Primiţi cu pluguşorul?

Ca să nu credeți că v-am uitat.
Doar că am o reținere teribilă de a ura ”lamulțiani” de frica de a primi un răspuns politicos.
Mai vorbim. Un an nou cu bine. Aveți grijă de cei dragi și de voi.

Jurnal de fraieră

Ar trebui să fac un bilanţ al anului care a trecut sau al vieţii mele de până acum. Nu pot. Fraiera de mine e-vită. Staţi liniştiţi copiii mei. Eu am greşit. Vedeţi-vă de vieţile voastre. Mie-mi place singurătatea.
Îmi amintesc însă de pluguşoarele cântate în copilăria mea şi a copiilor mei . Nu le-am găsit pe net şi mă bucur că wordpress nu mă lasă să vi le cânt. Ca să rămână. Scriu totuşi versurile primului pluguşor şi dau copy/ paste pentru al doilea.

Pluguşor cu şase boi

Mâine anul se-nnoieşte,
Pluguşorul se porneşte,
Pluguşor cu şase boi,
Pluguşor mânat de noi.   (bis ultimele 2 versuri)

Boii, boii dinainte,
cu corniţe poleite.
Boii, boii din mijloc,
cu corniţele de foc. (bis ultimele 2 versuri)

Boii, boii de la roată,
cu corniţele de piatră.
Boii, boii din mijloc,
cu corniţele de foc. (bis ultimele 2 versuri)

Iarna-i grea, omătu-i mare,

Vezi articolul original 192 de cuvinte mai mult

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 28 comentarii

Dormi fără grijă, popor nebun

Cântec de leagăn

Dormi fără grijă, popor nebun,
Culcă-te beat într-un șanț lângă drum
Și nu mai lăsa pe nimeni să-ți facă morală
Nici astăzi, nici mâine, niciodată, nimic, nici măcar din greșeală!

Ce-ar fi să dormi iar împăcat, n-ai ce naiba să regreți,
Lasă-mă pe mine să mă urc pe pereți
Dimineață vei fi din nou un neam fericit
Nici nu vei ști că lumea s-a-ntors pe dos de tot cât timp ai dormit.

Dormi fără vise, popor naiv,
Dormi ani la rând, culcă-te definitiv,
Iar dacă prin minune te-oi trezi din hibernare
Viața ți-o fi împrăștiată departe prin lume, peste hotare.

Videoclipul e foarte recent lansat. Cu imagini insuportabile.

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | Comentarii închise la Dormi fără grijă, popor nebun

Respect justiției?

Despre fleacuri, precum blogul.

Acum trei zile am primit o ordonanță din 28.11.2019. Habar nu aveam ce înseamnă. Vă spun și vouă.
Prin ordonanța nr. … din … 2014 organele judiciare ale sectiei … Poliție au dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea unei tentative la infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită …
Urmează descrierea întâmplării cu spargerea ușii (mele) de la pivniță și prezentarea raportului de constatare criminalistică nr… care spune că cele 3 urme papilare ridicate – regiunea digito palmară și hipotenară și tenara palmei de la mâna dreaptă , repectiv degetul mare, apartin lui ….
Cum eu nu am avut pretenții atunci, în 2014, (se furaseră vechituri gen fier vechi, cupru dintr-un vaillant vechi, cărți vechi (!), inclusiv butoi pentru varză ( 😀 ), plus că nu voiam să mă complic, în 2019 s-a dispus (L.E. parchetul a dispus):

1. Clasarea cauzei față de … (hoț)…întrucât a intervenit împăcarea părților.
2. Cheltuieli de judecată de 200 lei, care rămân în sarcina statului.
3. Se comunică copie către…(mine)… și către…(hoț)…
4. Se poate face plângere…

Problema mea e următoarea.
In ordonanța pe care v-am expus-o datele mele sunt puse complet, cu nr. apartament inclusiv, la hoț (pot să-i spun așa căci poliția l-a depistat) nu am decât numele. Așa da GDPR care protejează infractorii, nu?
Nu numai atât. Coborând seara asta la cățelușă, în fața ușii de la pivniță era (cred) același individ, drogat și incoerent. Venea în verificări?
Sper să trec noaptea cu bine și să-mi vină vreo idee de a mă apăra.
Halal justiție.  5 ani pentru un furt amărât și hârtii care numai bine nu fac.

