Și dacă e viral, iau și eu. 😀
Singura modalitate a fost cu copy/paste. M-a distrat prea mult ca să nu pun și aici.
Sper să vă placă și vouă.
În 1928, la Teatrul Naţional din Iaşi, George Topârceanu a urcat pe scenă pentru a susţine o conferinţă în versuri.
Subiectul era bacilul Koch, evenimentul făcând parte dintr-un festival al Societăţii pentru Profilaxia tuberculozei.
Întâi de toate, cum arată duşmanul de care trebuie să ne ferim?
După savanți și medici ca doctorul Argon,
Bacilul se prezintă sub formă de baston…
Dar bolnavii, săraicii, spun doctorului Ciucă,
Că lor li se prezintă sub formă de măciucă!
Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de vârcolac
Nici cât un ou de muscă, nici cât un vârf de ac, —
Ceva așa, cilindric… Regret că nu găsesc
O cretă și-o tabelă ca să vi-l zugrăvesc.
Cum se răspândeşte bacilul lui Koch?
Bacilul despre care aș vrea să vă vorbesc
Se află-aici în sală… știu bine că m-ascultă,
Dar nu vrea să-și trădeze prezența lui ocultă.
Intrarea n-a plătit-o fiindcă-i mititel,
Dar unde-i lume multă acolo e și el!
Incognito ca regii și nepoftit pătrunde
În orice fel de casă; îl întâlnești oriunde:
În berării, pe stradă, la cinematograf;
Îi place să se joace cu alți bacili în praf;
Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul,
Și peste tot se ține de bietul om ca scaiul.
Cum putem evita contaminarea?
Să nu stai toată ziua vârât cu nasu-n scripte,
Iar laptele și carnea — să fie bine fripte.
În orice alimente și-n orice băutură
Să puneți acid fenic — nu mult: o picătură…
Și cel puțin o dată la două săptămâni
Tot omul să se spele pe față și pe mâini…
La poștă sau la gară (și-n orice loc murdar)
E obligat tot omul să scuipe-n buzunar,
Că pe podea nu-i voie decât în caz de boală…
Iar când te duci la teatru sau intri în vreo școală
Și aerul de-acolo îți pare echivoc,
E mai recomandabil să nu respiri de loc…
Acei ce au bronșită sau tuse măgărească,
De semenii lor teferi grozav să se ferească!
Să nu-și mai piardă noaptea cu lucruri nepermise,
Să țină toată iarna ferestrele deschise
Iar vara să se ducă la aer, la Sinaia,
Să steie-nchiși în casă, c-afară-i udă ploaia…
Pe lângă asta-i bine, când suferi de-anemie,
Cu propria ta viață să faci economie.
De nu vrei ca la urmă să te trezești mofluz,
Evită surmenajul și orice fel de-abuz,
Rărește-o cu tutunul, mai lasă băutura!…
Iar dacă, din păcate, vrei să-ți apropii gura
De epiderma unei persoane din elită, —
Oricât ar fi persoana aceea de grăbită,
La locul ce urmează să fie sărutat
Să dai întâi c-o cârpă muiată-n sublimat.
Ori, ca să fiți mai siguri de viață, eu vă zic:
Nu sărutați nici mână, nici gură, nici… nimïc!
Autorul selecției e Andrea Nagy, un el, presupun.
Textul complet e aici: http://www.radiocluj.ro/2020/03/02/sfaturile-lui-toparceanu-pentru-evitarea-contaminarii/
PS. m-am grăbit. Varianta completă e și mai amuzantă. https://www.versuri.ro/versuri/george-toparceanu-bacilul-lui-koch-_hrm2.html
Superb, câtă naivitate dar si geniu poetic. Oare Eminescu ar fi scris În dulcele stil Kochic, sau Somnoroase bacilele…?
Era o vorbă a copiilor:
parcă poți să știi?
și dacă știi, parcă poți să te ferești?
și dacă te ferești, parcă poți să n-o pățești?
Hal de răspuns. Am plecat de la Eminescu și am ajuns la virus 😀
:)) a fost amuzant si raspunsul si poezia. Mersi 🙂
Ete, fîs!
nici glumele nu-ți mai plac?
Doar alea bune. 😉
Dacă nici Topârceanu nu are glume bune, nu știu ce să mai zic. 😦
E vina mea, copleşit de treburile importante am uitat să rîd.
Istoria se repetă, și cu bacteriile și cu amuzamentul! Mulțumesc, foarte… „viral”! Topârceanu rămâne Topârceanu! 👍😉😃💐
Cum spune poetul:
”Precum vedeţi,
Un subiect anume făcut pentru poeţi!
O, nu vă fie teamă… şi dracul este negru
Când stă să-l zugrăvească un iconar integru,
Dar… ici un pic de galben şi dincolo puţin
Albastru… şi pe gură o dungă de carmin, —
Cu toate c-adineaori părea insuportabil,
Din drac urât şi negru devine acceptabil.”
Așa și cu virușii 😀
Așadar, să-l colorăm! (pe virus 😉)😃
Numai roșu să nu-l facem. Că cu ăla suntem deja infectați 😀
Da, da! Fără roșu, desigur! 👍
Ce sa fie? Ce sa fie? Toparceanu!!!
