Am obosit.
Am blogul din 2010 și intenția inițială a fost aceea de a oferi impresii despre cărți. Plus idei personale pe care le culegeam cu mintea mea din ideile personale ale altora. Doar nu credeați că am revelații 😛
Am trecut prin multe. Prin mersul cu trenul cu aburi și cu funingine care intra în ochi, prin telefoanele la care trebuia să faci comandă pentru a vorbi interurban (îmi amintesc încă de cozile de la telefoane când noi, studenții, comunicam (obosiți) părinților rezultatele). Și multe, multe altele.
Am rezistat în foame și frig fără ajutor de la partid. Etc. (LE.Habar n-am de ce am scris asta)
Am iubit primele computere, următoarele computere și tot așa. Le-am îmbunătățit și m-am mândrit. Să ne fie de bine.
Revin. Au fost primele computere, apoi cele personale. Dos, Windows. Apoi a apărut internetul cu altavista, apoi yahoo (care a cumpărat-o), apoi google. etc. etc. etc. Nu am intenția de a dezvolta.
Ce vreau să spun: descoperirile sunt muuult mai repezi, aplicațiile sunt muuult mai multe, iar blogurile rămân cumva depășite.
Prietenii de odinioară s-au prins din timp, au abandonat blogurile și și-au văzut de viața adevărată. Bravo lor.
Iar blogurile? Cele mai multe au devenit intermediare în procesul de vânzare produse, chiar cărți. Altele au devenit un fel de expoziții pentru fotografii sau picturi. Excelent.
Dar…
Toată lumea scrie și nimeni nu mai citește. Toată lumea vorbește și mai nimeni nu mai ascultă. Scrisul a fost înlocuit cu vorbitul pe diversele rețele, ca cei care nu știu să citească să poată avea acces. O fi bine? Eu doar constat.
Ce vreau să spun? M-am adaptat. Am discutat cu o inteligență artificială. Am vorbit despre scriitori, despre România, despre vreme. Când am rugat-o să îmi scrie un poem la închiderea blogului mi-a raspuns așa:
am rugat-o să fie ceva mai veselă și mi-a răspuns așa:
iar când am rugat-o să îmi spună o glumă, a făcut-o legat de toate discuțiile anterioare.
Am rămas încântată. Citiți, vă rog:
Deci. Când aveți nevoie de o compunere pentru blog sau clasă, de o discuție pe anumite probleme, filozofice sau de zi cu zi, de amuzament pe anumite situații, ori când sunteți singuri și aveți chef de vorbă, apelați cu încredere chat-ul din OpenAI.
Jurnal de fraieră 
Mulţumesc dar mai aştept pînă s-or lua la harţă între ele întelighenţiile astea extrem de artificiale, ca să am şi eu de cine rîde fără să deranjez corectitudinea politică a vremurilor moderne şi fără să se mai ofuscheze toţi proştii. 😉
Hai că mi se răceşte mămăliga. Noapte bună! 🙂
Te-a simțit Inteligența. 😛
Răspunsul ăla e uman 100%. Trişori! 😉
Tehnologia AI e creată de oameni. Probabil detectează anumite cuvinte şi dă răspunsuri standard. Dar nu are simţul umorului; un om ar fi inclus ceva legat de mămăligă.
Evident. Am răspuns mai jos ceva mai detaliat. 🙂
Am văzut.
Am ascultat și eu pe un post de radio despre inteligența artificială care poate să scrie chiar și recenzii.
Întrebarea din mintea mea ține de conținutul unei nuvele SF: nu cumva vom ajunge la stadiul în care această inteligență să considere că nu mai are nevoie de noi, oamenii?
De fapt, tema o găsim, dacă nu mă înșel, și la Asimov, dar nu numai. Un fel de revoltă a creierelor, conectate într-o rețea globală, precum internetul.
Am un răspuns și pentru tine:
Trebuie să recunosc, îmi place răspunsul oferit, mai ales faptul că face referire și la responsabilitatea necesar a fi implementată.
