Sau despre ce face omul când nu are ce face. Se bucură de ce are, ce credeați?
Nu știu cu ce să încep.
Haideți să haidem (citat)
Zorelele dau numele blogului și le semăn de muulți ani. Toamna strâng semințele și primăvara o iau de la capăt. Le-aș da denumirea în engleză, dar se pare că există o conotație sexuală care nu are legătură cu florile mele. Fata mea iubește emisiunea lui Exarhu cu același nume. Căutați-o. Cred că merită.
Pun poze:
Am semănat și petunii. Voiam să îmbogățesc paleta de culori a balconului. Ciuciu. Toate cele înflorite deja au culorile zorelelor, deși pe plicul cu semințe nu o aveau. O fi prin simpatie? Ia de vedeți:
Credeați că mă limitez la flori?
Anul trecut am pus boabe de fasole. Verde și galbenă. Am strâns de o ciorbă 😀
Dar marea mea provocare sunt roșiile.
În primul an am pus rosii din răsaduri făcute de mine. S-au copt 97 bucăți (dacă nu mă credeți vă pun poze). Si am prins curaj. Și am aflat ce e copilitul și ce e cârnitul ca o orășeancă sadea, dar nu am repetat performanța. Deci, anual, pun câteva fire de roșie ( anul asta – cherry). Imi place să le văd cum cresc și cum se inroșesc. V-aș putea pune pozele din anii trecuți, cu frunze și roșii deja coapte, dar nu vreau să vă păcălesc. Sunt pozele de acum câteva zile.
Am și mușcate. Muulte și ciudate. Există de dinaintea zorelelor. Iarna le pun între geamuri, vara le scot și le admir. Au o rezistență formidabilă și mi-ar plăcea să fiu cândva o mușcată. Mi-e greu să selectez fotografii din telefonul meu plin cu poze. Le pun pe cele recente, nu pe cele mai frumoase. Sper că ați înțeles ideea
.
Mai cresc urzici, măcrișul iepurelui și tot felul de buruieni. De bunăvoie. Nu mă deranjează. Le accept doar pe cele din lumea plantelor, nu din cea a oamenilor.
Si ajungem la MACI. Îi iubesc de pe când treceam cu autobuzul de serviciu, dimineața înainte de 7 pe lângă ei. Iubesc macii, repet. Am perdele cu maci, un fel de poster cu maci abia conturați, o copie tablou faimos cu maci (Claude Monet), carnețel cu maci, desktop cu maci. Chiar am primit o bluză cu maci, dar e prea stridentă și stă în dulap spre a fi dată, cândva, cuiva, ca pomană.
Minunea mea din acest an e că eu nu am semănat nicicând maci. Și au ieșit. Și au înflorit. Priviți, vă rog.
Vă știu iubitorilor (plagiez o reclamă)
V-am citit și mi-ați plăcut și voi, și macii voștri.
Trebuie să dau linkurile spre voi, independent de încadrarea în Page Rank, căreia nu o să-i placă. Și?
Dragi prieteni iubitori de maci. Vă propun spre vizitare:
https://freestar9.wordpress.com/2019/06/01/un-strop
https://fosile.wordpress.com/2019/07/07/maci-cu-cimp/
Adaug:
https://cartifaine.wordpress.com/2019/06/03/maci/
https://literaturacautopie.wordpress.com/2019/05/04/campul-cu-maci-2/
Inserez aici (ulterior publicării) cea mai importantă floricică a anului trecut:
PS. Nu vreau să plecați fără nicio informație utilă 😦
Voi, cei care urcați la munte, cei care bântuiți pădurile, știți că există aplicații de telefon care vă ajută să aflați numele plantei pe care o priviți? Eu umblam în rucsac cu manualul de botanică și cu încă o carte cu poze. Le recunoșteam gen, clasă, ordin etc. Vă invidieez că vă e mult mai ușor. Sau nu.
Jurnal de fraieră 
Fain, nu stiam de aplicatie. La iubitorii de animalute poti sa dai link si catre mine 🙂
am doar jocuri pentru pisicuțe. 😦
Ce fel de jocuri?
Asta am, asta dau.
https://zorele.wordpress.com/2019/03/01/surpriza/
ale mele s-au cam plictisit deja și a trebuit să iau alte jucării
deci CAT ALONE ca în link.
Voi da. Curând, curând.
Unde încap toate astea într-un balcon!?
Superbă pasiunea, demnă de ea rezultatele obținute! O încântare, spre desfătarea ochilor și a minții!
Văzut, plăcut, ieșit pe… balcon!
Încap. Credeți-mă. Frumusețea e că fiecare zi e altfel.
Iubesc florile, de orice fel. Macii sunt printre preferate. Fondul telefonului vechi era cu maci.
De ce sa nu porti bluza cu maci? Poart-o!🤗
Sunt babă, știi doar. Stai puțin s-o pozez.
