-
Poate v-ar interesa:
- Am semnat pentru Ciolan octombrie 19, 2020
- R.I.P. septembrie 24, 2020
- 25 iunie. MJ forever iunie 25, 2020
- Ziua învățătorului. iunie 5, 2020
- 25 mai. Ziua Prosopului. mai 24, 2020
- Dileme mai 14, 2020
- Despre reguli aprilie 29, 2020
- Recomand – Pravilele carantinești aprilie 25, 2020
- Ca babele aprilie 24, 2020
- Asta-i viața aprilie 20, 2020
- Transformare aprilie 12, 2020
- Manipulare aprilie 8, 2020
- Premoniție? aprilie 4, 2020
- Vești bune aprilie 3, 2020
- Eu în timpul isteriei. aprilie 1, 2020
- Nu pricep! martie 27, 2020
- Sfat martie 25, 2020
- Totul va fi bine martie 17, 2020
- Speranța nu moare niciodată martie 14, 2020
- Viral martie 9, 2020
Arhivă
Comentarii recente
vax-albina la Am semnat pentru Ciolan albescu la Am semnat pentru Ciolan vax-albina la Am semnat pentru Ciolan albescu la Am semnat pentru Ciolan vax-albina la Am semnat pentru Ciolan
Arhive pe categorii: Scriitori uitați
Un mărţişor de la Tudor Arghezi.
Să vedem … – Tudor Arghezi 1936 Să vedem, ar putea graiurile mele Să-ţi vie ca nişte inele, Ca nişte brăţări, ca nişte cercei? Încearcă-le! Uite o dată unul, o dată cinci, o dată trei, Părechi şi despărechiate, Sau odată … Continuă lectura
Publicat în Literatură, Scriitori uitați, Vorbe, vorbe, vorbe...
11 comentarii
Mea culpa. Jacques Prévert
Şi cum am scris eu un cuvânt greşit într-un comentariu pe blogul Simonei, mi-am amintit de poezia lui Prévert. Mea Culpa Greşeala mea Greşeala mea Imensa mea greşeală de ortografie Şi neiertată gafă Iată cum scriu Giraffă. Atât.
Publicat în Scriitori uitați, Vorbe, vorbe, vorbe...
7 comentarii
Recitindu-l pe Anton Bacalbaşa cu al lui Moş Teacă.
Hai că m-am enervat, deşi mi-am propus să nu mai reacţionez. A ajuns locatarul de la cotroceni să facă aluzii la personaje din literatură? Of. Oare i-o fi zis consilierul care l-a dădăcit că moş Teacă e un fel de … Continuă lectura
Publicat în Literatură, Scriitori uitați, Vorbe, vorbe, vorbe...
1 comentariu
Fără politică. Răsfoindu-l pe Alphonse Allais
Iar recitesc. Aşa am rezistat pe vremuri. Citeam. Toţi îmi spuneau că citesc prea mult şi să mai ies din cărţi. Abia acum îmi dau seama ce voiau să spună. Prea târziu. Nu mă pricep la afaceri. Dar dacă reuşesc … Continuă lectura
Nimic nu s-a schimbat în politică. Frunzărindu-l pe Daninos.
Iar mă fac că lucrez. În ideea unei eventuale zugrăviri a pereţilor afumaţi m-am apucat să rearanjez cărţile. Asta e o treabă pe care o pot face singură. În rest apelez la fiu pentru a da jos perdelele, la vecin … Continuă lectura
Publicat în Politică de baltă, Scriitori uitați, Vorbe, vorbe, vorbe...
2 comentarii
Fabulă cu tâlc
Ştiu cine-i cel care se crede leu. Ştiu şi cine-i tăunul. Oare cine ar putea fi păianjenul? Oare ce limbă ar putea vorbi? Citiţi, vă rog. Atât. La Fontaine – Leul şi tăunul. -Piei, scârnăvie!, zise Leul cu … Continuă lectura
Ala, bala, alandala.
E duminică. Am nişte reflexe pavloviene şi, deşi am timp în celelalte zile, duminica mă apucă hărnicia. Dupa atâţia ani de muncă în care doar duminica era liberă, uneori nici ea, nici nu e de mirare. M-am abţinut cu greu … Continuă lectura
Publicat în Aiureli, Literatură, Scriitori uitați, Vorbe, vorbe, vorbe...
Etichetat Ala bala alandala, almanahul copiilor, Ana Blandiana, Aurora Contescu, Motosel si Botosel, Varza
10 comentarii
Cu Petőfi despre lupi, câini şi oameni.
Selectaţi fiecare ceea ce vă convine. Eu nu am întâlnit lupii decât în cărţi şi îmi amintesc cu teribilă tristeţe romanul „Pomul de crăciun” de Michel Bataille. La fel, oameni deosebiţi precum lupii singuratici în „Lup Larsen” de Jack London … Continuă lectura
Publicat în Literatură, Scriitori uitați, Vorbe, vorbe, vorbe...
Etichetat cantecul cainilor, cantecul lupilor, petofi sandor, poezii
2 comentarii
Acum o mie de ani cu Sei Şõnagon.
Îmi plac cărţile pe care le-am strâns. Chiar dacă nimeni nu mai are nevoie de ele şi doar pisicile îşi mai ascut, uneori, ghearele. Chiar dacă acum apar cărţi cu coperţi lucioase, care iau ochii. Una dintre bătrânele mele cărţi … Continuă lectura
Despre speranţă cu Max Frisch
Mi-au plăcut cărţile lui Max Frisch . În special „Numele meu fie Gantenbein”. Am şi jurnalul lui încă de prin anii 60. Îi recitesc uneori chestionarele despre prieteni, despre bani, despre căsătorie, despre moarte, despre speranţă şi, la fiecare vârstă, … Continuă lectura
Publicat în Literatură, Scriitori uitați, Vorbe, vorbe, vorbe...
Etichetat jurnal, Max Frisch, speranta
4 comentarii
Tăietură de ziar. Hans Magnus Enzensberger.
Am fost zilele trecute să-mi cumpăr ziare. Cât mai ieftine şi cât mai groase. V-aţi bucurat degeaba. Erau pentru folosit la spălarea de toamnă a geamurilor. Şi mi-am amintit de timpurile când citeam ziare de hârtie. Nu pe net. Ba … Continuă lectura
Publicat în Aiureli, Literatură, Scriitori uitați, Vorbe, vorbe, vorbe...
Etichetat asta o stim deja, Hans Magnus Enzensberger
16 comentarii
Istoria se repetă
In opressores Tu te plângi că milă nu-i? Mai aştepţi tu mila lui? Haina el ţi-o ia din cui, Pânea de pe masă. Casa ta, şi ei stăpâni! Prindeţi ce vă cade-n mâni, Şi-i loviţi la mir, români, Că-i la … Continuă lectura
Publicat în Literatură, Scriitori uitați, Vorbe, vorbe, vorbe...
Etichetat George cosbuc, in opressores
Lasă un comentariu