”E interesat că la 1834, anul în care s-a petrecut întâmplarea din textul meu, era în vigoare un regulament (de pe la 1831-1832) prin care se impunea carantina pentru stoparea epidemiei de ciumă și holeră. Se instituise carantina numai pe granița de sud, pe malul stâng al Dunării, iar acolo se organizaseră câteva puncte de trecere, unde erau verificați cei care intrau în țară. Astfel, fiecare călător era consultat de un doctor, iar dacă era sănătos i se luau hainele, toate lucrurile personale și mărfurile, care se dezinfectau temeinic. Călătorul era apoi îmbăiat și îmbrăcat în hainele de carantină și era cazat timp de patru zile în stabilimentele de lângă graniță. Dacă nu prezenta niciun simptom, în cea de-a cincea zi i se dădeau lucrurile curățate și un bilet de carantină (un fel de adeverință medicală) și ii era permis să intre în țară. Dacă nu era suficient spațiu pentru a fi cazat fiecare călător într-o cameră, atunci numai cei veniți în aceeași zi erau cazați în aceeași cameră, dar niciodată doi oameni intrați în țară în zile diferite nu împărșeau aceeași cameră. Cei care erau infectați nu erau primiți în țară. Toate mărfurile erau și ele supuse carantinării, unele chiar și până la 42 de zile. Se permitea organizarea câtorva târguri comerciale la graniță, pentru schimbul de mărfuri, dar acestea erau organizate astfel încât locuitorii de peste Dunăre să nu intre în contact direct cu cei de pe malul drept, iar monedele se țineau în oțet.
Cei care intrau în țară fără a trece prin carantină erau trimiși la ocnă pe viață. Cei care nu dădeau toate lucrurile la dezinfectat, reluau carantinarea. Cei care se atingeau de lucrurile vreunui carantinat, erau și ei trimiși în carantină. Dacă vreun călător încerca să treacă cu forța „cordonul sănătății”, santinelele aveau ordin să-l împuște. De asemenea, santinelele care îi lăsau pe călători să treacă fără a fi carantinați, erau, în funcție de gravitatea faptei, sancționați cu pedepse corporale sau chiar codamnate la moarte.”
via Pravilele carantinești
-
Poate v-ar interesa:
- Am semnat pentru Ciolan octombrie 19, 2020
- R.I.P. septembrie 24, 2020
- 25 iunie. MJ forever iunie 25, 2020
- Ziua învățătorului. iunie 5, 2020
- 25 mai. Ziua Prosopului. mai 24, 2020
- Dileme mai 14, 2020
- Despre reguli aprilie 29, 2020
- Recomand – Pravilele carantinești aprilie 25, 2020
- Ca babele aprilie 24, 2020
- Asta-i viața aprilie 20, 2020
- Transformare aprilie 12, 2020
- Manipulare aprilie 8, 2020
- Premoniție? aprilie 4, 2020
- Vești bune aprilie 3, 2020
- Eu în timpul isteriei. aprilie 1, 2020
- Nu pricep! martie 27, 2020
- Sfat martie 25, 2020
- Totul va fi bine martie 17, 2020
- Speranța nu moare niciodată martie 14, 2020
- Viral martie 9, 2020
Arhivă
Comentarii recente
vax-albina la Am semnat pentru Ciolan albescu la Am semnat pentru Ciolan vax-albina la Am semnat pentru Ciolan albescu la Am semnat pentru Ciolan vax-albina la Am semnat pentru Ciolan
Nimic nu moare, nimic nu se transforma, totul se repeta. (replica dintr-un film romanesc – nu-i stiu titlul) 🙂
Regulile de atunci îmi par mai bune. 😦
Regulile de atunci par gandite! Dar nu toti apreciaza subiectele vintage…
Interesanta si ‘cafeaua imaginara’! 🙂
Toate cele bune!
Da, da și da. Am descoperit-o recent. 🙂
Dacă o să ne mănânce prea mult… tălpile, s-ar putea să ajungem la aceleași reguli dure. 😦
Eu am trecut prin ceva similar. Anii 50. În tabăra de la mare (3 luni) ne-au înșirat pe rânduri, ne-au trecut prin niște țarcuri unde ne-au luat hainele, ne-au băgat la duș iar la ieșire am primit o bluză albă și niște pantaloni bleumarin, scurți. Asta ca să nu venim cu bolile de-acasă, cred. Teribil de inuman. Nu cred că se va repeta, dar cine știe. 😦
In anii 1990 a fost un focar de holera prin Dobrogea, vreo 2 sate. Au venit oamenii de la munca din Turcia si au adus-o … la biserica. S-a extins in sat si in spital (era unu de copii cu handicap) pana au declarat carantina si inceput procedurile. A fost oprita, dar tot 15-20 morti …
Atât de recent? Nu știam. Tocmai am citit câteva povești despre holeră. Poate le voi pune pe blog. Doar pentru a face comparații despre cum ne-am sau nu ne-am schimbat.