Tristețe

Ușor, ușor plecăm toți. Ieri a fost rândul lui Doru Stănculescu. Am mai mulți și mai dragi în lumea de dincolo decât în cea de aici.
Am greșit titlul. Fără tristețe.

Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Tristețe

  1. Jo zice:

    ❤️ Te îmbrățișez cu drag. Și, da! Fără tristețe…

  2. ioansperling zice:

    Prima melodie invatata la chitara…

  3. Drugwash zice:

    Foarte curînd voi ajunge şi eu pe lista de „mai mulţi” de dincolo.
    O să-ţi aminteşti de mine…?
    Am să te aştept.

    • vax-albina zice:

      Stanculescu a alunecat în baie. Tu ce frică ai? Ești încă tânăr. Get a life, cum zice fata mea 🙂

      • Drugwash zice:

        Eu am alunecat în uitare. A mea şi-a celorlalţi deopotrivă.
        Frică nu mi-e de nimeni şi de nimic. Ce spun e doar realitatea, atît.
        Vîrsta n-are importanţă. Absolut niciuna. Factorii decisivi sînt cu totul alţii – în toate sensurile.
        Viaţa e pe raţie, şi nu-i deloc atît de generoasă ca pe vremea „tătucului”. De fapt, viaţa e un concept ce mi-a fost intangibil cam 99,8% din timpul propriei existenţe. Acum nici măcar existenţa nu mi-o mai permit. Şi, sincer să fiu, nici nu mi-o mai doresc.

        • vax-albina zice:

          Nu știu ce să răspund. Dar pisicuțele cui le lași? Nici de ele nu ai milă?

          • Drugwash zice:

            Pisicuţele n-au mai mîncat de trei zile, că nu mai am ce le da. Sandy a făcut pui de vreo săptămînă-două. Mulţi, cred, judecînd după burta pe care o avea.
            Milă? Mi se rupe sufletul, dar ce pot să fac dacă nici pîine n-am cu ce cumpăra? Barem ele pot merge la vînat, pot cerşi (sau fura) prin cartier. Eu nu.

            Prea multe de spus, nimic (acceptabil) de făcut.

          • vax-albina zice:

            Îmi amintesc că ai mai trecut prin asemenea momente. Îmi amintesc că am încercat să te ajut. Nici numărul tău nu-l mai am că am schimbat telefonul. Sunt sigură că va apărea o soluție.

          • Drugwash zice:

            Pe atunci încă mai aveam o „cîrjă” pe care evitam s-o folosesc şi una îndoită. Acum nu mai e decît una ruptă, inutilă.
            M-ai ajutat, da, şi n-ai fost singura. N-am mulţumit aşa cum trebuia, cred.
            Telefonul meu a devenit şi el aproape inutil de ieri, fiindcă n-a fost plătit.
            Singura soluţie acceptabilă e să eliberez locul.

          • vax-albina zice:

            Uf. Am găsit în mail adresa ta primită de la Sonia. Sper că e bine, draga de ea.
            Dacă mai vrea cineva să-l ajute pe Dragoș, aștept mesaj pe mail.
            Haideți să haidem.

          • Drugwash zice:

            Nu mai ştiu nimic de Sonia de mult. Sper şi eu că e bine, dar în lumea de azi nu se mai poate şti nimic cu certitudine.

            Acum nu mai e vorba de ceva temporar, e mult prea complicat. Amînarea inevitabilului nu ajută. Apreciez intenţia dar mai bine nu.

        • vax-albina zice:

          Ți-am trimis un mic colet cu Emag genius. Sunt abonată, căci mi-e greu să mă mișc. Să stai mâine acasă. 🙂

          • Drugwash zice:

            Şi mie mi-e greu, după cum spuneam mai devreme. Sînt acasă mereu, oricum. Am primit confirmarea prin SMS de la ei. Dar sincer, nu trebuia. Cel puţin nu pentru mine. Însă copiii…
            Mulţumesc în numele lor.

        • Aldus zice:

          Eu nu te cunosc și nu știu ce probleme ai, și poate tocmaI de aia, o poveste (a ta, scrisă de tine) publicată pe bloguri ar atrage mai multe priviri asupra ta. Dincolo de ajutorul de moment, trebuie găsită o soluție pe termen lung, ca de exemplu un job. Dar pentru asta trebuie și tu să vrei. Ar fi minunat, cred, să-ți poți schimba perspectiva, să privești lucrurile cu mai multă încredere și mai mult curaj și optimism (în loc să spui că totul e pierdut și n-are rost) și atunci și șansele ar putea să apară. Cât timp respiri, încă există speranțe. Dar trebuie să participi și tu interior la asta.

          • Drugwash zice:

            Mulţumesc dar chestiile psihologice nu merg la mine. Cine a apucat să deschidă cu adevărat ochii nu-i mai poate închide decît pe vecie.

  4. Suzana zice:

    Nu ma gandesc la un astfel de bilant. Si de ce nu as crede idee ca drumul continua oricum, in alte planuri? Poate ca voi constata atunci ca nu e vorba de tristete. Dimpotriva. Poate ca este vorba doar de un alt firesc… Sunt multe lucruri pe care nu le cunosc, insa nu inseamna ca ele nu exista.
    E doar un gand. Nu stiu daca este util. Dar mi-e clar ca frica de moarte paralizeaza insasi viata.
    Asa ca merita sa o ignor cat pot mai mult!

    Numai ganduri senine iti urez!

  5. condeiblog zice:

    Când am crezut (s-a întâmplat cândva 😦 ) că n-am să mai revin pe aici, am postat și eu aceeași melodie. Fără niciun cuvânt însoțitor. Credeam că e suficient asta, pentru ca să se înțeleagă totul… Că dispar fără voie. Că sunt plin de regrete. Că… Dar mai stăm o vreme, nu-i așa? Și vom asculta cântecul în continuare, doar din dragoste de muzică folk.

  6. Diana zice:

    Acum aflu ca a plecat si el… Da’ rupta am fost de tot si toate aproape trei luni…
    Am uitat de acest cantec! Cum am putut uita, cand a fost mai mereu prezent in tineretea mea?! 🙂
    Multumesc pentru reamintire! ❤️

Lasă un răspuns către vax-albina Anulează răspunsul