Despre empatie la Dante

Plecăciune autorului. Acesta e omul și blogul preferat. Uneori mă simt atât de proastă încât mi-e jenă să dau ”like”. Mă gândesc, totuși, că timpul nu așteaptă și că e momentul să vi-l spun. Introducerea e pentru ei, dar cuprinsul e pentru noi, pentru cei care îl iubim pe Dante. Acum îl vom putea înțelege. Ușor, ușor.
Admirație și respect.

Laszlo Alexandru

Aș vrea să-i mulțumesc domnului profesor Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, pentru faptul că m-a invitat aici, la acest colocviu foarte onorant. Am ținut legătura cu Domnia Sa cîteva săptămîni, în unele detalii despre expoziția pe care a realizat-o, cu lucrările plastice ale lui Marcel Chirnoagă. Îi mulțumesc domnului Mirel Taloș, președintele Institutului Cultural Român, că ne sprijină în acest demers important pentru cultura română și împletirea ei cu cultura italiană. Îi mulțumesc domnului academician Ioan Aurel Pop că ne găzduiește în clădirea Academiei, punctul suprem de reflectare culturală a unui asemenea eveniment. Ele au mai avut loc prin țară, în diverse locații, teatre, librării, biblioteci publice, la unele am participat și eu, vor continua aceste manifestări, la Teatrul Nottara, la librăria unde mîine voi avea o lansare cu cele trei volume din Lectura lui Dante, recent apărute. Așadar este o efervescență tocmai acum, nu întîmplător…

Vezi articolul original 5.401 cuvinte mai mult