Transformare

Toti ne schimbăm. Nimic nu se pierde, totul se transformă, nu? Deja văd pe FB persoane pe care le credeam echilibrate cum devin isterice. Dar ca să nu bârfesc pe ceilalți, haideți să vă spun ce e cu mine.
Dorm la ore aiurea. Mă trezesc idem și dovada e ora acestei postări.
Citesc mai rar blogurile căci nu am țigări destule (ca să le savurez citind) și nici nu pot ieși să-mi cumpăr. Trebuie să-mi revin. Voi recupera restanțele.
Nu prea mai am răbdare să sun/răspund la telefon și nici nu prea aș avea ce să povestesc/aflu.
Evit știrile TV mai mult ca niciodată.
Ocolesc filmele lungi și privesc doar seriale unde mortul apare la început și criminalul e descoperit în 40 de minute cu pauză cu tot.
Parcurg presa, și tot mai rar găsesc articole la care să mă opresc.

Și ca să ajung mai repede la concluzie zic:
Mă transform în Monk. Acel Monk. Personajul de serial TV (pe care tocmai l-am revăzut pe Diva). Nu dau mâna, umblu cu șervețele umede prin buzunare, fug de orice apropiere.
Cântecul mi se/se potrivește perfect.

Voi v-ați ales personajul? Sau invers?
Cum/Mai rezistați?

Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

75 de răspunsuri la Transformare

  1. Imi placea de mult de Monk. Acum ma uit si la Mentalist. Monk e super ciudatel cu fobiile lui, dar si simpatic foc.

  2. Pai nu te mai uita la tv,renunta la el,si la Fb la fel,renunta la tigari .
    inchide ochii si mediteaza ,elibereaza-te de orice gand negativ.
    Eu daca ma vreau ma transform in SATANA,ma ridic ,dau de 2 ori din aripi si intunec pamantul,

  3. ioansperling zice:

    Eu cred ca ma transform curând intr-un Hulk verde (imens sunt nu mai trebuie sa ma transform) care o să distruga totul in jurul lui! Noi avem lantul lung nu ca in Romania insa faptul ca mi se impun restrictii doar pentru timpul meu liber ma face sa-mi dau seama ca am luat-o la vale inapoi in istorie! Ma vad in Coliba unchiului Tom sau luptând cu leii în arena si nu-mi place nici scenariu nici rolul!

    • vax-albina zice:

      E o perspectivă. Stăpîni și sclavi din nou? Moderni? La sparanghel și căpșuni? Am fost și nu știam.
      Revolta și acceptarea trebuie să vină din interiorul nostru. 😦

  4. danaiana zice:

    Mă regăsesc în rândurile tale. Dar am o problemă: nu mai găsesc seriale în care mortul apare doar la început și cazul e rezolvat in 40 de minute cu pauza cu tot. Ceva recomandări?

    • vax-albina zice:

      Seriale? Cele vechi: Mentalist si Castle pe Diva ori Detectivul Murdoch și Endeavour (preferat) pe Epic Drama. Deja nu mă pot surprinde și dorm bine. Cred că știe Drugwash niște seriale. Poate ne ajută.

    • Columbo. Deşi episoadele sînt mai lungi de 40 de minute…

      Sau pentru deschiderea ochilor, Survivors (cel menţionat mai jos) şi documentarul Ancient aliens (2009-prezent). De pe WWW, pînă nu ni-l blochează şi pe ăsta, definitiv.

    • Aldus zice:

      Columbo.

      Dar pana mea, numai la seriale polițiste vă uitați? Albinuțo, încearcă serialul Fargo sau American Gods. Sunt chiar curios cum le vei gusta.

      • vax-albina zice:

        Americanii nu fac decât să strice miturile și istoria. Vezi Hercules. 😦

        • Şi poveştile clasice. Să vezi Once upon a time (2011-2018) şi-o să-ţi vină să fărîmi computeru’ cu toporu’. 😉

          • Aldus zice:

            Mie mi-a foarte plăcut Once Upon a Time.

          • A thorn in your side zice:

            Mai ales Regina cea rea da’ „bună”, nu…? Cred că n-ai prins mesajul subtil al întregii porcării. N-am să ţi-l desluşesc eu acum. Şi-apoi, de gustibus non est disputandum.

