Ieri m-a bâzâit prima muscă. O fi hibernat pe undeva sau doar a venit în vizită? În fine…
Și?
Vă relatez acum cum mi-a zbârnâit mintea:
- mi-am fixat să caut cana cu capac ca să nu am surprize în cafea…
- m-am gândit la fabulele lui La Fontaine și la musca ce se credea foarte importantă la împinsul trăsurii…
- m-am gândit la scurta poezie a lui W. Blake și cum suntem, cumva, niște muște…Vezi wiki.
- prin asociere mi-am amintit și de o postare mai veche (2015) cu o muscă și un păianjen – aici.
Dar…
cel mai mult și mai mult mi-am amintit de o imagine. Toți avem nevoie de idoli. Doar că uneori îi alegem greșit. Ne cam transformăm în muște, nu? Nu toți. Doar unii.
Știu că sună aiurea, dar am un sfat de babă. 😦 Aveți grijă de alegerile pe care le faceți. Atâta timp cât mai puteți alege.
Jurnal de fraieră 
Stai liniștită că la PNL nu sunt de fapt alegeri. 🙈
Mi-ai ghicit gândul. Adică unul dintre.
🤣 M-am amuzat! Apoi mi-am amintit că pe aici nu prea am văzut…muște! Oare unde-or fi…migrat!? România e prea departe…
O zi bună!
Tu (scuze tutuiala) te uiți mereu în sus. La puișorii de stea, de exemplu. Cum să vezi și muște? Alea-s pentru cei ca mine. Cei care care conviețuiesc cu ele. E plină presa…
🤣🤣🤣🫣Deci iar m-am amuzat!
Și ai dreptate:
Eu sunt mereu cu capu-n nori și sufletul prin stele”! Sunt prin stratosferă…🤫
Nu am ce să scuz, este absolut bine „tu”! Ești deosebită!🤗
Imaginea este… „terminatoare”! 😀
Tot ieri (!) a intrat pe fereastra de la bucatarie primul bondar. 🙂 Hm. Ce chestie! Inca nu am vazut muste. Pentru cana cu cafea folosesc un capac de la o cutie de branza – e un capac care se potriveste la orice cana de cafea as apuca din dulap. 😊 Tot din cauza de insecte.
Iti multumesc (si) pentru reamintirea fragmentului cu musca si paianjenul.
O fi vreun defect daca nu am idoli?
Zile senine iti doresc! ❤
Imaginea e interpretabilă. Fiecare după experiența proprie.
Iar cana de care vorbeam am primit-o recent. Stai să mă laud.
Cred că cei care au nevoie de idoli nu prea au încredere de sine. Deci eu zic că e de bine.
E frumoasa cana pe care ai primit-o! Sa bei din ea nu doar cafea, ci si armonie! ❤
Sunt un mare fan cani! 😀 Dar nu sufar daca se sparge vreuna. 🙂
Atunci, de bine sa fie.
Doar ca idee. Capacul e din lemn și poate fi pus sub cană. Sunt sigură că poți inventa capace pictate sau ceva similar.
Eu încă am cana de pe când aveam trei ani 😛 Nefolosibilă, dar există.
Bine și la tine. ❤
Mi-ai reamintit – dacă mai era nevoie – de o vorbă populară:
dacă te iei după muşte ajungi la căcat.
Şi mi-a venit subit ideea continuării:
dacă te iei după căcaţi ajungi la cine i-a făcut.
Astea toate se leagă de alegeri, mai ales de unele dintre ele, alea aparente fără vreo valoare.
Altfel, muşte „adevărate” încă n-am văzut pe aici decît stîrvurile uscate de pe pervazul geamului din bucătărie, dar sînt destule „tentative” de-alea „de oţet” care probabil se lăfăie în coşul de gunoi plin pînă la refuz de vreo doi ani şi ceva şi posibil în teancul enorm de pungi de plastic cu urme uscate de sînge de la gîturile de pui pe care mi le permiteam cîndva pentru „copii”.
Şi acum plouă. Uite:
Interesantă vorbă. Adevărată completare.
Superbă grădină. Mulțumesc pentru poză. Cred că acolo e nevoie și de muște. Ciclul vieții, chestii…
Caut acum un citat la care mă gândesc și revin.
Ştii cum e memoria mea: reţine ce vrea, cînd vrea, cum vrea şi uită aparent fără discernămînt. N-am ce-i face, îi sînt sclav – rebel, neobedient, dar totuşi sclav. Vorba respectivă mi-a spus-o cineva apropiat, cîndva şi mi-a rămas. Completarea mi-a venit acum, pe loc, ticluind răspunsul.
