Oare avem nevoie de o simfonie? Cam da. Dezvolt.
Ca să nu fie prea încâlcită această postare inutilă, o s-o iau cronologic.
Și a fost marți. Și am citit un articol al Doinei Ruști. Apare săptămânal în Adevărul și abia aștept să am bani în plus ca să-i cumpăr câteva cărți. E în fruntea listei. Și am aflat cu uimire că ”simfonia” e o înțelegere între două părți. Încă din secolul 18. De pe vremea când vodă avea timp să timp să rezolve disputele dintre oameni. (aici)
Și am fugit la dex. Și, da. Citez: simfonia = ”7 (Înv) Învoială scrisă. 8 (Înv; ccr) Document care atestă o învoială”.
Și am deviat, cum altfel. Și m-am gândit la evoluția cuvântului. Și m-am gândit la acele simfonii, adică la acele compoziții instrumentale sau vocal instrumentale prea binecunoscute. Cu instrumentele de coarde, cu cele de suflat, cu cele de percuție. Cu dirijor.
Și mi-am amintit și de faza anterioară a spectacolului de muzică simfonică. Cea cu acordarea orchestrei. A încălzirii muzicanților. Pentru cei care au vizionat simfoniile și concertele doar pe YouTube, pun un mic filmuleț. Ca să ascultați. Mie îmi plăcea teribil această pregătire și anticipare a muzicii ce va urma.
Fiți atenți 😀 :
Unde voiam să ajung? Știu. E joi. Nu doar că știu ci chiar am citit azi pe facebook la Vlad Mixich (aici)
Și mi s-a confirmat încă o dată că există cumva o memorie colectivă din care extragem ideile. Doar nu credeați că îmi aparțin, nu? Doar expun pe scurt. Restul depinde de voi.
Ce voiam să spun? Urmează.
În politica noastră avem simfonii. Avem înțelegeri scrise între partide și nu se respectă deloc. Cine plătește? Noi.
În politica noastră avem acordarea ideilor (precum cea a instrumentelor). Cât despre muzică? Fiecare continuă să cânte partitura proprie fără a ține seama de ansamblu. Nu știm să găsim câteva idei comune care să ne facă să ne armonizăm tonurile și muzica. Se cântă prost și fals.
Mai mult. În politica noastră fiecare vrea să fie dirijor.
Concluzia? Ce concluzie aș putea trage eu, o simplă vioară ce scârțâie?
Simplificăm muzica, schimbăm orchestra sau aducem un alt dirijor?
Jurnal de fraieră 
mi-e dor de mers la un concert.In tinereturi mergeam des, si singura. Apoi viatza s-a complicat…. cand ma pensionez, drept cadou, o sa merg la toate concertele de la un Festival Enescu, sa imi ajunga pana peste urechi 🙂 .
P.S. simfonia mea preferata este Bethoven – a 9. Don’t argue about my taste 😀 – concerte iubite am mia multe. Cat despre intrebarea ta, finala, la romani e nevoie de educat si publicul ca ei platesc orchestra si dirijorul.
Îmi place optimismul tău. Nu amâna. Acum am timp, dar spatele nu mă mai susține. 😦
Tare nefericită politică avem. Am tot educat și au plecat.
Revin. Dacă tot ai zis de Beethoven.. Are mr Bean o secvență în care cântă Oda Bucuriei. Nu știe cuvintele, dar ce contează. Cam ca în politica de la noi. Vizavi de UE. Kaput.
https://www.youtube.com/watch?v=oWGZdYNpaSo
Greu de răspuns! Dirijorul are alta partitură decat orchestra! Orchestra e formată din solisti! Ne-am intins sa interpretam partituri prea complicate pentru noi! Ce trebuie schimbat? Totul! Si cum orchestra se schimba in multi ani putem doar dirijorul si sa cantam mai simplute!
Mulțumesc. Chiar că pare singura soluție.
Foarte interesanta comparatia facuta si imi place ca am mai invatat ceva nou despre simfonie ca intelegere intre parti. Intr-adevar sunt multi care se cred dirijori, insa sa-mi fie cu iertare, unii dintre ei par sa aiba o bagheta actionata de pe un alt nivel. Iar partitura pare sa fie primita si se simte de la o posta asta. Incepe sa-mi ff neclar cati de fapt ar trebui schimbati. Pana la urma nu-mi trecea prin cap ca o intreaga planeta s-ar putea alinia la o bizarerie si totusi s-a intamplat…
Asa ca nu prea stiu ce sa raspund…
Noapte buna si un octombrie pe placul tau!
Și eu am învățat de la Doina Ruști. Îmi plac teribil poveștile ei țesute în jurul jalbelor descoperite prin arhive. E link în postare doar la ultimul ei articol.
Corect. Unii se cred dirijori,dar sunt doar marionete.
Toamnă lungă și caldă tuturor.
… sau ne mutăm la alt concert, dacă avem bani să plătim alt bilet. Și ne mirăm că rămânem cu sala noastră goală…
Dacă nu mai am bani, că i-am tot dat ca să fie muzica bună, pot să iau orchestra cu ”huo”?
la banii de oua (de aruncat in orchestra) pun eu si celelalte cateva milioane plecate din sala 😀
😦
Imi place paralela intre simfonie si simfonie si „politica” din Ro. 🙂
Greu de schimbat orchestra, dirijor profesionist nu avem… si cu ce avem n-ar accepta o muzica mai simpla.
Am zambit citind despre muzica simfonica. 🙂 La un moment dat am scris un text despre ce-mi „face” mie acest gen. Dupa cca 15-20 de minute casc de-mi pocnesc falcile si-mi dau lacrimile. Sigur ca sunt „bucati” care-mi plac foarte mult si la care nu casc. Nu ma laud, dar nici nu ma ascund – si daca tot era vorba… 🙂
Am avut un profesor de muzică excepțional care nu ne dădea nota zece decât dacă aveam abonament la concertele simfonice (marțea, la matineu). Așa am învățat să-mi placă acest gen de muzică. Pe copii i-am ”educat” de mici. Adormeau pe muzica discurilor de Beethoven. Jur. Au urmat operetele în teatrul vechi. Au urmat concertele de la Ateneu unde dârdâiam încântați.