Dacă tot ați avut răbdare să citiți, vă pun unul din cântecele mele preferate acum 25 de ani. Vă pun varianta cu versurile pentru cei ca mine, care citesc mai bine decât aud. Încă am caseta. Vezi poza de sus, adăugată ulterior.
Parcă se potrivește 😦

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 46 comentarii

Nu trageți în pianist

Acesta e un document, iar autoarea (adică eu 😛 ) nu-și asumă toate ideile ori concluziile.
Chiar nu știu ce să mai cred.
A fost revoluție sau a fost lovitură de stat?
Ceaușescu e principalul vinovat sau nu?
Procesul lui Ceaușescu a fost corect?
Agenturili au existat sau erau securiștii autohtoni?
Unde sunt teroriștii?
Habar nu am.
Întrebările îmi revin în fiecare decembrie de acum 30 de ani și încă nu am răspuns.
Voi aveți?
Căutând printre cărți am găsit foaia de ziar pe care v-o scanez.
Cu poezia lui Adrian Păunescu, consecvent ideilor de stânga și cerându-și iertare.
Din 1991.
Am trecut prin multe stări citind-o acum. De la aprobare la respingere. De la acceptare la revoltă.
V-o pasez căci nu am găsit-o pe net.
Vreți câteva fragmente?

Deci da. Încă un document la colecția mea. Încă o temă fără rezolvare 😦

Cei mai buni au murit atunci. Mă simt o lașă că trăiesc și că nu am putut să fac nimic ca astăzi să fie o lume corectă.

Cei ca teodor melescanu, cazimir ionescu, gelu voican voiculescu, dan voiculescu, traian basescu, adrian nastase, mircea geoana și mulți alții sunt in continuare in posturi cheie. Copiii lor – la fel.

Atașez poezia și vă rog să nu trageți în pianist.

Publicat în Documente, Vorbe, vorbe, vorbe... | Etichetat , , | 30 comentarii

Suntem muște pe perete.

Azi am salvat o muscă. Aterizase în cana (nu folosesc pahare) cu coca cola. Am scos-o rapid și am privit-o zburând. Și da. Am băut-o. Era ultima cană, sper că și ultima muscă. Oare dacă ar fi fost regina muștelor mi-ar fi indeplinit vreo dorință? M-aș mira. Nu trăiesc în povești.
Dar dacă ar fi fost Ea, regina, oare ce dorință i-aș fi pus? Dar voi?
Eu aș fi dorit să scăpăm de muștele din politică, cele cu nasul în rahat și cu pretenții de avion.
Aș fi dorit să nu mai stăm pe pereți și să ne credem la înălțime când suntem în fundul budei pline de bune intenții.
Voi?

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 22 comentarii

Sec. Concursuri.

Că  tot se apropie aniversarea a 30 de ani de după, pun și eu câteva poze.  Să nu uităm.
Concurs pentru  pionieri. Clasele V – VIII.  Nu ratați să citiți premiile.

Pun și o pagină din interior. (Poate unii își amintesc formatul de armonică al hârtiei și textului). Am scanat la nimereală. 😦

Aveți bibliografia pe pagina de mai sus.  Educație serioasă pe vremuri, nu?

Dar nici adulții nu erau uitați.

Premiile par a fi valoroase.  Dați click pe imagini.

Cam astea. Ce pot comenta? A fost odată și sper că nu va mai fi niciodată.
Cum am aflat recent adresa unui muzeu al traiului în comunism, aș vrea ca Moș Crăciun să mă ajute ca cele de mai sus și câteva almanahuri vechi să ajungă unde le este locul.
Să nu uităm.

Publicat în Documente, Vorbe, vorbe, vorbe... | Etichetat , | 25 comentarii

Leapșa extinsă

Răspund și eu Issabelei,  dar în felul meu. Cam extins. Cam cu explicații.
Mai jos.


Dacă ai putea alege un fel de mâncare pe care să îl mănânci pentru următoarea lună (fără să ai voie să mănânci altceva), care ar fi acela?

Pui cu pîine. Dacă nu merge combinația, optez pentru pâine. Mi se pare cea mai bună alegere. Încă mă mir că costă atât de puțin și că cere atât de multă muncă pornind de la bobul de grâu.

