Bine v-am regăsit. Eu sunt relativ bine. Voi?
Mi-au înflorit lalelele de pe balcon și mușcatele din geam. Doar 1/4 dîn geamuri/poze.
Am plantat usturoi. Ca să fie.
Am fost la cumpărături fără mască, (era prea departe farmacia ca să cumpăr) doar cu un pulover cu guler întors. L-am folosit iarna, e bun și acum. Poza e din iarna trecută, doar ca idee. Puloverul e același. Și eu.
.
Am reparat (ascuțit) masina de tocat carne manual (via YouTube), că nu am cum să ajung la măcelărie. Fac chifteluțe. … Am făcut. 😀
Pisicile casei sunt bine. Unele se joacă. Altele iau masa în (la) pat (patul de sus).
Pe-afară a înflorit cireșul iar pisicile vecinei sunt flămânde. 😦
Cățelușa bătrână rezistă:
.
…
Eu citesc și aș fi vrut să vă povestesc, dar încă nu e momentul.
E timp de citit, mai mult ca niciodată. Pentru voi, pentru cei care erați ocupați până acum.
Dar cartea din care citesc/recitesc și transcriu e cea de mai jos. De dragul Isabelei care a venit cu povestirea filmului, a lui Stef si a lui Ioan, încerc să nu mă grăbesc. Încerc să nu greșesc.
Pun aici coperta și un citat:
”Există o explicație pentru care vouă oamenilor vă este atât de dificil să trăiți într-o relaționare autentică, adăugă Isus. ”Odată ce aveți o ierarhie, aveți nevoie de reguli pentru a o proteja și administra, și apoi aveți nevoie de legi și de constrângerile pe care le impun acestea, pentru ca în cele din urmă tot ce obțineți să nu fie decât un lanț de comandă sau un sistem ordonat care distruge relațiile mai degrabă decât să le promoveze. Doar arareori există între voi relații în care să nu fie implicată puterea. Ierarhiile vă impun legi si reguli și sfârșiți prin a pierde bucuria relației.” (pag 112)
”alegând independența în locul relaționării, ați devenit un pericol unii pentru alții. Aproapele vostru a devenit obiect de manipulare pentru voi, scopul fiindu-vă binele și fericirea proprii. Autoritatea, așa cum o percepeți voi, nu este decât scuza pe care cei puternici o folosesc pentru a-i face pe ceilalți să se conformeze dorințelor lor”
ȘAMD.
Cartea e pe net în format pdf. Este povestea omului în fața unei treimi alcătuite din Tata – o negresă gospodină și vioaie, Isus – un arab înțelept și Surayu-un spirit liber și înțelegător. Sau vice versa. Un roman fantastic ce descrie multe dintre angoasele omului modern și are oarece răspunsuri în caz că suntem deschiși explicațiilor
PS V-o pot trimite/”imprumuta” în caz că n-o găsiți. Poate reușim s-o dezbatem, cu bune și cu rele, cu mintea limpede.
Deci sunt bine, ceea ce vă doresc și vouă.
Voi sunteți pozitivi? Doar în gândire? Confirmați?
Jurnal de fraieră 
Mulțumesc!
Da, m-a impresionat enorm filmul. Și, cel mai tare, o scenă anume din el. Chiar aș vrea să îmi spui dacă e și în carte. Dacă vrei, îți zic acuma care, dacă nu – după 🙂
Filmul a fost zilele trecute pe canalul ”film cafe.” Am evitat să mă uit înainte de a mă lămuri pe mine însămi. Nu voiam să fiu influențată.
Cred că ți-a plăcut ideea de grădină a sufletului, văzută ca un fractal. Sau nu?
M-aș bucura să ne povestești.
Totul mi-a plăcut maxim. Totul, din toate pdv.
Dar cel mai mult și mai mult cînd e el într-o barcă, în mijlocul lacului, și barca aia e ca sufletul, de-aia se inundă cu o apă neagră, pentru că are multe de dus în ea. Parabola aia cu sufletul și barca și apa neagră ca gândurile mi-a picat teribil. Nu cred că a fost invenția regizorului.
Brrr. Nu-mi amintesc vreo barcă. O să recitesc.
Am găsit „scena” pe yt… Sper să meargă linkul. De cînd l-am văzut și am aflat apoi că e după o carte, m-am întrebat ce-i regie și ce-i scris. Dar face oricum, poate într-o zi văd diferența cu ochii mei.
Mulțumesc. Impresionant. Mersul pe apă există și în carte. Și vorbele există.
Multumesc pentru sensibilitate! Din pacate eu vorbesc de niste realitati in care nu am cum să nu cred iar tu dintr-o povestire oarecare a carei bază este imaginatia, logica omenească, orice doresti tu dar o altă realitate! Cu siguranța nu putem ajunge la un numitor comun!E ca si cum te uiti la o bucata de sticla fara ochelari si apoi prin microscop!
Îmi place siguranța dvs. Eu am plăcerea să pun la îndoială vorbele. Le trec prin filtrul personal, dat de experiență și mă bucur să rețin ce mi se potrivește.
E foarte bine! Si eu fac la fel nu numai cu vorbele ci si cu faptele chiar ce vad cu ochii mei pun la îndoială pentru ca ochii înșeală mai des decat credem! DAR cand cineva mă convinge nimic nu ma mai clintește. Dumnezeu a făcut-o!
