Cu nume de sfânt. De ierarh păzit de îngeri. Ortodocșii îl amintesc în calendar. Azi. Iar povestea vieții lui Grigorie Dialogul e deosebit de frumoasă. AICI. Din păcate, pentru mine rămâne doar o poveste. Prea târziu să mă schimb precum alții la apropierea morții. Ce-o fi, o fi.
Profit însă de această ocazie pentru a vă pune trei poze nereușite ale unor brevete și decorații primite de bunicul din partea mamei. Grigore. Nu le-am putut scana din motiv de mărime.
Una e pentru frumusețe, alta e pentru valoare și a treia e pentru importanță în contextul actual.
Amintirile mele despre el rezistă și mi-ar fi plăcut să am cui le povesti. N-am.
Până la urmă, scopul acestei postări e de a pune oarece documente în lumea internetului. Ca să fie. Ca să se știe.
Atât.
PS: Nu sunt în stare să discut nici despre datele istorice, nici despre războiul care este și va mai fi , nici despre negocierile unora, nici despre deciziile altora. Nu are rost să ne amăgim.
Iertare. Pace.
Jurnal de fraieră 