Pleci într-o vacanță de două săptămâni pe o insulă exotică și aproape pustie și poți lua cu tine un actor, un blogger/vlogger sau un antreprenor (români sau străini). Pe cine iei?

Iau un cântăreț. Nu vreau vorbe, vreau muzică. Cum preferații mei mă așteaptă dincolo de nori, aș lua pe cineva de la festivalul de folk Om bun. Am aflat că mai există și că e pe 9 decembrie. Aviz amatorilor.

Știm cu toții că în copilărie visam cel mai mult. Spune-ne un vis pe care îl aveai în copilărie și s-a îndeplinit și unul care nu s-a îndeplinit.

Vise împlinite: să reușesc să tai ceapa fără să-mi sară feliile de la locul lor. Să reușesc să fac sarmale, nu gloanțe.
Ce credeați? Nu am visat să mă căsătoresc și am făcut-o. Nici copii nu am visat, jucându-mă cu păpușile. Și ei sunt bine, mersi. Iar eu mulțumesc în fiecare zi că mi s-a dat ce n-am visat.
Vise neîmplinite:
din copilărie – să fiu băiat. Căci fetele nu puteau urca singure nici pe munte nici să meargă singure la film. Așa mi s-a spus. 😦
din studenție – să fiu profesoară într-un sat de munte din mărginimea Sibiului. Dar, na. Țara avea nevoie de oameni în cercetare. Tocmai aveam 4 (patru) calculatoare în București 😦
Alegeți voi doar un vis ca să nu stric formatul lepșei. 🙂

Primești un cadou foarte urât de la prietena cea mai bună/prietenul cel mai bun. Îi spui că e oribil sau te prefaci că îți place?

Am primit cel mai urât cadou posibil. Eu voiam o perucă și cineva, persoană importantă, nu spun cine, a vrut să mi-o cumpere. M-am ales cu o perucă bicoloră, păr uman natural (cică) foarte des și gros și lung. Brrr. Nici nu am încercat-o. Voiam perucă pentru a o purta iarna în loc de căciulă. N-a fost să fie. Normal că i-am spus. Ba, mai mult, v-am spus și vouă. 😀

Este sfârşitul lumii. Ce carte ai pune în capsula cosmică pentru a păstra o „urmă” a umanităţii?

Formule matematice de E.Rogai. Ori enciclopedia matematică. Vor descoperi și marțienii că nu eram tâmpiți.

Dacă ai putea călători în trecut și să discuți cu tine cel/cea de 18 ani, ce sfaturi ți-ai da? (maxim 3)

De ce trei? Unul și bun.
”Mai scoate nasul din cărți”.
Sfatul mi s-a dat cu adevărat la maturitate, l-am priceput mai târziu și tot nu l-am aplicat. Poate totul ar fi fost altfel.

Ți se oferă șansa de a juca în filmul realizat după cartea ta preferată. Pe cine ai interpreta și de ce?

Îmi vin în minte doar cărți romantice gen ”Jane Eyre”, ”Mătăniile”, ”La răscruce de vânturi”, eventual ”Mândrie și prejudecată”. Eu aș fi putut să fiu eroina care se sacrifică, dar care e răsplătită în final 😀

Ce te motivează să scrii pe blog?

Nu știu.
Inițial am pus o poză ca răspuns la un blog de-atunci. Un blog ajuns faimos. Restul a venit în timp, din preaplin.

Primești un premiu (în bani) pe care ești convins/a că nu îl meriți. Cum reacționezi?

Am primit. Nu premiu ci primă. M-am dus la șeful de compartiment, ca proaspăt venită în colectiv și i-am spus că nu am făcut nimic deosebit. A râs în hohote. Am aflat ulterior că primele se dădeau pe rând, nu pe merite de moment. Să nu greșiți și să credeți că nu am făcut chestii deosebite. Am chiar certificat de inovator 😦

Spune-ne ceva despre tine ce nu ai mai spus public până acum.