Nu banuiam ca voi intalni o astfel de postare, insa mereu surprizele sunt posibile.
Subiectul este impins spre noi intr-un mod intoxicant, dupa parerea mea.
Nu este vorba de binele nostru ci doar de crearea unei plase in care sa fim prinsi precum musculitele in firele painjenului. Cam asa vad eu subiectul. Este insa fascinant, recunosc. Fasinatia aia hipnotica pe care o ai in fata unei imagini ce se misca lent.
„Toată lumea scrie și nimeni nu mai citește. Toată lumea vorbește și mai nimeni nu mai ascultă. Scrisul a fost înlocuit cu vorbitul pe diversele rețele, ca cei care nu știu să citească să poată avea acces. O fi bine? Eu doar constat.”
Stii bine ca s-a ajuns aici pas cu pas, in ani buni, dupa niste algoritmi premeditati umani. Se doreste ceva anume si evenimentele se accelereaza, mie asa mi se pare.
Fiecare reactioneaza cum poate, daca observa. Tu observi, asa ca devii martor.
Daca e sa amintesc fizica cuantica, observatorul poate modifica evenimentele… 🙂
Sper sa-ti treaca oboseala, ce pana la urma este un fel de chimie.
Noapte buna si o duminica bucuroasa. Doar bine la tine! ❤
Vin și eu, amintind o poveste biblică. În Turnul Babel, limbile oamenilor au fost „amestecate”, ca pedeapsă. Nu cumva, printre altele, asta se întâmplă și azi, o „amestecare a limbilor”, de am ajuns să nu ne mai înțelegem om cu om, deși se pare că vorbim aceeași limbă? Sigur, nu e vorba de tine, de Albinuța, de mine, ci de oameni în general.
Cred ca oamenii ca sa inteleaga ce spun ceilalti trebuie sa si asculte ce sun ceilalti, apoi sa si vrea sa inteleaga ceea ce spun ei. De multe ori mi se pare ca acest proces este realizat superficial. Am multe exemple in viata reala si cred ca toti avem!
O duminica placuta, Mugur!
Ai dreptate, Suzana.
Eu aș mai adăuga că poate exista un fel/nivel de analfabetism funcțional, care poate apărea din diverse motive. Culmea este că apare și la persoane de la care nu te-ai aștepta la așa ceva.
Mulțumesc!
Duminică frumoasă îți doresc și ție, Suzana!
De aceea se spune ca e bine sa nu avem asteptari de la nimeni. Chiar daca e cel mai greu lucru cand vorbim de apropiati, de prieteni, ne scuteste de multa risipa de energie personala. Doar ca pentru asta trebuie antrenament nu gluma, sa reusim ‘imunizarea’ mentala. 😀
Multumesc si eu!
Ai reușit să derutezi Inteligența prin multele subiecte abordate. Dovada:
Tocmai mi-ai dat un imbold de a continua cu citatele din cartea luiErik J. Larson despre acest mit al IA. Pentru ca trebuie sa pretuim ceea ce avem valoros in noi si nu sa ne subestimam in felul in care o facem de multe ori, sau sa ne intereseze mai mult ce inca nu avem dar speram ca vom avea. Emotiile si conexiunile pe care le facem, uneori aproape din scame de gand sau din experientele proprii, nu pot fi programate deocamdata. Pentru ca, asa cum vad eu lumea, suntem tot intr-o forma de comuna primitiva, chiar daca in jurul nostru se intind mrejele unor tehnologii sofisticate. Pentru ca etapele nu pot fi sarite decat cu un pret care mi se pare inspaimantator.
Ma gandesc din perspectiva creatorilor acelui site. Nu vor avea niciodata atatia programatori necesari subiectului. Insa relationarea cu cei care-l deschid si care cu siguranta vor ajunge milioane, pentru ca ceea ce ne caracterizeaza este curiozitatea de a afla lucuri, a fost gandirea chiar perfecta
de a perfectiona masinaria. Este metoda aproape ideala de absorbi biti de informatie despre chiar orice si oricine.