          • Aldus zice:

            @A thorn in my side

            Bună la suflet sau sexy? Și de ce tocmai de ea? Nu-i nici genul meu de femeie, nici o actriță foarte talentată – rolul de primăriță îi venea bine, cel de fată care vrea să scape de sub tutela mamei vrăjitoare nu.

            Cel mai mult mi-a plăcut Robert Carlyle – atât ca actor (excelent!), cât și ca personaj interpretat (super!).

            Și dacă gusturile nu se discută, mesajul subtil al acestei povești frumoase și inspirate poate cu siguranță să fie dezbătut, așa că te provoc să-mi explici ce (n-)ai înțeles tu din el! 😀

          • Ghilimelele ar trebui să dea un indiciu la ce mă refer prin ‘bună’. Expresia e veche, nici nu mai ştiu de unde am preluat-o – să fi fost un banc, un scheci, o replică dint-un film/serial… Neimportant. Oricum, nici genul meu nu e, dar obiectiv fiind trebuie să-i recunosc „dotările”.

            De la un moment dat a început să mă bîntuie bănuiala că serialul ar fi fost creat special pentru Carlyle, avînd în vedere că i-au băgat forţat personajul în toate poveştile şi scenele; nu ştiu dacă a lipsit din vreun episod. Că l-a jucat bine sînt de acord, dar parcă aş fi vrut să-l văd ceva mai rar, că şi tortul de ciocolată e bun dar dacă mănînci în fiecare zi numai tort de ciocolată ţi se apleacă la un moment dat.

            Ce m-a deranjat per ansamblu e faptul că s-au străduit să-i „albească cu clor” pe toţi cei negativi – sau, mă rog, pe cei mai proeminenţi – parcă ştergîndu-le păcatele unei vieţi întregi de fărădelege pentru o unică faptă bună făcută la final. Fuck no! Viaţa nu merge aşa şi e posibil ca unii să ia de bun lucrul ăsta dacă nu-s suficient de copţi la minte încît să facă diferenţa între un film/serial şi viaţa reală. Pînă la urmă, în poveştile originale nelegiuiţii îşi capătă întotdeauna pedeapsa binemeritată. Măcar în poveşti să rămînă aşa dacă realitatea e… invers.

            Ah şi în acelaşi timp personajele pozitive au fost „mînjite” într-un fel sau altul; adică, Albă-ca-Zăpada urîtă, tunsă scurt şi într-un final borţoasă?! Un Făt-Frumos care parcă habar n-avea ce caută în filmul ăla?! Şi dacă aş avea o memorie mai bună sigur aş mai găsi hibe. Practic au făcut toate poveştile harcea-parcea. Na, copii (şi adulţi deopotrivă), să nu mai visaţi voi la chestii idealiste!

          • Aldus zice:

            @A thorn in your side

            Nu-s de acord cu ce zici. Uită-te cât s-a chinuit Regina să se schimbe, să devină un personaj pozitiv, să facă fapte bune și cât de prost i-a mers. Toți o priveau cu suspiciune, nu prea a avut noroc cu Robin (și-a pierdut fericirea) etc.

            Dimpotrivă, în serial s-a păstrat ideea principală din povești, aceea că binele învinge. Că iubirea poate rupe orice vrajă. Că personajele negative nu vor avea finaluri fericite.

            Faptul că unele personaje negative s-au transformat e un lucru bun. Simbolizează faptul că în esență fiecare făptură umană este un suflet cu potențial bun. Lucru perfect adevărat. Știi că, de exemplu, violența se naște cel mai adesea din frică? Sigur, frică și ignoranță, o noapte a conștiinței, dar la pachet cu frică și complexe de inferioritate. Infractorul ar trebui compătimit și ajutat; ăsta e de altfel și sensul închisorii: reeducarea.

            Ideea că un personaj rău se poate transforma este salvatoare: indică că răul este o iluzie, o alegere greșită și atât. Lucru care, iarăși, este în acord cu mesajele profunde ale poveștilor.

            Teoria că lucrurile sunt bătute în cuie (răul e rău și hai să le pedepsim pe toate personajele rele) este falsă. Universul e într-o continuă transformare. Într-un basm, personajele negative (zmeul, Muma Pădurii etc) sunt simboluri. În serial, care e mai lung, nu pot fi doar simboluri, așa că sunt efectiv oameni. Și fiind oameni, nu pot fi răi la modul absolut, dincolo de puterea de a se schimba sau de a-și învăța lecțiile necesare.