Până  acum câteva zile nu am avut habar despre cum sună cântecul privighetorii. Recunosc cu jenă. Acum știu.
Vă dau și vouă linkul în care, dând click pe imaginea unei păsări îi veți putea auzi glasul.
Ca un fel de cadou de moș Niculae pentru că m-ați citit.
Priviți și ascultați  AICI

Later edit.  M-aș bucura să preia leapșa, excluzând nominalizările Isabelei, pe Vladen, Mugur, Fosile, Florin  sau Dragoș. Plus Cudi.
E gratis 😀 Ia leapșa, neamulee…
Eu m-am cam repezit să răspund, nu să gândesc.

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 37 comentarii

Vorbiți cu apa.

Intâi am vorbit cu florile. Apoi cu pisicile. Acum sunt în stare să vorbesc cu orice obiect de prin casă. Mai ales dacă îl caut și nu îl găsesc 😦 Au cărțile mele o plăcere de a se ascunde, ceva de speriat. 😀
Noroc cu cele câteva telefoane pe care le primesc că altfel aș uita sa dialoghez.
Dar, na. Acum vorbesc cu voi. Sunteți acolo?

Ce vreau azi? Să vă spun/arăt câte ceva despre apă. Ar fi fost frumos să vă vorbesc despre fulgii de nea, dar nu am calități de poet. Ajung doi în familie. (Tata-Bunic și nepotul lui). Fulgii, ca apă solidă, îi voi putea trata ca fractali cândva. Noi să fim sănătoși.
Nu vă învăț nimic, nu vreau să fiu înțeleasă greșit precum în comentariile din postarea anterioară 😦 . Vreau doar să ieșim puțin din șabloane, ”outside the box” – cum se zice acum.
Aveam înainte de 89 un fel de fierbător care făcea electroliza apei. Obțineam apă vie și apă moartă. Ca în povești. Alcalină și acidă. O beam doar pe cea vie. Văd că acum s-au construit dispozitive complicate cu același principiu. Poate vă interesează.
Ce vreau azi? Doar să vă pun un filmuleț despre apă. Nimic exagerat. Poate puțin ciudat, dar veți hotărî singuri. Chestii complicate cu particule, unde, stringuri și quarci veți găsi aici, la blogul pe care îl urmăresc și de unde am luat video-ul. Link.

Concluzia v-am spus-o dinainte: vorbiți cu apa.

Sursa imaginii și articol interesant – aici.

Observații ulterioare.  Accesul la filmuleț ne-a fost tăiat. Rămâne să căutați pe Youtube chestii ca ”water experiment Masaru Emoto” și să  alegeți exemplul care vă place. 😦

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | Etichetat , , | 16 comentarii

Evrika

Nu. Stați liniștiți. Nu am descoperit nimic. Vreau doar să mai dialogăm. Voi vreți?
Povestea mea începe cu o replică auzită într-un serial tv, între doi polițiști. Cam așa:
– Ce înseamnă Evrika?
– Ceva precum Bingo pentru noi, americanii.
Cred că știți legenda expresiei Evrika. Este atribuită lui Arhimede, cel care trebuia să afle volumul coroanei regelui și care a observat că scufundat în cadă produce ridicarea apei. Descoperind brusc soluția, se spune că Arhimede ar fi ieșit gol pe stradă strigând ”am găsit” aka ”evrika”.
Și am început să caut un cuvânt, unul singur, care să fie acceptat în română ca echivalent. Stăteam cu soluția în așteptare și nu-mi pica fisa. Până când Aha! Am găsit. Cuvântul de răspuns la o rezolvare, cumva neașteptată, cumva spontană a unei probleme este Aha.
Am început să gugălesc și am aflat că există și se studiază efectul Evrika zis și efectul Aha.
E simțit de savanți, de cercetători, de vizionari, de noi, cei obișnuiți, atunci când găsim brusc soluția potrivită. La un puzzle, la o ghicitoare, la matematică, la job sau la probleme casnice, Aha-ul e dorit. Ieșim din șabloane. Vreți să vi-l provoc?
Încerc imediat. Doar după ce vă povestesc ceva. V-am mai scris despre Oriana Fallaci (1929 – 2006). O citeam și o iubeam cândva. În cartea ei ”Dacă soarele moare”, carte zdrențuită de cât am răsfoit-o, era prezentată glumeț o asociație.  ”Asociația internațională a Țestoaselor”. O asociație în care erau primiți doar cei care răspundeau corect la trei sau patru întrebări. Anii de după 43, ca să fim lămuriți.