Vă invidiez. Sincer. Aveți umbrela credinței și vă simțiți protejat. Greu de atins. 😦
Aveti perfectă dreptate; este un mare Dar si viața mai usor de dus. Dar este dar nu merit si se plateste cu ” Camasa lui Hristos” …biciuire, scuipare, rastignire!
Mulțumesc pentru recomandare! Am descărcat cartea și sper să o citesc repede.
Îți doresc sănătate și toate cele bune!
Mă bucur. E o carte puțin altfel despre om și divinitate. Și despre relații.
Sănătate să fie.
Anul acesta florile de primăvara nu vom apuca sa le admiram prea mult.
Am văzut pe FB sere intregi cu răsaduri de flori fără cumpărători. Triste imagini 😦
Mă bucur că ţi-e bine, în limitele posibile.
Eu va trebui să ies curînd după o nouă rezervă de nisip igienic. 10 saci a 10 kg fiecare. Pentru transport va trebui să chem un amic cu maşina. Ce crezi c-ar trebui să scriu pe declaraţia aia…? Că îmi vreau drepturile şi viaţa înapoi? Că nu vreau să trăiesc într-o teroare prefabricată? Mnu, nu cred că există vreo căsuţă de bifat în sensul ăsta…
Cred că vom avea timpuri tot mai ciudate.
Ciudăţenia lor, în sine, nu m-ar deranja. Problema e că nimic nu va fi spre bine, ci tot mereu spre mai rău.
Ştiu, întotdeauna vor fi aceia care, din proprie iniţiativă sau plătiţi fiind, vor alege cu grijă cîte un bob de grîu din marea de neghină şi vor vocifera că „uite ce bine e acum, că avem asta şi asta”, sau că „se întîmplă asta şi asta” de bine. Dar restul…? RESTUL? 😦
Acum cateva zile am plantat busuioc si au rasarit primele plantute. La toate farmaciile pe langa care am trecut, exista un anunt cu ‘nu avem….’ si urma o lista lunga, care evident ca incepea cu spirt, masti dar si cu anumite medicamente.
Acum doua zile, cand eram in piata am ajuns la un raion cu branzeturi. Era servit un domn si tocmai cand a luat restul am poposit eu si s-a uitat la mine ciudat, cred ca eram prea aproape (~50cm).
Si-a turat miscarile si cu o privire infricosata a luat-o repede la picior. Mi s-a parut cutremurator, dar ca sa fac haz de aceasta situatie, mi-am spus ca ar trebui sa ma vopsesc! 🙂
Am simtit nevoia sa scriu asta, pentru ca m-a socat scena si privirea…
Am adulmecat chiftelutele, dar cred ca pufoasele s-au delectat si ele…
Nu am citi cartea, dar secventa anterioara este cu adevarat speciala. Pana la urma totul este in mintea noastra si ar merita sa analizam ideea! Multumesc pentru recomandare si pentru tonusul pozitiv.
Numai bine sa fie la voi!
Se pare că șocul a fost reciproc, iar celălalt e genul panicos.
Ne vom distanța din ce în ce. Eu nu le aveam cu îmbrățișările și pretextam că miros a țigare, dar știu persoane extrem de prietenoase ce iubeau apropierile. Va fi interesant cum vom evolua în grup.
Abia acum am auzit și de carte și de film. E o provocare tentantă. Vedem, citim și povestim…
Între timp urmărim „scenariul” sau „scenariile”…
Numai bine și așteptăm să se revină la normal!
Astea-s ideile ce-mi plac.
PS cartea este un amestec de kitsch, lălăială, dar și de idei interesante despre oameni și lume. Fiecare poate alege.
Mi-au placut florile dvs. la nebunie. Speram la mai bine! 🙂
Sunteți drăguță. E ca în ”Micul Prinț”. E suficient să ai o floare de care să ai grijă. 😀
Alea de cires sunt adorabile 🙂
Relativ bine sunt si eu. Multumesc de intrebare.
Am trecut pe aici si ieri, spre dimineata, am dat de citatul din „Barca”, am citit despre film la Issabela (poate il gasesc online) si-am „plecat” sa caut cartea undeva sa o pot citi online – am gasit-o si am ramas acolo… Acum, mergand din nou la carte, mi-am amintit ca am plecat de aici fara sa spun „Buna dimineata!” 🙂
Imi plac si mie florile tale! 🙂 Si-mi plac si cele ale ciresului. Corcodusul de langa fereastra noastra si-a deschis si el cateva floricele – luni – peste noapte le-a acoperit zapada (acum se vad iar).
Cel mai mult, insa, imi plac blanosii tai! Sunt adoralbili! ❤ Ma bucur sa-i vad! Si pisicile vecinei sunt la fel de dragalase. 🙂 (peste chiftelute am trecut repede, dar tot n-am scapat de parfumul lor!)
Spor in tot ce vrei sa faci! Sanatate! Zile linistite iti doresc!
Mulțumesc pentru comentariu. Plin de încurajări pentru fleacurile mele Dar, na. O mai iau razna uneori.
Sunt curioasă cum vei reacționa la ideile din carte. Pentru mine a apărut la momentul potrivit.
Numai bine să fie. Să fim, nu să avem.
Ai reușit să citești Baraca? Aș vrea un feedback, dacă e posibil.
PS. Eu sunt aia care încearcă să nu fie influențată de Dan Brown, P. Coelho și alți scriitori bine vânduți.