            De altfel, toate personajele negative din serial au pierdut de fiecare dată cât timp s-au menținut de „partea întunecată a forței” (și unele chiar au murit, de exemplu Dark Fairy). Ulterior, pentru cele care s-au schimbat, a apărut și perspectiva de a-și modifica destinul în bine.

            Au existat și ratări. Rumple a avut o nouă șanse cu Belle, dar, pentru că și-a iubit mai mult propria putere, a pierdut-o pe Belle (pentru o lungă perioadă de timp) și n-a putut scăpa de blestemul care-l însoțea. Când a început să facă și lucruri bune, a primit și bucăți de fericire sau împlinire. Etc.

            Serialul e o poveste frumoasă, care, chiar dacă „răstoarnă” anumite personaje sau concepții pe care le aveam despre ele (Peter Pan e rău, Hook e bun), păstrează mesajul de fond al basmelor respective. Trebuie doar să îl privești cu un ochi atent.

          • Luate pe bucăţele şi scoase din contextul lor imediat, toate argumentele tale par corecte. Şi dacă ar rămîne aşa, disparate sau eventual integrate fiecare în cîte un alt context, atunci da, totul ar fi în regulă. Chiar şi eu am apreciat şi admirat eforturile proprii de „albire” ale cîte unui personaj, însă ansamblul general, totalitatea acţiunilor care constituie serialul, mi-au lăsat acel gust amar cum că „dracu’ nu-i chiar atît de negru, ba chiar e alb ca spuma laptelui dacă-l priveşti dintr-un anumit unghi” – ceea ce nu-mi place şi e periculos ca idee.

            Punctul meu de vedere este că poveştile, basmele etc. pleacă strict de la premiza că personajele a, b, c sînt inerent bune iar personajele x, y, z sînt inerent rele; ele au fost create aşa şi sînt imuabile tocmai pentru a dovedi teoria că binele întotdeauna învinge răul – nu că se chinuie să-l „reabiliteze” sau să şi-l facă prieten. Teoria în sine e greşită, realitatea dovedind-o din plin la toate nivelurile, însă asta e cu totul altă discuţie. Poveştile sînt create pe un sistem binar, nu ar trebui să apară nuanţe de gri pregnante între alb şi negru; atunci cînd se întîmplă asta, ideea principală a poveştilor se pierde definitiv. Asta am vrut să evidenţiez în legătură cu serialul respectiv: acolo nu mai există alb şi negru, ci… dalmaţieni şi alte rase.

            Ia stai: nu cumva tot acolo Scufiţa Roşie era ea însăşi… lupul (sau mai degrabă un vîrcolac)… şi era un pic cam… gay?! (Mulan era sigur)

          • Aldus zice:

            Ba da (Red, Mulan). Dar ăstea sunt elemente de corectitudine politică pe care practic toți producătorii de filme și seriale sunt forțați să le introducă, altfel cred că li se taie macaroana. Și față de alte producții, în Once Upon a Time e parfum.

            Eu am observat că ești foarte inflexibil și aș putea spune dur în aprecierea bine versus rău. Cred că este punctul tău de vedere și cred că este unul greșit. Altfel, pe mine, care sunt interesat de metafizica orientală, serialul mi-a oferit o ecranizare sub formă de metaforă a unor idei ca lumi paralele (lumile poveștilor), reîncarnare (viața lor precedentă și cea prezentă), magie etc. Ce nu mi-a plăcut e scenariul foarte pueril pe alocuri, golurile din scenariu, mă rog, e și pentru copii, dar dincolo de asta e foarte mișto.

        • Aldus zice:

          Vezi cele două, și apoi discutăm. 😉 Pentru că da, în mare americanii fac filme pentru proști, dar există și excepții.

  5. Eu cred că mă transform în Tom, din Survivors (2008-2010). Păcat că n-o să afli niciodată despre ce e vorba acolo (şi aici în lume), din prea multă corectitudine.

  6. Probabil că și eu mă transform într-un personaj cu toane, nedefinit prin comparație, dar aș prefera să fie unul ca Monk. Îmi place foarte mult, dar am văzut deja toate episoadele, de cel puțin trei ori.