Abia astept s-o vad! Babe suntem sau vom ajunge, dar asta nu inseamna sa purtam doar negru🙂
Atenție. Imagini care vă pot stresa emoțional 😀
https://zorele.files.wordpress.com/2019/07/bluza.jpg
E o combinatie de zorele, petunii, maci🙂 s-o porti sanatoasa! Prin casa pana te obisnuiesti cu ea, apoi… afara
Ai dreptate și nu mi-am dat seama până la comentariul tău.
Doar că ce e frumos pe balcon, rămâne acolo. 😀
Citeam zilele trecute ca productia de grau e mai mare in lanurile cu maci. Mai stii ca nu au efect si la fasole?
Daca vrei sa fi muscata ti-l recomand pe Aki. Trebuie doar sa te atingi de jucariile lui!
Cine e Aki?
LE M-am prins. Cățelul cu jucării? 😀 😀
https://vrabiute.blog/2018/05/03/aki/
Nu îl chema Gassi?
🤣Nuuu, Aki! „Gassi gehen” este „hai la plimbare” (doar pentru caini!!!)
Am mai învățat ceva. Mulțumesc.
Cu placere!
Noi avem balconul mic.Întîi am avut niște petunii care vreo trei ani au tot crescut ,au înflorit și ne-au bucurat ochii.După care, nu știu din ce cauză, au dispărut.Apoi, am crescut o urzicuță.Întîi în casă, apoi, am scos-o pe balcon, că nu mai aveam lumină naturală, așa mare a crescut.Si asta a rezistat doi ani.Apoi, am avut un cățel a cărui mare bucurie era să sape prin jardiniere și a rezolvat toate plăntuțele care trăiau pe acolo.Acum am o aloe uriașă, o iederă pe care am tot tuns-o în speranța că face tulpină, un crin care a catadicsit să înflorească după trei ani de la achiziționare,niște cactuși și o chestie- e o plantă, arbust, care are frunzele verzi și iarna.Am scos-o dintr-un gard viu și încă sper că se va prinde.
Mulțumesc! Sper să placă și altora macii cu cîmp.
E foarte frumoasă experiența ta. Inclusiv poveștile. Mulțumesc
Îţi admir perseverenţa. Şi norocul. Eu nu mai am nici una nici alta. Mnoh, c’est la fuckin’ vie.
Ai o curte superbă. Verdeață de verdeață.
Da, buruieni doar. Nimic altceva (bun) nu iese ori nu rezistă. Iar cu copiii prin preajmă nici atît n-ar rezista, dar nici eu nu mai am timp şi energie pentru a mă ocupa de grădină. Sînt copleşit de probleme.
Nu e bine. Mai știi când nici nu suportai pisicuțele? Și acum ai o trupă întreagă?
Cred că așa va fi și cu grădina. Îi va veni rîndul. Vei cultiva și vei culege. Ce poate fi mai frumos?
Da, omul se mai schimbă atunci cînd înţelege ce nu înţelegea înainte şi e dispus să o facă. Dar schimbarea asta radicală m-a şi doborît, fiindcă a căzut în extremă. Pe lîngă cei 18 rămaşi în viaţă, azi-dimineaţă Pinguina mi-a mai făcut încă opt sau nouă. Prima dată a făcut opt, din care au rămas şapte (cel mai frumos, Laser, a dispărut brusc). Şi din cei patru din seria a treia a lui Lily a dispărut cel mai frumos, Buflei, gri flocos – cel mai probabil furat de un ţigan, alege-s-ar prafu’ de rasa lor, că eram acolo cînd îl momea să iasă din curtea vecinului unde se aciuaseră de frica puricilor şi probabil s-a întors după ce l-am alungat eu. Apoi patru din cei cinci ai Fetei Gri ucişi de purici, iar al cincilea scăpat de ea din bot drept pe marmura holului, în faţa mea, după ce-l îmbăiasem şi părea că are şanse să scape cu viaţă – n-a scăpat nici el. Să mai număr pe Copilu, Corniţă şi Flocoşilă îngropaţi în grădină între vişini şi liliacul tînăr, apoi pe Prinţesa, Pinguinu şi Mark dispăruţi şi ei brusc cu mult înaintea celorlalţi? Cu fiecare dintre ei mi s-a rupt o bucată de suflet care nu se mai reface vreodată.
