Să fim optimiști

și creativi.

Exemplu?

Iertați-mă. Am o mare problemă. Nu mai am ușurința de a dialoga și de a răspunde la comentarii. Asta nu înseamnă că nu încerc să vă citesc. Plus. Ne știm de atât de mulți ani încât ne cunoaștem și fără vorbe.

Poza este doar o dovadă că (încă) exist. Și voi pentru mine.

Găsiți-vă dorințele și rugați-vă îngereilor păzitori până nu e prea târziu. Credeți-mă.

Atât.

Acest articol a fost publicat în Aiureli, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.