Vă pun și eu trei dintre acestea, deși descrierea reacțiilor din carte merită citită. Citez:
1. ”Ce anume are vaca în număr de patru și femeia numai două?”
2. ”Ce anume fac o femeie stând jos, un bărbat în picioare și un câine în trei labe?”
plus 3. Ce anume intră tare și iese moale?

Dacă v-ați gândit la prostii nu veți fi nicicând Țestoase. 😦  Ele nu sunt niciodată vulgare.
Răspunsurile sunt: picioarele, dau mâna, guma de mestecat.
V-am auzit oare spunând ”Aha”? M-aș bucura.
Și iar am folosit google și am aflat că asociația încă există și că a făcut pui. Cu membri de seamă ca astronauți, piloți, JFK și alții. Cu parola de recunoaștere gen întrebare și răspuns.
Poate o veți ghici din melodie:

Nu vreau să mă lungesc și să vă plictisesc. Aștept aha-ul 😀

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | Etichetat , , , , | 28 comentarii

Melodia zilei

Am pus melodia atunci, imediat ce a apărut. O republic acum. Se pare că mesajul a fost înțeles.
PS Nu va fi ușor.

Jurnal de fraieră

Vezi articolul original

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 13 comentarii

Educația, încotro?

Incerc sa las politica la o parte. Nu mă pricep și spun doar ce cred, nu ce ar trebui.
M-am hotărât recent să nu mai postez decât despre cărți ori despre chestii/documente de pe vremea mea, căci internetul e deficitar la asemenea informații. Cum s-ar zice: să-mi aduc contribuția 😀
Și iaca poznă: ducea țiganul de la colțul străzii un sac de cărți spre centrul de reciclare. Mă știa, și m-a întrebat dacă nu vreau să le cumpăr cu cât am. Scăpa de drum și de prețul de 0.20 lei la kilogram. Le-am luat, cum să nu le iau. Noi erau.
Zilele trecute m-am apucat să frunzăresc cartea din imaginea de sus. Apărută în 2008 la Editura Corint Junior.
Sfaturi simpluțe, drăguțe, găsite acum pe Youtube. Dar și stupizenii de genul: ”cum să enervezi oamenii într-un lift” ori ”cum să-ți sâcâi familia și prietenele”. WTF, cum ar zice unii! E o carte de glume? Nu părea. Nici nu era.

Și ca să vedeți că nu exagerez vă voi pune niște poze.

Despre cum să te porți ca o celebritate:

 

 

 

Despre cum să te descurci dacă ești atacată de zombi:

 

 

 

 

Despre cum să supraviețuiești atacului unor extratereștri:

 

 

 

 

Dacă nu aveți răbldare să dați click pe imaginile paginilor pentru a le citi, vă pun un sfat din articolul cu extratereștri. Cine știe când vă veți întâni cu ei și nu veți ști cum să vă apărați. 😀 Ne ”învață” autoarea: nu le plac scările(?), oglinzile(?), clanțele(?), iar dacă strănutați spre un extraterestru, acesta se va speria. Nu glumesc, deși râd.
M-am mai revoltat eu cu alte ocazii, nu vă mai dau linkuri, dar chiar nu înțeleg cui folosesc asemenea cărți.
Aceasta e scrisă pentru fete de 8,9 ani. Vrem să creștem tâmpițele de fițe, bune doar în anumite joburi? Plaja e largă, corect. Pot chiar ajunge ministru, la cât de mult a scăzut nivelul educației.
Degeaba are președinția un proiect cu ”România educată” în dezbatere, degeaba a  inițiat Tudor Chirilă o petiție pentru educație, fetele vor citi stupizenii. Și asta încă nu e cel mai rău, bine că știu citi. Problema este că le vor crede și le vor aplica.
Nu ne mai facem bine.
PS. Issabela, m-am cam repezit să scriu, scuză-mi lipsa de simț al umorului. Îl pierd din ce in ce mai mult citind știrile. Acum și cărțile.

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 20 comentarii

Despre unghiuri în politică.

titlu alternativ: Dacă tăceam…

Tocmai mă obișnuisem. Dar nu. Continui.