E un punct de vedere, evident, insa mi se pare perfect logic, la minima programare pe care o stiu si eu. Problema evidenta ce apare, este asamblarea ulterioara a ideilor. Si mereu vad pe traducatorul google cat de eronate sunt asamblate idei simple. Doar ca aici intervine corectia mea. Insa daca se va ajunge intr-un punct in care nu mai exista corector si are loc o decizie automata, nici nu vreau sa ma gandesc la consecinte. Ma gandesc doar la ce lume lasam urmasilor nostri.
Scuze ca m-am intins cu acest comentariu…
O duminica linistita si odihnitoare la tine! ❤
Uite, chiar am citit o carte cu subiectul AI, abia ce am terminat-o, voi si scrie pe blog despre ea, fiindca mi-a placut. Poeziile sunt mult mai bune decat ce scriu multi in ziua de azi, mai robotizati decat inteligentele artificiale. Sper doar ca tematica aleasa pentru ele sa fie doar o reprezentare si nu o realitate.
Abia aștept să citesc despre cartea citită de tine.
Între timp, i-am cerut Inteligenței ceva recomandări.
Adaug la selecție After Yang, un film care m-a mișcat profund.
Am întrebat Inteligența (deși bănuiam răspunsul). Mulțumesc pentru recomandare.
În final, inteligența mea neartificială nu-i chiar de lepădat. 😀
Wow, ce film. Citez: nu am limbajul. Foarte,foarte interesant. Surprinzător. Am probleme cu conexiunea, deci aștept să îl pot vedea până la sfârșit. Mulțumesc mult de tot.
Mă bucur mult că ți-a plăcut și sper că ai reușit să-l vezi până la sfârșit.
E aparuta recent cartea. IA ti-a sugerat clasicii, din cate vad. 🙂
IA are date doar până în 2021. Am aflat că i s-au pus întrebări despre campionatul mondial de fotbal din 2022 și despre războiul din Ucraina la care nu a știut să răspundă. Abia învață acum. Aștept recenzia pe blog.
Am încercat și eu să intru în legătură prin GPT, care răspunde în limba română. Voiam să-i cer tot o poezie, dar nu am reușit să-l contactez. Voi mai insista. Poate acceptă să joace o partidă de șah.
ia de vezi:
Wooooow! Mulțumesc pentru serviciul adus și traducere! Are dreptate robotul: sunt multe programe de șah care joacă mai bine ca omul. El are alt rol, mai complex.
Aveți mare dreptate în tot ce scrieți și nu o spun doar de dragul de a aproba, ci pentru că vă împărtășesc mare parte din sentimente. Nici eu nu-mi mai găsesc locul, deși aparțin unei alte generații. Cumva, așa cum ați zis, lumea s-a mutat…în treaba ei. Și e foarte bine (și) așa. Până la urmă, timpul trece, viața trece și ea mai departe.
Am rămas destul de plăcut surprins de conversația dvs. cu IA. Voi încerca și eu, e ca o jucărie nouă pentru mine 🙂
Cât despre ieșirea din scenă, dacă asta e să fie, ați făcut-o cât se poate de original. Vă admir, în acest sens.
Mulțumesc pentru comentariu. Intrați și încercați. Linkul direct e aici:
https://chat.openai.com/auth/login
LE. Vă las pe mâinile Inteligenței Artificiale. E bine informată și corectă politic. 😀
Pentru intelighenţia artificială, cu drag:
” Paşol, Vidma, na turbinca!”
😮
Aveţi idee că acum există mulţi absolvenţi de liceu care nu ştiu să facă o adunare de genul 5, 897+28, 598 dacă n-au un calculator la îndemână? Că nu ştiu cât rămâne dintr-un unghi de 57 de grade dacă scazi din el unul de 25 de minute?
