Căldură mare

Nu vă îngrijorați, vă rog. Suntem bine și pisicile și eu. Nu avem probleme cu stomacul și nu ne-am depășit nivelul de nesimțire.
Imaginea e a unei trufe puse la îndemână, dar care nu a rezistat căldurii și s-a topit de bunăvoie. Mă gândesc s-o sorb cu un pai. Sau nu.
Imi place cumva morala.
Încerc varianta optimistă: Nu tot ce pare chiar și este.
Sau cea pesimistă: Degeaba ești dulce când nu te gustă nimeni.
Putem da vina pe căldură. Putem da vina pe imaginația noastră. Rezultatul contează.
Mă ajutați cu interpretările voastre? Mulțumesc.
Atât.

Acest articol a fost publicat în Aiureli, Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

37 de răspunsuri la Căldură mare

  1. Jo zice:

    Gaura neagră… sfârșitul lumii adică – a început în bucătăria lui Vax-albina. 🙂

  2. Drugwash zice:

    Îmi aminteşte de un episod din serialul de comedie The IT crowd. Doar că acolo nu era pe masă ci pe fruntea cuiva.

    Şi apropo de titlu, îngăduie-mi să urez din toată inima „căldură mare” tuturor celor responsabili de starea curentă a omenirii şi de plecarea „într-un loc mai bun” a mai mult de trei sferturi dintre „copilaşii” mei. Desigur, urarea e exact ca-n vechiul banc.

  3. ioansperling zice:

    Albinițo se spune ca mananci inclusiv cu ochii; la mine chiar asa este! Nu m-as atinge de asa ceva pentru nimic in lume; prea seamana cu „productiile” lui Aki!

    • vax-albina zice:

      Îmi pare rău că ți-am făcut greață. Zău că e o trufă. Cu aromă de portocale, cum îmi plac mie. Oare vom ține și dulciurile în frigider sau vom primi trufele la pahar, că nu-mi dau seama…

      • Aldus zice:

        În apărarea lui Jo, și mie mi-a lăsat prima dată (înainte să citesc textul) fix aceeași impresie. În apărarea ta, nu contează forma, ci sufletul! 😀 Iar în poză nu se vede bine, poza exagerează, poza extrage din context, poza minte (de aia fotografia e artă, pentru că și arta e o formă de a modela sau altera realitatea).

        • Jo zice:

          Nu văd de ce trebuie să-mi iei apărarea.

          • Aldus zice:

            Nu trebe’ tu să vezi. Că io aici aveam o discuție cu gazda, nu cu tine. 😀

          • Jo zice:

            Iar ești obraznic! Mi-ai scris numele, nu mai există discuție doar între tine și gazdă.

          • Aldus zice:

            Nu sunt obraznic, ai tu un set foarte interesant de reguli și formalisme la care dă-mi voie să nu subscriu. Auzi acolo, ți-am scris numele! Dar ce, numele tău e sacru, n-are voie să fie scris? 😀 Ori ți se pare că te-am bârfit? Te-am pus într-o lumină proastă, așa încât sunt nevoit să dau cu subsemnatul? Gizăs!

            Cu prietenii virtuali (între care o număr și pe Vax Albina, nu știu dacă și ea pe mine) îmi permit să discut despre orice și oricine, inclusiv despre tine, dacă-ți vine să crezi. Nu ești subiect tabu. La fel cum pot discuta despre președinte sau despre filmul de aseară, pot să-l menționez și pe blogărul cutare. La fel cum și tu poți să discuți despre mine cu oricine ai chef, cunoștință sau prieten. Și ce contează că te-am menționat în public? Ți se pare că am făcut-o într-un mod denigrator? Te-am făcut de cacao? Când o să te consideri nedreptățită de modul în care te-am creionat, atunci vei fi îndreptățită să-mi ceri explicații. Până atunci, relaxează-te, că ești pe bloguri, între (potențiali) prieteni virtuali. Sau cel puțin eu așa văd lucrurile.

            Doamne… ți-am scris numele…

          • Aldus zice:

            Dar acum, la o recitire a comentariilor, îmi dau seama că am comis o greșeală și că trebuia să scriu „în apărarea lui ioansperling” în loc de „în apărarea lui Jo”. Replica mea era legată de ce-a zis el, cu faptul că seamănă cu producțiile lui Aki. Dar v-am încurcat avatarurile. 🙂 Deci era în apărarea lui, nu a ta. Mno, cu ocazia asta îmi fac mea culpa și poți fi și tu liniștită că nu pe tine voiam să te menționez, numele tău a rămas neatins de degetele mele murdare! 😀

          • Aldus zice:

            Deci îmi cer public scuze că ți-am încurcat avatarul și te-am menționat greșit, în locul celui sub al cărui comentariu am dat reply și pe care de fapt trebuia să-l menționez, că la ce-a scris el mă refeream. Împăcată? 🙂

          • Aldus zice:

            Acum am înțeles și de ce m-ai tras de mânecă mai sus, pentru că într-adevăr faptul că te-am menționat părea cam bizar în acel context, că n-avea nimic de-a face cu ce-ai zis tu, ci cu ce-a zis Ioan. Pe de altă parte, înlocuiește „Jo” cu „ioansperling” în ce-am scris eu inițial și o să vezi că comentariul meu dintr-o dată are sens.

            PS: Ce pot să fac dacă m-ai marcat în așa măsură încât am ajuns să văd numele tău în fiecare firicel de iarbă, în fiecare comentariu de blog… 😀

          • vax-albina zice:

            Totul e bine când se termină cu bine. Cred că scuzele vor fi acceptate.
            Relax, Aldus. Cred că ți-a crescut glicemia. Prea multe trufe? 😀

          • Jo zice:

            Da, totul e bine când se termină cu bine. Traiască Shakespeare! 🙂 Și mii de scuze domnului Sperling că i-am acaparat comentariul. Chiar aș vrea să știu: Aki e cățel sau pisică? 🙂

          • vax-albina zice:

            Nu știu dacă revine dnul Sperling. Pun eu informația, că ne citim de multă vreme și avem muuulte păreri diferite. Dar asta-i frumusețea blogurilor
            https://vrabiute.blog/2018/05/03/aki/

  4. Aldus zice:

    Ai două posibilități ca s-o mănânci. Sau te topești și tu, și atunci se poate produce o osmoză între voi, sau o pui în frigider, și atunci o faci din nou comestibilă și ispititoare. Adică cineva dintre voi două trebuie să facă o concesie și să se coboare sau urce la nivelul celeilalte. La nivelul termic.

  5. Cudi zice:

    Imi amintesc faza asta din serial. Cat despre poza, m-am uitat lung la ea si tot ma bantuie intrebarea: piece of shit or piece of cake?

  6. Issabela zice:

    Eu nu interpretez. Eu mă duc mîine să-mi iau trufe – cam așa a acționat asupra mea…

  7. Trufa aia nu arată prea bine, dar și-a făcut datoria de a ne incita la discuții. Deci poate fi trufașă.

  8. Diana zice:

    Am recunoscut imediat bomboana de ciocolata! 🙂
    Am patit si eu, dar n-am renuntat sa mananc una topita; pe celelalte le-am pus in frigider – se intarisera mai apoi si aveau forme ciudate, dar gustoase au ramas. Daca-i buna la gust forma/aparenta nu conteaza.
    Poza-i tare amuzanta, dar induce in eroare numai pe necunoscatori. 🙂

    P.S. Imaginatia mea lasa de dorit…

  9. scântei zice:

    Cât de mult a ajuns să conteze imaginea!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s