Mă bucur că-ţi place poza, din păcate are o calitate slabă deşi ar trebui să fie 720p. Aşa e cu incompatibilităţile tehnice. Am pus una ieri la mine, mai „pozitivă” fiindcă era o dimineaţă însorită. C-aşa-i viaţa: una albă, una neagră.
Da, probabil că în grădină e nevoie de multe prezenţe nedorite prin case. Acolo le ofer libertate deplină, în casă nu. Nici măcar eu n-am libertate deplină – în casă ori în afara ei. Are cineva oare…?
Ce imaginatie au oamenii sa faca o astfel de poza! Oricum e perfect simbolica.
Prin balcon se mai strecoara gandacei d-aia mirositori. Ii prind si ii dau afara… 😀
Totusi ma intreb, cu ce criterii jonglam pentru a face alegeri? Or fi bune sau in cunostinta de cauza?
Cu ce ma pot verifica rapid? Sau incerc sa ma verific?
In fine, cum ziceam, sa ne pazim capusorul nostru, ca fara el cam greu cu alegerile noastre!
Seara buna si o saptamana linistita! ❤
Nu știu ce să răspund. Am făcut atâtea alegeri personale proaste încât încă plătesc. Karma.
Despre cele colective, la fel. Poate singura mea alegere bună e aceea că nu am intrat în niciun partid. Nu-mi place să ascult de indicații.
Vreau să zic că ar trebui să mă abțin la a da sfaturi. Blogul e de vină. 😦
De ce spui asta? Mi se pare chiar un sfat util. Chiar daca pare un pic fortat, anumite raspunsuri pot fi abordate prin prisma lantului de intrebari ‘de ce’? Se spune ca dupa cinci raspunsuri folosind aceasta intrebare, am ajunge la cauza radacina a oricarui subiect, sau ne-am lamuri cu noi insine… 🙂
Interesant. O să verific cu prima ocazie. Îmi amintesc de Descartes cu împărțirea unei probleme în fragmente mai mici și rezolvarea pe bucăți (scuze explicație superficială). Dar ce 5? De unde 5? Sunt în ceață. ❤
Nu stiu exact. Cred ca ideea era ca o astfel de succesiune este suficienta pentru ajunge la un raspuns cauza final.
(de ce bei cafea? ca imi place; de ce iti place? d-aia!… de ce d-aia?… )
Ai prins ideea. Cred ca lantul e suficient pentru a ajunge la o concluzie privind cauza
unui fenomen.
Hai ca am gasit ceva mai detaliat. Chiar vroiam sa gasesc baza ideii:
http://www.leanblog.ro/wp/instrumente-lean/instrumente-lean/instrumente-de-analiza/metoda-5-de-ce/
Am prins-o la un audit de asigurarea calitatii. Mi-am adus aminte… 😀
Seara frumoasa! ❤ Sper ca ceata s-a mai diminuat putin… 🙂
Multumeeesc. ❤
Acum in loc sa va gânditi cum sa nu intre muștele in cafea trebuia sa găsiți modalitatea sa intre cat mai multe; ori ati uitat ca sunt proteina viitorului?
Mi-ați amintit de o glumă și am căutat-o. Văd că s-a îmbogățit cu variante in plus. O pun aici, fie ce-o fi. E doar o glumă nevinovată.
Reprezentantii mai multor natiuni se intalnesc intr-un restaurant. Toti au cerut cate un pahar de vin, dar cand au adus vinul, in fiecare pahar era o musca:
Neamtul a cerut alt vin in acelasi pahar.
Englezul – vin nou in pahar nou.
Finlandezul a scos musca si a baut vinul.
Rusul a baut vinul cu tot cu musca.
Chinezul a mancat musca, dar nu a baut vinul.
Evreul a prins musca si a vandut-o chinezului.
Romanul a baut trei sferturi de pahar si a cerut sa-i fie schimbat.
Norvegianul a prins musca si s-a dus la pescuit.
Irlandezul a maruntit musca si i-a trimis paharul englezului.
Americanul a inceput proces impotriva restaurantutlui si a cerut 65 mil dolari daune morale.
Scotianul a prins musca de gat si a zis: – Chiar acum sa scuipi tot ce ai baut.
Pai vezi? Auzi sa nu intre musca in cafea!
IIsus a fost și este un idol. Dar înainte, după ce a fost un om oarecare a fost un model. Înainte de a ne lipsi idolii ne lipsesc modelele. Sau poate nu le identificăm. Sau poate nu avem criteriile să îi identificăm. Sau poate toată mașinăria propagandistică ne împiedică să-i identificăm și ne sugerează modele false.
Nu prea știu să mă raportez la Isus.
Dar înțeleg că zici că un idol este un model care a murit. Poate fi corect în anumite situații.