Nu ştiu, pentru s-au învăţat de mici să se bazeze pe bruma de inteligenţă articială a unui calculator de buzunar.
Cu cât mai sofisticată devine Inteligenţa Artificială, cu atât mai mult decade a maselor largi de oameni. Planeta se umple treptat de o masă de retardaţi, o ideală masă de manevră.
De acord.
Absolvenții au avut de ales. Prostia e comodă. Pentru mine nu au nicio scuză. Am citit undeva că elitele, cele care știu să gândească, vor sluji armatelor de idioți pentru a le ușura viața. Fiecare cu satisfacțiile potrivite inteligenței personale. Eu zic că e bine.
Şi noi am fost absolvenţi de liceu. Şi noi am avut de ales.
Buba e alta. Dar n-are rost să lungim discuţia.
În altă ordine de idei, discuţia cu Inteligenţa Artificială e ca o discuţie cu dicţionarul.
Şi obţii doar informaţii şi replici conforme cu ceea ce i-au vârât în ţărtăcuţă nişte oameni, cu un anumit scop. E un alt mod [sofisticat] de spălare pe creieraşi. Suntem oameni, nu computere, avem sentimente autentice, chiar dacă ni le exprimăm prin poezii care lasă de dorit.
Iar blogurile dispar numai dacă vrem noi să dispară. Luaţi-vă cât mai mulţi rămas bun de la ele, cu sau fără versuri compuse de roboţiei, şi gata, se duc în ‘zda mă-sii! (Scuze pentru limbajul „academic”. De ce îmbătrânesc, de-aia devin mai spurcată la gură.)
😀
Am râs, dar înțeleg. Totuși, nimeni nu ne poate lua spiritul creativ. Vor avea concurență doar cei care traduc cu google.translate. Dacă veți citi articolele traduse pe dcnews, vă veți îngrozi. Cred că asemenea profitori ai aplicațiilor de traducere trebuie să dispară.
Nu e vorba doar de traduceri.
Din păcate.
Exact asta încercam şi eu să spun prin comentariul (prea concis) de mai sus cum că răspunsul e uman. Sînt propoziţii şi fraze „standard” create de oameni, stocate în baza de date, unde la nevoie au fost introduse variabile care sînt modificate după nevoie (declinări, adaptări de gen etc). Aşa-zisa inteligenţă e limitată (momentan?) doar la alegerea şi combinarea celor mai potrivite propoziţii şi fraze pentru alcătuirea unui răspuns complex. Nu are o judecată proprie în adevăratul înţeles al cuvîntului, e doar ceva mai mult decît un motor de căutare.
Realizezi că ceea ce ni se oferă spre liberă accesare este doar o fărâmă din ce s-a realizat cu adevărat în privința inteligenței artificiale?
Ce este comercializabil cu adevărat se utilizează în sferele militară, strategică, cosmică, etc.
Mda, sigur, e şi ăsta un aspect de luat în considerare, însă după nivelul tehnologic prezentat publocului putem ghici oarecum nivelul „privat” la care s-a ajuns, şi nu cred că e atît de sus încît să ne facem griji de genul „revoltelor AI”. Evident că nu am informaţii în sensul ăsta aşa că pot greşi, în fond e doar o părere. 😉
Din 2010 am si eu blogul. 🙂 Cand am inceput aveam alte idei, dar m-am lasat dusa de val, si nu-mi pare rau pentru ca am avut (mai am) ocazia sa intalnesc (chiar si numai in mediul virtual) oameni inteligenti, oameni cu suflet frumos, oameni care stiu sa interactioneze frumos cu ceilalti – poate, daca as fi pastrat „ideea mea” ar fi devent monoton la un moment dat. („daca” e „moartea prezentului”, si prea adesea il folosesc) 🙂
Poate ca unii s-au „mutat” in „viata reala” … Multi, insa, au ales „socializarile” care le aduc mai multa vizibiltate online. Dorinta lor, interesul lor – nimic de comentat. Prefer sa raman printre cei care mai au bloguri.
