Știți cum e cu citatele motivaționale? Știți sigur.
Dar știți cum erau cândva? Vă arăt eu. M-a provocat Ina cu povestea cusăturilor de pe la bâlciuri și m-am mobilizat (https://ina.home.blog/2019/07/11/balci-in-vara-pana-n-seara-1/. )
Adică am făcut niște poze strâmbe că eu stau cât de cât bine cu capul (părerea mea 😀 ), nu și cu mîinile și ochii. Mno. Aveam ceva promisiuni de ajutor cu poze meseriașe, dar e ușor să promiți, să promiți și să amâni, nu-i așa?
Revin. Le-am redimensionat și am fost aproape gata. Am căutat cu google translate traducerea și asta a fost. Ba chiar m-am consolat. Așa poze nereușite sunt mai greu de furat, nu? Ideea contează.
Am eu boala părețarelor. Le strâng de ani de zile. Sora mea, dar nu numai ea, mă ajută.
Nici măcar nu mai cred că sunt kitsch. Cred că sunt îndemnuri la vedere pentru gospodina casei. Cu nimic mai prejos decât textele de azi, puse pe pereți, puse peste tot. Acum le cumperi și le lipești sau le share-uiești pe FB. Atunci munceai o iarnă întreagă pentru a le termina. Altă valoare, nu?
Iar devin o babă cârcotașă. Mă opresc. Sper să apreciați frumusețea muncii femeilor, nu realizarea mea 😦
Părețarele mai vechi le găsiți și AICI și AICI.
Prima cusătură afișată acum e cea mai deosebită din colecția mea. Am tot vrut să v-o pun cu ocazia sărbătorilor. Nu am reușit.
Următoarea este o urare. Din 1921. Mi-ar fi plăcut să-i știu istoria.
Restul sunt părețare românești, nemțești și ungurești. Continui la grămadă. Cu poze proaste ale unor cusături migălite. Cine știe câte povești se ascund în spatele lor?
Traducerile textelor le pun mâine. Am un motiv pentru a vă cere să reveniți.
Sper să vă placă (inclusiv cele mai vechi). Sper să vă trezească amintiri.
Atât deocamdată. Mai am, dacă mai vreți 🙂
ADAUG. Azi, 13.07. 2019 Păretare fără text.
Mi-e imposibil să reușesc încadrarea cusăturilor. Totul e perfect, dar când apăs butonul – totul se deplasează . Scuze, scuze.
Vă reamintesc: 
Sunt minunate! 🙂 Inca le mai intalnesc in „casele batranesti”. As minti sa afirm ca as pune pe perete desi… am simtit tentatia de cateva ori. 🙂
Ca bine zici: citatele motivationale exista de cand… lumea. 🙂
Zile frumoase iti doresc!
Mulțumesc pentru vizită și pentru comentariu. Bine ai venit.
Sunt muncite, frumoase, inspirationale si transmit, cred, o energie aparte. Aștept continuarea… 😉
Sper că le-ați văzut și pe cele postate acum niște ani și indicate prin link. Mai prezentabile, zic.
Cele rămase sunt fooarte lungi și habar nu am cum să le inserez. Nu disperăm. Ne motivăm 😀
Da, da, de pe ambele linkuri. Subscriu că nici eu nu știam cuvantul când am deschis articolul…🌹🌹🌹
Am căutat în DEX și, pare-se, se zice ”păretar”. Schimb titlul, dar mai caut.
Nici mort n-as fi crezut ca părețare inseamna ceva pe romaneste! Sigur am vazut asa ceva dar nu am stiut ca are o denumire proprie! Danke!
Gerne.
Cunoașteți cumva termenul care indică cusăturile în germană?
Nu cred ca exista un nume special numai pentru asa ceva! Behang ar fi pentru ceva de agatat pe perete!
mulțumesc. Foarte posibil. Google nu se bagă la regionalisme. 😦
Ce vă veni cu ăla în rusește?
Eu iubesc literatura rusă. Și muzica lor.
Oricum, sunt un pericol – https://nascutpelistaneagra.wordpress.com/ceva-clarificari/.
Mă amuz. Dumneavoastră ați petrecut cu ei. Eu doar ascult Rachmaninov, de exemplu. Un adevărat pericol pentru anumiți vecini. Zău.