Peste asta, problemele cu Lily şi pneumonia care-a ţinut-o în perfuzii şi injecţii, Mark otrăvit odată cu Flocoşilă, Corniţă cu spume la gură într-o noapte de duminică, Adelin cu fractura de femur, Dracu Gol cu degetul infectat, doi din cei trei mici ai lui Lily de miercuri cu conjunctivită şi traheită/laringită, Adelin lovit de maşină (iar) în faţa mea sîmbătă acum de-am zis că l-am pierdut, Ceacîru după două zile lipsă venit duminică cu două fracturi – toate au necesitat zile, săptămîni şi chiar luni de restricţii, închişi în cuşcă sau cel mult în casă, cu tratamente uneori îndelungate, greoaie şi costisitoare… Toate astea mi-au făcut sufletul ferfeniţă, şi zău că nu aveam nevoie. Să mai zic că zilele trecute mi s-a crăpat cumva acvariul şi s-a inundat bucătăria, iar apa aia s-a infiltrat în pachetul nou-nouţ cu masca de chiuvetă pe care nu apucasem s-o montez şi s-au umflat cîteva piese din PAL care nu ştiu dacă vor mai putea fi folosite? Să mai zic că am golit deja două flacoane de K2000 şi tot n-am scăpat de purici definitiv? Să mai zic că vecinii mi-au sărit în cap că le intră copiii mei prin casă şi le sparg lucrurile (?!) sau că li se pişă pe gazon, motiv pentru care aruncă după ei cu ce le vine la îndemînă (văzut cu ochii mei)?
Să mă mai ocup de grădină? Cînd, cu ce suflet şi cu ce puteri, după toate astea? Am semănat dragoste, înţelegere, drept la viaţă şi ce-am cules? Necazuri, durere, ură. Cît o mai fi pînă-mi plesneşte inima în mii de bucăţi…
ÎNGROZITOR.. Nu pot să cred. Nu știu ce să răspund. Doar să schimbi medicul și să castrezi pisicuțele și motanii (știu că nu ești de acord) Este spre binele lor. vor sta acasă și nu vei mai avea atâtea probleme. Alege să fii rațional.
Medicul n-are nici o vină pentru ce li se întîmplă. Poate vrei să spui să schimb mediul, adică să plec dracului cît mai departe de oraşul ăsta blestemat, undeva la ţară în loc retras unde să nu se „împiedice” nimeni de copiii mei. Dar şi acolo mi-e teamă că o să am de-a face cu „ţărani”, ca şi aici.
De stat acasă tot n-or să stea, cel puţin nu băieţii, care au nevoie de teritoriu, chiar dacă-s castraţi. Şi nici fetele nu sînt aşa de cuminţi; cele două tigrate ale lui Tibi au venit de cîteva ori pe la mine anii trecuţi, iar Sissi – cea bătrînă – chiar a stat la mine în baie într-o cutie mare de carton cu o plapumă în ea vreo săptămînă, cu puţine zile înainte să plece pe ceea lume acum vreo două-trei săptămîni.
Cucoana care se văita că-i intră în casă şi nu poate ţine deschis să aerisească (nu locuieşte acolo, vine ocazional) ar putea foarte bine să-şi monteze plase contra insectelor (ca la termopane) chiar dacă ar avea tîmplărie pe lemn – aşa n-ar mai intra nici pisici nici insecte. Eu mi le-am confecţionat şi montat singur. Dar e mai uşor (şi gratis, nu?) să ceri altuia să-şi „mute” animăluţele sau să arunci după ele cu diverse.
Nu pot decît să-i blestem pe toţi „miloşii” ăştia – şi vecinii şi şoferii criminali – să treacă şi ei cu copiii lor prin ce am trecut şi trec eu. Şi dacă nu le convine, să-şi aducă aminte de vechea vorbă: „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”.
Foarte frumos și plin de viață, iar macii sînt și sufletul meu 🙂
Cît despre bluză, de acord cu 9, eventual fă-o cu mînecă scurtă. Sau, dacă eram mai tînară, că acum nu mai ies din blugi, o făceam rochiță, tăindu-i marginea și adăugînd o fustă uni 🙂
Sincer, sincer? Aș vrea să-mi fac o geantă de piață, nu de plajă.
Fără plastic, adică.
Super, la asta nu mă gîndisem! 🙂
Geantă de vară 🙂
Cam da.
… frumusete, rabdare si nu in ultimul rand multa dragoste reflecta acest balcon …
👍
Mulțumesc mult pentru apreciere.
Cu drag !
Ar trebui să te invidiez și eu pentru fotografiile atât de grăitoare pe care ni le-ai oferit. Dar mai ales pentru mica ta grădină de balcon, atât de generoasă. Te felicit și-ți doresc să te bucuri mereu de ea!
Mulțumesc pentru urări. Îmi place și mie. Doar că balconul este orientat est-sud și sunt șanse ca soarele să-mi ardă plăntuțele.
Ce balcon frumos. Acolo-i munca si suflet. Ultima floricica din ghiveci, de anul trecut mi-a placut rau, altfel imi plac toate. 🙂 Admirabil!
🙂 Numai bine!
Mulțumesc mult. Nu e muncă, e distracție.
Floricica din ghiveci a emigrat deja. 😦
Daca-i este bine…e bine. 🙂
Super ! Cam asa arata balconul meu cand eram in Franta. De aia m-am intors . Era prea mic balconul. Acum incepe sa nu mai incapa nici in gradina. Rosii mici am crescut si eu pe balcon. Si muscate, hortenzii si leustean.
Tu întotdeauna ai visat în stil mare. O să reușești.
PS ardeleancă și leuștean nu se potrivea cândva. Tarhonul făcea ciorba gustoasă 😀