(impart comentariul pentru ca as mai vrea sa scru ceva si va fi prea lung) 🙂
Am citit cu interes – si amuzament – comentariile facute de AI. 🙂
Singura parere formata despre AI este ca nu as apela la asa ceva pentru a-mi conecta creierul la celelalte creiere 😂 in sensul de a nu mai avea nevoie de telefon pentru a comunica, nevoie de carti etc. pentru a „colecta” informatii si nu as apela la un „cip” implantat in corp pentru a deschuia usa sau… pentru a trage apa la WC. 🙂
Da, as vrea un cip care m-ar ajuta sa-mi pastrez luciditatea (daca mi-ar lua-o mintea pe aratura) sau sa pot fi independenta fizic daca m-ar lasa… genunchii, sa zicem. 🙂
Sunt atehnica in ceea ce priveste „tehologia computerelor” asa ca pastrez un aparat/program etc. pana cand nu mai pot face nimic cu el. 🙂
Răspund aici. Eu zic că, deocamdată, Inteligența e doar un fel de wikipedia mai prietenoasă. Adică răspunde precum o persoană, nu sec precum o căutare google. Cam atât și mie îmi place.
Eu am cam renunțat la știrile TV și încerc să renunț la telefon că nu prea mai aud bine. Răspund doar curierilor și copiilor ca să nu intre în panică. Pentru ceilalți folosesc texte.
Pentru telefon ai putea folosi căşti cu microfon – cu fir sau bluetooth, în funcţie de capabilităţile telefonului. Ar putea ajuta din mai multe puncte de vedere.
Eu aşa făceam cu vechiul Huawei, avem căşti cu fir şi le conectam la orice convorbire lungă (am avut şi de cîte 6 ore cîndva). Samsung-ul ăsta „nou” are altă mufă pentru care nu am căşti, iar meniul e prea prost făcut pentru a activa BT în timpul convorbirii (lăsat activat permanent consumă ceva mai repede bateria), aşa că nu mai pot. Oricum, am ţinut telefonul la ureche mult prea mulţi ani, gîlmele din şi de lîngă urechea stîngă sînt deja mari şi jenează, dar nu mai contează.
E bună ideea. Tre să caut căștile ca să nu mai enervez fiul. Mulțumesc.
Pentru puţin. Baftă să le găseşti şi să se potrivească! 🙂
Sunt nevorbita – pe blogul tau – si „profit de ocazie”. 😂
Desi-mi face o multime de probleme blogul (se lucreaza la platforma care-l gaduieste – sau s-a lucrat prost la un moment dat si acum se „repara”) inca nu sunt hotarata sa renunt… desi, uneori, e mai mult chin decat placere. 🙂 Plus ca, o perioada, nu mai am cat timp aveam cu ceva ani in urma.
Sunt faine versurile oferite de AI si sper ca e doar un joc, iar blogul va ramane aici, sa fie citit, sa ai unde mai lasa cate un gand (imi plac gandurile tale) 🙂
Te imbratisez cu drag! ❤
Duminica frumoasa!
Nu aud, dar pot citi și/sau scrie. Succes blogului tău. Aflu mereu răspunsuri interesante la întrebări pe care nu mi le-am pus. Ex: apariția hârtiilor colorate ori pungile de hârtie. Continui să mă uimești și apreciez asta.
Duminică plăcută și ție.
Pingback: Calculatorul şi falimentul | VERONICISME
Ah, v-a scăpat CP/M!🙂
Am fost foarte superficială. Am băgat etc-uri ca să nu lungesc prea mult povestea.
Dar da. CPM și Dbase mi-au mâncat câțiva ani din viață.
Ceva mă intrigă! Zici că ai obosit, dar eu văd că ești tare vioaie și harnică!?! Deci vrei să mă păcălești!