    • vax-albina zice:

      Nu înțeleg politica canalelor de filme. E plin de reluări. Normal că oamenii trec pe Netflix contra cost. Eu cred că dacă ar da comedii și seriale noi ar putea câștiga din publicitate. Prea multă comoditate sau lene de-a dreptul. Sau incompetență și pe la ele -canalele TV.
      PS. Ai văzut ce mult se potrivește acum melodia din Monk? Eu, mai lentă, abia mi-am dat seama. 😦

  7. Diana zice:

    Ador serialul Monk! 🙂 Melodia e perfecta! La un moment dat stiam versurile pe de rost. :)) Am vazut serialul de trei ori (la intervale mari de timp!) N-o sa ma transform niciodata in Monk. Nu vreau! 🙂 Mi-ar placea sa ma transform in el in sensul de a avea mintea lui!! Cred, insa, ca m-am cam transformat in robot casnic care lucreaza la viteza maxima! N-am stare! iar de cand am dus catelusul la „casa lui” am si gatit de cateva ori! :)) Mi-e foarte greu sa accept interdictiile, lesa aceasta scurta in care suntem tinuti. Nici tigarile, parca, nu mai au gust! Nici sa vad filme sau seriale nu mai am rabdare (sunt fan seriale, genul politist) si am o lista luuunga cu „de vazut”.
    Ma opresc! 🙂 Am senzatia ca ma transform si in automat de scris la tastatura ce nu vreau sa fac!
    Zi senina iti doresc!

    • vax-albina zice:

      Eu am trecut mereu peste melodia din Monk. Până azi.
      Mulțumesc pentru descrierea felului în care reziști. Doar tu înțelegi ce ai vrut să spui cu gătitul sau cățelul. Eu aprob.
      Nu ești singură.

  8. Suzana zice:

    Am descoperit recent Epic drama si imi plac mult serialele de aici. Si Monk imi place – am facut abstractie de fobii. Are un mod excelent de derulare a rationamentelor! Dupa cum parca am mai spus, nu mai ascult stirile. Mi se par… nu gasesc cuvantul cel mai corect, adica decent! 🙂 Si am mai descoperit postul 6TV, desi pe multi i-am auzit ca nu-l prind. Muzica de fundal este a lui Gheorghe Iovu, inspirata parca divin. Un exemplu:

    In plus, incerc sa fac nefacutele… Mai diminuez lista!:)
    Ce am nou, pun pe blog. Si… nu vreau sa plictisesc!
    Ca astazi este Sarbatoarea Floriilor! Si se deruleaza complet atipic, dar asta nu inseamna ca nu ne putem bucura de ea! Sa-ti fie bine si senin!

  9. Suzana zice:

    „https://www.youtube.com/watch?v=b29I_3jKyDM”
    E prima data cand se intampla sa nu apara linkul. Mai am de invatat!

  10. Issabela zice:

    #rezist și eu… și mă mai înviorez citind comentarii 😀😀

  11. Vero zice:

    N-am văzut serialul cu Monk, Nu ştiu în ce te transformi. 😀
    De ce nu poţi ieşi să-ţi cumperi ţigări? Toată lumea poate ieşi, măcar între 11 şi 13.

    Eu nu prea mă schimb. Cred că nu prea. 🙂
    Am de tradus ca şi înainte de covid, îmi pierd aiurea timp de Facebook, ca şi înainte de covid, ies rar din casă, ca şi înainte de covid… La televizor nu mă uit aproape deloc, ca şi înainte de covid… Le ofer pisicilor porţia lor din timpul meu, ca şi înainte de covid.
    Ca deosebire de ceea ce făceam înainte, acum merg, gratis, la operă (https://www.metopera.org/), aproape în fiecare zi. Sunt superîncântată fiindcă operele sunt cu subtitrare – pe multe îmi doream de mult să le găsesc subtitrate într-o limbă pe care s-o pricep. Nici pe blogul tău n-am comentat înainte de covid, dar sper c-o s-o mai fac şi după covid. 🙂

  12. La capitolul TV, si eu evit stirile – inainte ma uitam. Slava Domnului, dupa tigari ma duc o data pe saptamana si ma aprovizionez. In rest nu pot sa ma plang ca ma plictisesc, dar am un pitic pe creier care ma anunta des ca sunt „inchisa”, iar asta nu-mi place.

    • vax-albina zice:

      Exact. Ideea de lipsă de libertate e cea care deranjează. Nu că aș avea ceva de făcut. Și eu iau țigări pentru câteva zile, dar depășesc norma prostește și rămân fără.
      Citesc stupizenii pe care nu le înțeleg. Exemplu: La Obor e voie, dar la cimitir nu. O să le strâng ca să le comentăm. Numai bine.

