Măcar azi, 15 iunie

(un fel de continuare a postării anterioare cu #pederost).
Despre școală, nu despre fițe de școlar.
E  15 iunie.  E ziua în care copiii terminau școala. Era frumos, deși învățau #pederost.
Florăresele de la Hala Traian mă știau.  Ani de zile am cumpărat două coronițe.  Mulți ani, dacă includ și clasele de liceu.
Nimeni nu se revolta.  Eram bucuroși și eu chiar mă gândeam că premiile vor conta pentru viitorul copiilor. Au contat. Nu vor ajunge niciodată șefi precum repetenții din politică, nu vor fi niciodată plătiți de stat, dar vor câștiga banul cinstit și muncind mult. E bine.
Pe stradă mergeam cu coronițele la vedere ca să fim admirați. Primii vizitați erau cei de alături. Familia Levi.  Evrei. Devenise tradiție în cei 12 ani. Dacă nu aveam bunicii alături, vecinii erau aproape singurii care ne susțineau. Moral, chiar material ( amănunte, altădată)
O altă tradiție era salata de vinete, abia așteptată de fetița mea.  Credeți că îmi era ușor? Credeți că erau vinete ca acum, oricând și la orice supermarket?
Nuuuu. Dimineața la 6 eram la piață. Apăreau camioanele de la IAS-uri ori CAP-uri iar noi, amărâții de orășeni fără rude la țară, ne țineam după omul cu sacul potrivit. Coada se forma rapid și vinetele nu apucau să vadă tejgheaua. Nici celelalte produse. Satisfacția depășea valoarea achiziției.  Habar nu aveți.
Chiar cred că puterea banului strică frumusețea evenimentelor. Nu existau cheltuieli aiurea  și  nici banchete exagerate. Oare ce s-a întîmplat cu noi?

Aș fi vrut să fac o trecere spre Mihail Eminescu.  Nu știu cum. Îl mai știți? În studenție îi vizitam des mormântul. Apoi, am uitat. Voi?
Acum 130 de ani a murit Mihail Eminescu. Sunt sigură că  puteți afla și fără să gugăliți.
Aș vrea să contrazic cântecul lui Tudor Chirilă recitând #pederost versuri din Scrisoarea I-a, preferata mea. Sau din Glosă.  Știu, știu. Nu îmi folosesc deloc în viața de zi cu zi. Dar ce trist ar fi fost să nu le fi citit, nu?
Închei. Mi-am spus punctul de vedere.
Vreți o traducere excepțională a lui Eminescu, o traducere a unui tânăr plecat mult prea devreme în lumea poetului, dar recunoscut, din fericire? Corneliu Popescu. Poate aveți prieteni vorbitori de engleză și vreți să le povestiți despre Eminescu. Urmează prima strofă din Glosa. Oare cine n-o știe  #pederost în română? Citiți-o și în engleză, vă rog
.
„Days go past and days come still
All is old and all is new,
What is well and what is ill,
You imagine and construe;
Do not hope and do not fear,
Waves that leap like waves must fall;
Should they praise or should they jeer,
Look but coldly on it all”.

De aici: https://www.estcomp.ro/eminescu/popescu.html

Scuzați întrebarea. Voi sărbătoriți sfârșitul școlii și începutul vacanței? Eminescu mai există în preocupările voastre? Măcar azi.