Marea mea țăcăneală: păretarele

Știți cum e cu citatele motivaționale? Știți sigur.
Dar știți cum erau cândva? Vă arăt eu. M-a provocat Ina cu povestea cusăturilor de pe la bâlciuri și m-am mobilizat (https://ina.home.blog/2019/07/11/balci-in-vara-pana-n-seara-1/. )
Adică am făcut niște poze strâmbe că eu stau cât de cât bine cu capul (părerea mea 😀 ), nu și cu mîinile și ochii. Mno. Aveam ceva promisiuni de ajutor cu poze meseriașe, dar e ușor să promiți, să promiți și să amâni, nu-i așa?
Revin. Le-am redimensionat și am fost aproape gata. Am căutat cu google translate traducerea și asta a fost. Ba chiar m-am consolat. Așa poze nereușite sunt mai greu de furat, nu? Ideea contează.
Am eu boala părețarelor. Le strâng de ani de zile. Sora mea, dar nu numai ea, mă ajută.

Nici măcar nu mai cred că sunt kitsch. Cred că sunt îndemnuri la vedere pentru gospodina casei. Cu nimic mai prejos decât textele de azi, puse pe pereți, puse peste tot. Acum le cumperi și le lipești sau le share-uiești pe FB. Atunci munceai o iarnă întreagă pentru a le termina. Altă valoare, nu?
Iar devin o babă cârcotașă. Mă opresc. Sper să apreciați frumusețea muncii femeilor, nu realizarea mea 😦
Părețarele mai vechi le găsiți și AICI și AICI.

Prima cusătură afișată acum e cea mai deosebită din colecția mea. Am tot vrut să v-o pun cu ocazia sărbătorilor. Nu am reușit.
Următoarea este o urare. Din 1921. Mi-ar fi plăcut să-i știu istoria.


Restul sunt părețare românești, nemțești și ungurești. Continui la grămadă. Cu poze proaste ale unor cusături migălite. Cine știe câte povești se ascund în spatele lor?

 

 

 

 

 

 

 

 

Traducerile textelor le pun mâine. Am un motiv pentru a vă cere să reveniți.
Sper să vă placă (inclusiv cele mai vechi). Sper să vă trezească amintiri.

Atât deocamdată. Mai am, dacă mai vreți 🙂

ADAUG. Azi, 13.07. 2019 Păretare fără text. 

Mi-e imposibil să reușesc încadrarea cusăturilor. Totul e perfect, dar când apăs butonul – totul se deplasează . Scuze, scuze.

Vă reamintesc:     

Acest articol a fost publicat în Colectii, Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

43 de răspunsuri la Marea mea țăcăneală: păretarele

  1. Diana zice:

    Sunt minunate! 🙂 Inca le mai intalnesc in „casele batranesti”. As minti sa afirm ca as pune pe perete desi… am simtit tentatia de cateva ori. 🙂
    Ca bine zici: citatele motivationale exista de cand… lumea. 🙂
    Zile frumoase iti doresc!

  2. Ana May zice:

    Sunt muncite, frumoase, inspirationale si transmit, cred, o energie aparte. Aștept continuarea… 😉

  3. ioansperling zice:

    Nici mort n-as fi crezut ca părețare inseamna ceva pe romaneste! Sigur am vazut asa ceva dar nu am stiut ca are o denumire proprie! Danke!

  4. Florin zice:

    Ce vă veni cu ăla în rusește?

  5. Cîndva era timp şi răbdare. Cum au dat oamenii de informaţie, cum nu mai au timp (că nu li se dă) şi nici răbdare să meargă cu ceva pînă la capăt. Progres, neică…

    Acu’, fie vorba între noi, între motivaţional şi manipulare parcă ar fi doar o liniuţă subţire, ca un fir de aţă.

  6. 9 zice:

    Cea ungureasca ti-o traduc eu, ,,daca bucataria e ordonata, femeia e linistita,,🙂

  7. Aveam și eu la bunici pe pereți! Unele chiar în colț puse, cu marginile strînse fundiță și textul rămas liber la mijloc…! Dar n-am știut niciodată cuvîntul „părețare”…
    Amintiri… 🙂

  8. Aldus zice:

    Sunt faine. Cred că e bine să ai un hobby (vorbesc la modul general).

  9. ina02s zice:

    Eiii, ca v-am starnit e constructiv. Dar ne starnim reciproc. Voi cauta in memoria fotografiilor ”paretarele” bunicii mele. Mesajul il am in minte ”Oriunde m-ar duce soarta, tot ma gandesc la satul meu natal”. 😛 Mai era pe perete si periera cu periile de par si pieptanele, uneori si papiote aveam acolo, la indemana. Dar tot asa vechi erau si pernele cusute. Am acum la mine in sufragerie -fata de perna cusuta de strabunica Ioana, din 1914, cand cred ca era ea o copila atunci. Ce noian de amintiri….
    Altfel, sunt foarte frumoase paretarele ce le aveti. Eu rezonez mult cu ele, cu vremurile acelea, cu mestesugurile acelea si incerc sa le pun in valoare un pic. Ca o facem impreuna ma bucura tare mult. Va imbratisez, cu drag!

  10. Mi-ai amintit de cele pe care le avea mama, mai ales cel cu : „Câte stele sunt pe cer,/ Până-n ziuă toate pier,/ Numai luna și o stea/ Știe de dragostea mea”.

  11. danaiana zice:

    Îmi amintesc de copilărie. In orice casă intram în satul bunicilor, le găseam la loc de cinste.

    • vax-albina zice:

      Nu am avut șansa unor bunici la țară. Te invidiez.
      Poate tocmai de aceea pun cusăturile pe blog. Ca să rămână măcar amintirea lor.
      PS zilele astea încerc să refac pozele și să adaug și altele.

  12. lacrimaroua zice:

    … multumesc, mi-a adus aminte de bunica ( mama mamei ) care avea si ea pe pereti asa ceva … 🙂

    • vax-albina zice:

      Of. Cam trist mesaj. Casă, casă, scumpă casă.
      Știi genul ăla de persoane care când le zici că ai ceva, au și ele?
      No. Acum sunt asemenea lor. Doar că mesajul de pe dulapul meu e puțin mai optimist.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s