Unele chestii mă obosesc. Nu toate. Ca să-ți demonstrez, am fost azi pe AI, la secțiunea de transformare text în imagine. I-am spus că vreau ”babă (bătrână), fumătoare, obosită, cu pisici”
În stil Picasso.
Am cerut și în stil Dali.
M-a amuzat.
M-ai făcut curioasă… am ispitit și eu AI-ul… i-am comandat o poveste cu 2-3 cuvinte cheie…. mi-a oferit o poveste de dragoste într-un câmp cu narcise galbene, miresme și logodnă. Pe el il chema William în poveste. Am râs de n-am mai putut. Apoi am căzut pe gânduri. Nu din cauza narciselor, ci a artificialului…. până unde om merge oare? Cu sufletul, cu trăirea, cu emotia cum ne va fi oare?
Emoția depinde de cuvinte. Nu reacționăm la fel. Poate mie nu-mi plac narcisele și povestea nu-mi va spune nimic. Nu e vina AI.
PS. Mă bucură că postarea a avut efect.
Pingback: Două întrebări şi două răspunsuri | VERONICISME
Întreb: se poate scrie o teză de doctorat cu acest instrument fără să fie susceptibilă de plagiat? Întreb pentru un prieten din PSD.
Unele universități americane l-au interzis deja. S-au gândit și alții 😀
Ia de vezi: dovada
Am trecut sa-ti spun o primavara linistita!
Numai bine la tine! ❤
E tot mai greu. Ai grijă de tine.
E 1 aprilie și n-ai mai scris nimic! Oare chiar ai obosit? Spunea cineva pe internet că 1 aprilie nu mai e ce a fost de vreme ce suntem păcăliți în fiecare zi a anului. Ca o ironie amară aș propune 1 aprilie ca o zi a sincerități!!! Și atunci hai să ne spunem sincer dacă ne place să fim păcăliți! Cu alte cuvinte, minte-mă frumos.
Ce să spun? Nu sunt obosită. Totul e bine. Admir conducătorii și ideile lor minunate. ION e deștept și NOI suntem proști. Mai vrei? Nu uita că e 1 aprilie. 😦
Am tot amanat vizita in casuta ta de aici… Si nu pentru ca nu te pot anunta inainte de-a bate la usa! 😊 Ma straduiesc sa respect retragerile dar… nu-mi iese intodeauna, asa ca sa stii: mi-ar placea un „semn” de la tine (as fi si mai sigura ca esti bine), dar sa nu te simti obligata sa mi-l dai ca raspuns.
Am venit sa-ti zic – desi e posibil sa stii – ca Valeriu Nicolae are emisiune pe canalul de YT Starea Natiei – ii zice Starea impostorilor, e la ep. 17, si vorbeste – explica – despre increngaturile dintre politicienii care administreaza Ro. E un fel de „nutotei” *(site-ul) filmat. 🙂 Dupa ce-am vazut primele episoade mi-am cam pierdut speranta „de mai bine pentru Ro”… dar e bine de stiut ce se intampla si pare ca nimanui nu-i pasa (la cei care si pot face ceva sa „repare”, ma gandesc)
Zile senine iti doresc! ❤ 🤗
Stiu despre emisiunile lui Valeriu Nicolae. E de admirat cum luptă degeaba. Un don Quijote încrezător în lupta lui. Nu am nicio soluție văzând instituțiile de control inerte și indiferente.
Mulțumesc pentru grijă. Promit să trec pe la tine.
Multumesc pentru „semn”. 🙂
Vreau sa cred ca ceva se va schimba in bine. Trebuie (!) sa cred!
Am observat ca unele dintre cele expuse de el mai ajung si prin alte parti, la mai multi oameni… Poate ca nu se sesizeaza „cine trebuie”, dar poate ca sesizeaza oamenii ca ceva e foarte putred si isi mai schimba… optiunea la vot. Prea multi „poate”. 🙂
(nu te „complica”. ma bucur sa stiu ca esti „pe faza”) ❤