dacă voi reveni, va fi doar pentru a atenționa asupra cărțitor de odinioară. Cărți adevărate. dar uitate în puzderia de nouă literatură (cu tot felul de personaje ca vampirii, de exemplu, în locul cărților din lumea SF). Fiecare cu imaginația proprie. Pentru stupizeniile fantastice nu e nevoie de nicio cunoaștere științifică. Totul e aiurea. Altfel decât în lumea cărților pe care le iubesc.
Numai comentariile făcute prin diferite locuri e îndeajuns să vi le citesc şi-mi descreţesc fruntea! 😆 Sărut mâna!
Aoleu.
Recomand FB ul unde mai bâzâi uneori. Public.
Nu am prea mult timp de fb, dar am să vă caut! Eu chiar am admirat obiectivitatea comentariilor la diverse articole pe bloguri, nu ca ale altora…
Dumneata bâzăi eu ciripesc…..ciudată lume!
Important e să ne înțelegem unul pe celălalt, nu?
Ja!
Am venit sa las aici un „semn” pentru a-ti transmite ca ma bucur ca te „vad” din cand in cand. 😊 (nu m-am „prins” pana azi ca pot sa scriu aici – n-o sa abuzez 😊 si nici nu astept raspuns; voiam doar sa stii cele de mai sus)
Sanatate iti doresc! ❤️
Albinițo am citi de Mos Grigore al dumitale, Dumnezeu sa-l ierte și randurile „Prea târziu să mă schimb precum alții la apropierea morții.” m-au mahnit! Cum nu mi-ai dat posibilitatea sa-ti scriu discret pe mail si nici acolo in comentariu profit de faptul ca o poat face aici!
Iti spun doar o poveste pe care sunt sigur ca o stii si nu astept sa-mi raspunzi!
Joi seara Iuda era sfant si facea minuni tâlharul era un criminal.pe care il astepta moartea si pedeapsa vesnica! In cateva ore Iuda a ajuns in iad si criminalul in Rai!
Nu există ” prea târziu”! Te rog tine asta minte până in clipa mortii!
Să știți că m-am gândit la dumneavoastră atunci când am scris ce am scris. Problema mea nu e de credință. E de orgoliu sau cum i-o zice. Nu pot să accept preoții ca intermediari. 😦
E a noastra a tuturor nu numai a dumitale! Eu aveam vreo 30 si ceva de ani cand m-am spovedit prima data complet. A fost ingrozitor. Aveam pacate mari si omul era un strain mi-era rusine, eram furios cred ca am vrut sa renunt de mii de ori! Ma gandem ca tot asa imi va fi si in fata lui Dumnezeu si de acolo nu mai pot sa fug! Aveam indoieli ca un om ma poate ierta in numele lui Dumnezeu ( nu eram nici dus la biserica nici prea citit)! Sunt insa foarte capos si nu mi place sa nu reusesc ce-mi propun! Am facut-o! Niciodata si de atunci ma spovedesc regulat la alti duhovnici mult mai induhovniciti nu am trait starea ce am trait-o atunci dupa aceea spovedanie! Eram convins ca pot sa zbor daca as da din maini!
Albinito mandria noastra ne este dusmanul cel mai mare. Toti o avem si ea nu ne lasa in rai pentru ca tot ea ne-a scos de acolo, tot ea l-a scos si pe Lucifer! Pacatele sunt un o problema mult mai neinsemnata decat mandria! Dumnezeu sa te lumineze! El ne-a spus Fiti smeriti ca Mine!