Cîndva era timp şi răbdare. Cum au dat oamenii de informaţie, cum nu mai au timp (că nu li se dă) şi nici răbdare să meargă cu ceva pînă la capăt. Progres, neică…
Acu’, fie vorba între noi, între motivaţional şi manipulare parcă ar fi doar o liniuţă subţire, ca un fir de aţă.
Că bine zici. Totul e să ne dăm seama.
Eh, asta-i marea problemă: cei mai mulţi îşi dau zeama, nu seama.
Vrei să-ți răspund cu binecunoscutul:
KEEP CALM AND bla bla bla ?
O, dar sînt foooooaaaaaaarte calm. 🙂
Cea ungureasca ti-o traduc eu, ,,daca bucataria e ordonata, femeia e linistita,,🙂
Ioi. Mulțumesc mult. Köszönöm Szépen
Știi cum mi-a tradus Google?
”bucătăria este normală pentru femeia liniștită” Nu puteam să pricep. 😀
😀 greu cu google
Aveam și eu la bunici pe pereți! Unele chiar în colț puse, cu marginile strînse fundiță și textul rămas liber la mijloc…! Dar n-am știut niciodată cuvîntul „părețare”…
Amintiri… 🙂
Părețare – adică cusături pentru pereți. În dicționar apar ca ”păretare”. Strâng amintiri 🙂
Da, m-am prins imediat ce am văzut prima poză 🙂
O să încerc să fac alte fotografii.
Sunt faine. Cred că e bine să ai un hobby (vorbesc la modul general).
Sigur că e bine. Vorbesc la modul particular.
Eiii, ca v-am starnit e constructiv. Dar ne starnim reciproc. Voi cauta in memoria fotografiilor ”paretarele” bunicii mele. Mesajul il am in minte ”Oriunde m-ar duce soarta, tot ma gandesc la satul meu natal”. 😛 Mai era pe perete si periera cu periile de par si pieptanele, uneori si papiote aveam acolo, la indemana. Dar tot asa vechi erau si pernele cusute. Am acum la mine in sufragerie -fata de perna cusuta de strabunica Ioana, din 1914, cand cred ca era ea o copila atunci. Ce noian de amintiri….
Altfel, sunt foarte frumoase paretarele ce le aveti. Eu rezonez mult cu ele, cu vremurile acelea, cu mestesugurile acelea si incerc sa le pun in valoare un pic. Ca o facem impreuna ma bucura tare mult. Va imbratisez, cu drag!
Frumos mesaj. Nu îl știam.
Mai pot adăuga un link:
https://zorele.wordpress.com/2012/10/07/pe-vremea-mea-colectiile/
Superb link, superba colectie aveti. 🙂
Tocmai reciteam blogul tău pentru a vedea și alte comentarii. Mi-am amintit chestii pe care le credeam uitate. Mulțumesc. Aștept continuarea.
PS toată viața reală am vorbit cu dumneavoastră, cu a doua persoană plural, deci.
De când cu blogul sunt tutuită și tutuiesc pe toată lumea. Fă ca mine,te rog. Cel puțin în relația dintre noi. 🙂
Asa fac. Sper sa nu uit… si de-o fac imi dai peste mana. 😛
Promit. Pe bloguri nu avem vârstă. Mie-mi convine. 🙂
Mi-ai amintit de cele pe care le avea mama, mai ales cel cu : „Câte stele sunt pe cer,/ Până-n ziuă toate pier,/ Numai luna și o stea/ Știe de dragostea mea”.
Ce frumooos.
Adaug: Cred că voi colecționa și texte, fără textilă. 🙂
Îmi amintesc de copilărie. In orice casă intram în satul bunicilor, le găseam la loc de cinste.
Nu am avut șansa unor bunici la țară. Te invidiez.
Poate tocmai de aceea pun cusăturile pe blog. Ca să rămână măcar amintirea lor.
PS zilele astea încerc să refac pozele și să adaug și altele.
… multumesc, mi-a adus aminte de bunica ( mama mamei ) care avea si ea pe pereti asa ceva … 🙂
Mulțumesc și eu. Nu trebuie să uităm. Misiune îndeplinită. 😀
😉