Ușor, ușor plecăm toți. Ieri a fost rândul lui Doru Stănculescu. Am mai mulți și mai dragi în lumea de dincolo decât în cea de aici.
Am greșit titlul. Fără tristețe.
-
Poate v-ar interesa:
- Dragi rămurici viitoare martie 16, 2024
- ”România viitoare” octombrie 6, 2023
- Zorele și cărți septembrie 19, 2023
- Am obosit ianuarie 14, 2023
- Limbii române. august 31, 2022
- Mă coc august 28, 2022
- Cu dedicație iulie 20, 2022
- Țigan Țăndări iunie 30, 2022
- Fără cuvinte. aprilie 17, 2022
- Nevoia de idoli? aprilie 10, 2022
- Plecarea din Cernăuți. 1940. Tata. martie 23, 2022
- Grigore. Bunelul. martie 12, 2022
- Sper că și rușii își iubesc copiii februarie 25, 2022
- Divergent. februarie 21, 2022
- Coada câinelui ianuarie 21, 2022
- La mulți ani ianuarie 1, 2022
- Care-i adevărul adevărat? decembrie 14, 2021
- Cred că e momentul să pricepem. Petre Țuțea. noiembrie 2, 2021
- Despre empatie la Dante octombrie 31, 2021
- Concluzia zilei octombrie 22, 2021
Arhivă
Comentarii recente
simplyeating la Dragi rămurici viitoare vax-albina la Dragi rămurici viitoare vax-albina la Dragi rămurici viitoare Diana la Dragi rămurici viitoare Suzana la Dragi rămurici viitoare
❤️ Te îmbrățișez cu drag. Și, da! Fără tristețe…
Iubesc muzica folk. Aveam seri de muzică în familie. Cand ai timp, treci și ascultă o melodie de=a lui Dan Aldea.
https://zorele.wordpress.com/2020/01/20/suflet-liber/
Oare de ce îmi amintesc de ei doar când mor?
Mulțumesc pentru mai mic 3 🙂
Prima melodie invatata la chitara…
Bravo. Super melodie. N-o poți uita. Voi căuta muzicuța și voi încerca și eu.
Si ca sa merg cu destainuirile mai departe prima poezie de dragoste a fost inspirată de versurile lui!
Cred că i-ar fi plăcut să afle. Frumoasă amintire.
Probabil…….
Foarte curînd voi ajunge şi eu pe lista de „mai mulţi” de dincolo.
O să-ţi aminteşti de mine…?
Am să te aştept.
Stanculescu a alunecat în baie. Tu ce frică ai? Ești încă tânăr. Get a life, cum zice fata mea 🙂
Eu am alunecat în uitare. A mea şi-a celorlalţi deopotrivă.
Frică nu mi-e de nimeni şi de nimic. Ce spun e doar realitatea, atît.
Vîrsta n-are importanţă. Absolut niciuna. Factorii decisivi sînt cu totul alţii – în toate sensurile.
Viaţa e pe raţie, şi nu-i deloc atît de generoasă ca pe vremea „tătucului”. De fapt, viaţa e un concept ce mi-a fost intangibil cam 99,8% din timpul propriei existenţe. Acum nici măcar existenţa nu mi-o mai permit. Şi, sincer să fiu, nici nu mi-o mai doresc.
Nu știu ce să răspund. Dar pisicuțele cui le lași? Nici de ele nu ai milă?
Pisicuţele n-au mai mîncat de trei zile, că nu mai am ce le da. Sandy a făcut pui de vreo săptămînă-două. Mulţi, cred, judecînd după burta pe care o avea.
Milă? Mi se rupe sufletul, dar ce pot să fac dacă nici pîine n-am cu ce cumpăra? Barem ele pot merge la vînat, pot cerşi (sau fura) prin cartier. Eu nu.
Prea multe de spus, nimic (acceptabil) de făcut.
Îmi amintesc că ai mai trecut prin asemenea momente. Îmi amintesc că am încercat să te ajut. Nici numărul tău nu-l mai am că am schimbat telefonul. Sunt sigură că va apărea o soluție.