      • La cimitir o să ajungem, nu-ţi face griji, mulţumită „mai-marilor” noştri şi extratereştrilor care au declanşat genocidul planetar. Doar că o să rămînem acolo, plantaţi la şase coţi adîncime.

        • vax-albina zice:

          Nu ideea de cimitir era importantă, ci lipsa de logică. 😦

          • A thorn in your side zice:

            Da, ştiu asta, însă pentru unii chiar e importantă ideea la propriu. Chiar aseară am vorbit cu un amic care era foarte supărat pe interdicţia asta, fiindcă familia lui chiar ţine la sărbători şi tradiţii şi ar fi vrut să meargă la cimitir la tatăl şi sora lui, să aranjeze puţin pe acolo.

            Lipsa de logică a dulapului nemţesc şi a restului de imbecili din „fruntea ţării” – mai degrabă ar trebui să zic din altă „frunte” – e clară şi de netăgăduit, fiindcă ei nu fac decît să execute ordine venite din exterior care sînt la fel de lipsite de logică (umană şi omenească). Pot doar să sper că se va ridica o forţă care să-i judece şi să-i condamne la moarte pe toţi, cu executare – la fel ca aia din decembrie ’89.

          • vax-albina zice:

            Ce te-a apucat? Nu răspund la provocări.

          • A thorn in your side zice:

            Asta simt, asta spun. Ştii că nu mă ascund după deget şi mă piş pe corectitudinea politică.
            Probabil de-aia mă caută pe acasă băieţii cu ochi albaştri de la Bucureşti.

          • vax-albina zice:

            De ce te-ar căuta? Sunt mulți ca tine. Nu te amăgi.

          • A thorn in your side zice:

            Fiindcă mi-a spus persoana care încă mai locuieşte acolo. Nu mă amăgesc şi nici nu-mi dau importanţă. E realitatea.

  13. Ana May zice:

    Măcar dacă ne-am transforma în bine, dar nu avem noi satisfactia asta!
    Deși lucrez, deși ies aproape in fiecare zi, nu poți sa nu vezi ceva straniu : străzi goale, oameni cu priviri panicate, transformați de știrile alarmiste și isterice.
    În ultima perioadă m-am gândit la „Moromeții” – cules de vie, cu botnite… Trist…

  14. Albescu zice:

    Pentru mine transformarea e benefică!!! Întotdeauna am dorit să am mai mult timp să mă ocup de grădină și acum îl am. Stau mult în aer liber, începând cu zorii zilei și terminând cu amurgul. Am sentimentul că dacă bagi mâna în pământ (eu deseori lucrez fără mănuși) te descarci de toate tensiunile acumulate în vreme. Ca un semn obiectiv al acestei transformări, când înainte aveam libertatea de a mă mișca și în autobuz mă cuprindea deprimarea când vedeam că e plin de bătrâni care se plimbau parcă fără nici un scop, aveam glicemia mare, sărea deseori de 200-300, acum, a scăzut la 90. Nu știu dacă acest regim benefic pentru moment pentru mine m-il doresc să dureze prea mult, mai ales că lucrările de primăvară în grădină au și ele o limită de timp. Deocamdată însă mă bucur de fiecare clipă…

    • vax-albina zice:

      E grozav să ai grădina ta. Te invidiez.
      Ideea asta cu deprimarea văzând bătrâni e cam ciudată. Nu toți au avut norocul tău.

      • Albescu zice:

        Nu-i vorba de noroc, bătrânețea poate avea farmecul ei și o treci mult mai ușor dacă îți inventezi obiective pe care să le faci. Dacă societatea nu mai are nevoie de tine și te pensionează, poți să fi util rezolvând sarcini pe care ți le alegi și în felul ăsta lucrezi la o îndeletnicire plăcută și în același timp te simți util măcar pentru tine. Uite, tu scrii lucruri interesante care suscită atenția multor oameni cu care faci conversație. Deprimarea mea se lega de faptul că acei bătrâni își omorau timpul iar timpul îi omora pe ei! Nu mai aveau nimic de făcut, nici la cumpărături nu se duceau, nu citeam în ochii lor nici măcar curiozitatea de a vedea locuri noi! Mi-era milă de ei!

Comentariile sunt închise.