Vreți să facem o comparație a principalilor prezidențiabili cu unghiurile din matematică? Înțeleg că da.  😀

K. W. Iohannis e unghiul ascuțit. E unghiul normal, precum cuvântul lui preferat. L-am pus în imagine. Galben, dreapta – cum altfel.
Nu se bate pe burtă cu nimeni, nu hăhăie, nu e tătuc și nici nu-mi doresc. Își vede nemțește de atribuțiile lui. Nimic exagerat. Va fi votat de cei care înțeleg că un președinte trebuie să ne reprezinte demn, fără sentimentalisme ieftine.
Unghiul complementar e D. Barna. E nou, activ, inteligent și nu rutinat precum anteriorul. Are locul lui, fiind tot ceea ce Iohannis nu este. Va avea și șansa lui, acum sau cândva. Va fi votat de tineri crescuți și educați după 89. De cei care au reușit. Albastrul din imagine.
Urmează unghiul opus la vârf. Și fiecare va înțelege ce va dori prin ”vârf”. Eu înțeleg o instituție așa cum ar trebui să fie guvernul. Despre V. V. Dăncilă scriu. La ea totul e pe dos. Jos, roșu, stânga – in imagine. Așa-i? Guvernare susținută prin mită instituționalizată. Va fi votată din frică. Frica de pierdere a privilegiilor, fie ele mici cât ajutorul social, fie ele mari cât o pensie nesimțită.
În fine: unghiul suplementar. E verde freș. E cam în plus. E T. Paleologu, să nu-mi spuneți că nu știați. La el cam toate sunt în plus: istoria familiei, orgoliul, nerăbdarea. Cotat ca cel mai intelectual dintre candidați, va fi votat de fini intelectuali ori de cei ce se vor a fi fini intelectuali. Păcat că a citit și a predat din oratori și oameni dedicați cetății, dar nu a și aplicat. Ar fi rămas doar un mic Socrate, zic eu. Că nici acela n-a prea scris, mi se pare 😀 ”E fericit să vorbească și să se vorbească despre el.” a zis G. L.
Cele de mai sus sunt unghiuri proprii.
Mai există o categorie. Unghiul impropriu: nul sau alungit. Stă pe axă și nu o ia nici în sus nici în jos. Ați ghicit. E M. Diaconu, un actor prea grăbit să joace rolul de președinte. Aparent independent, puțin bleg – precum rolurile pe care le-a interpretat, ”om bun”, sfătos cum place omului mediocru, aparent modest și bine intenționat. Dezinteresat chiar (dacă nu ar fi vorba de cele 10 mil dolari pe care urmărește să le câștige prin simpla participare). Aere de român simplu, nu de sas născut în România. Altă treabă, nu?

Mă opresc. Le știm calitățile și defectele. Nu avea sens să mă lungesc. Fiecare are rostul lui în distrusa noastră societate. Sper.
Se spune că în primul tur votezi cu inima, în al doilea cu mintea. Chiar nu știu dacă se mai potrivește. Încă mai analizez opțiunile.
Oricum: Vă doresc minte limpede.

PS.
unghi ascuțit + unghi complementar = 180 grade
unghi ascuțit + unghi suplementar= 90 grade
unghi ascuțit = unghi opus cu semn schimbat.

Later edit. 11.11 2019

Concluzii:
5 din 10 români nu s-au prezentat la vot. Au rămas în bula lor și, astfel, au pus-o pe Dăncilă în geam până vine pensia (nu mai e doar un banc)
Unul din 4 români prezenți la vot a votat-o pe Viorica de Videle.
Am găsit o parodie pe net. Acum e momentul s-o reproduc:
”Deșteaptă-te Române,
Din somnul cel ce moarte
În care te-a Dăncilă
Barbarii teleormani.”
Nu ne-am deșteptat încă 😦

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 49 comentarii

Ultimele amintiri.

Ultimele amintiri rămase din prima clasă.

Școala Ursulinelor. Trepte tocite. Foc în sobe. Podea ceruită. Botoșei.
Miros de manuale noi. Călimara cu cerneală. Toc cu peniță. Învățătorul Sergiu Ciornei.
Curiozitate, neastâmpăr. Clopoțel.
Castane.
Premiu.

Cam puțin, nu? Voi?

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 60 comentarii

Scurt.

Voi știați melodia?

 

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 19 comentarii

Așteptând ploaia

Publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... | 26 comentarii