Pe atunci încă mai aveam o „cîrjă” pe care evitam s-o folosesc şi una îndoită. Acum nu mai e decît una ruptă, inutilă.
M-ai ajutat, da, şi n-ai fost singura. N-am mulţumit aşa cum trebuia, cred.
Telefonul meu a devenit şi el aproape inutil de ieri, fiindcă n-a fost plătit.
Singura soluţie acceptabilă e să eliberez locul.
Uf. Am găsit în mail adresa ta primită de la Sonia. Sper că e bine, draga de ea.
Dacă mai vrea cineva să-l ajute pe Dragoș, aștept mesaj pe mail.
Haideți să haidem.
Nu mai ştiu nimic de Sonia de mult. Sper şi eu că e bine, dar în lumea de azi nu se mai poate şti nimic cu certitudine.
Acum nu mai e vorba de ceva temporar, e mult prea complicat. Amînarea inevitabilului nu ajută. Apreciez intenţia dar mai bine nu.
Ți-am trimis un mic colet cu Emag genius. Sunt abonată, căci mi-e greu să mă mișc. Să stai mâine acasă. 🙂
Şi mie mi-e greu, după cum spuneam mai devreme. Sînt acasă mereu, oricum. Am primit confirmarea prin SMS de la ei. Dar sincer, nu trebuia. Cel puţin nu pentru mine. Însă copiii…
Mulţumesc în numele lor.
Eu nu te cunosc și nu știu ce probleme ai, și poate tocmaI de aia, o poveste (a ta, scrisă de tine) publicată pe bloguri ar atrage mai multe priviri asupra ta. Dincolo de ajutorul de moment, trebuie găsită o soluție pe termen lung, ca de exemplu un job. Dar pentru asta trebuie și tu să vrei. Ar fi minunat, cred, să-ți poți schimba perspectiva, să privești lucrurile cu mai multă încredere și mai mult curaj și optimism (în loc să spui că totul e pierdut și n-are rost) și atunci și șansele ar putea să apară. Cât timp respiri, încă există speranțe. Dar trebuie să participi și tu interior la asta.
Mulţumesc dar chestiile psihologice nu merg la mine. Cine a apucat să deschidă cu adevărat ochii nu-i mai poate închide decît pe vecie.
Nu ma gandesc la un astfel de bilant. Si de ce nu as crede idee ca drumul continua oricum, in alte planuri? Poate ca voi constata atunci ca nu e vorba de tristete. Dimpotriva. Poate ca este vorba doar de un alt firesc… Sunt multe lucruri pe care nu le cunosc, insa nu inseamna ca ele nu exista.
E doar un gand. Nu stiu daca este util. Dar mi-e clar ca frica de moarte paralizeaza insasi viata.
Asa ca merita sa o ignor cat pot mai mult!
Numai ganduri senine iti urez!
Tocmai am terminat de văzut ”The good place”. Cu locul rău și locul bun și cu idei care mi-au plăcut. Vom muri și vom afla. Sau nu.
Gânduri bune.
Când am crezut (s-a întâmplat cândva 😦 ) că n-am să mai revin pe aici, am postat și eu aceeași melodie. Fără niciun cuvânt însoțitor. Credeam că e suficient asta, pentru ca să se înțeleagă totul… Că dispar fără voie. Că sunt plin de regrete. Că… Dar mai stăm o vreme, nu-i așa? Și vom asculta cântecul în continuare, doar din dragoste de muzică folk.
Vă înțeleg perfect. Când am făcut postarea nu puteam alege altă melodie. E în sufletul nostru. E atât de cunoscută încât e aproape ca o rugăciune.
Acum aflu ca a plecat si el… Da’ rupta am fost de tot si toate aproape trei luni…
Am uitat de acest cantec! Cum am putut uita, cand a fost mai mereu prezent in tineretea mea?! 🙂
Multumesc pentru reamintire! ❤️
Bine ai revenit. Te tot vizitam degeaba și ieri au apărut toate postările. Ți-am scris și un mesaj luung care s-a pierdut. Ți-am simțit lipsa.