Păi cine altul?
Super-haios, n-o știam, ditamai oda pentr-un „bastonaș” nemernic!
Recunosc. Îmi place când postez ceva ”nou”.
Virușii se modifică și doar panica e veche.
Eh, nici virușii nu mai sunt ce-au fost! Atunci doar odata la 2 saptamani erai nevoit sa te speli pe față si pe mâini😄
și tu ai observat? 😀 Sper că sfatul e doar din motive de rimă.
Am devenit din ce in ce mai vulnerabili, chiar daca conditiile de viata au crescut🙂
Nu știu dacă suntem mai vulnerabili, poate suntem doar mai informați. Ce nu știam, nu ne durea. 😦
E Topârceanu! Și e prea de actualitate pentru a nu simți nevoia să contribui și eu la răspândirea lui… 🙂
Topârceanu- da. Virusul -nu. 😀
A republicat asta pe condeiblog și a comentat:
Până la proba contrarie, mă declar neînfricat în fața animalelor mari. Adică de ce să mint… Și ursul mi-a încrețit puțin pielea, da, chiar și scroafa de mistreț, despre ursoaica aceea cu pui pe lângă ea nici nu mai vorbesc (poate o să scriu totuși vreodată 🙂 )… Dar toate acele emoții de atunci le prefer indiscutabil, pentru că le mai pot încă înfrunta bărbătește… Ce să te faci însă cu chestiile astea mici și abjecte, pe care nu le vezi cu ochii dar te dovedesc fără luptă dreaptă, pe dinăuntrul tău… Acolo unde se introduc nechemate, bineînțeles. Am căutat să mă feresc cât am putut de coronavirus. El a atacat întocmai ca un zmeu, aruncând mai întâi cu buzduganul veștilor proaste, pentru a speria. Dacă tușește vreunul, îți ții răsuflarea cât poți de mult, că nu se știe… Câtă vreme se zguduie lumea de la acest ecou care se propagă, e greu să nu te lași cuprins de alarmă. Culmea este că tot ce se vorbește pretutindeni, toate îndemnurile, conțin în afară de morbul panicii, niște sfaturi care au fost dintotdeauna cunoscute tuturor. Mai puțin urmate, ce e drept… Igienă sporită și fereală! Ups! Aici e aici… Tu, cel sănătos, e cam greu să te ferești, când e musai să ieși în lume. Te rogi la Dumnezeu să ai șansă și te mai rogi ca cel afectat să înțeleagă că trebuie să stea acasă dacă nu se simte bine. Să fie responsabil! Dar când s-au mai arătat și altădată oamenii responsabili? Câte nu ți-ai fi dorit să fie altcumva? De câte ori nu te-ai mirat de neînțelegerea celorlalți? Hm! De aceea mă bucur când vine ceva care să dea altă turnură stărilor actuale. Situația rămâne desigur la fel, dar măcar atitudinea mea (poate și a voastră) în fața ei să se schimbe… Albinuța a redescoperit și ne-a adus și nouă, zâmbetul hâtru al lui Topârceanu, care împreună cu aceleași sfaturi de bun simț, valabile ieri ca și azi, ne mai aduce parcă printre rânduri, încă un îndemn: „Stați liniștiți fraților, că o să treacă și acceleratul ăsta!…”
Trece asta, vine altul, si altul… si altul… O s-o tinem tot asa. 😦 Fiecare secol cu pandemiile lui.
Anul trecut, in Congo, Ebola a facut din nou ravagii: au murit 900 de oameni in noua luni…
Așa este. Nu știam despre Ebola.
Caut acum o carte despre cum era pe vremea ciumei. E pe-aici, pe stick-uri. Dacă e util, voi posta. 😦
Și cel puțin o dată la două săptămâni
Tot omul să se spele pe față și pe mâini…
sau
La poștă sau la gară (și-n orice loc murdar)
E obligat tot omul să scuipe-n buzunar,
sau
Iar când te duci la teatru sau intri în vreo școală
Și aerul de-acolo îți pare echivoc,
E mai recomandabil să nu respiri de loc…
După opinia mea sfaturile nu trebuie luate ad litteram, asta pentru că ultimele două din cele citate, sunt evident imposibil de urmat (am încercat să scuip în buzunar, dar n-am reușit să-l nimeresc). Nu mai vorbesc de efortul de a nu respira…
Este clar că întregul demers este un pamflet, o ironie care dacă acum nu prea a fost înțeleasă de unii, cum o fi fost înțeleasă atunci?
Cu siguranță că lumea pricepe un pamflet.
Asta cu spălatul des e o chestie mai nouă. In copilărie era baia săptămânală și spălatul de dimineață. Te spălai când erai murdar, nu preventiv. Chiar cred că nu eram atât de sensibili ca cei de acum.
Cu scuipatul nu știu ce să zic. Am încercat cândva și nu mi-a reușit. Dar între rahații de pe stradă și scuipați, prefer să-i evit pe ultimii. Că Koch și nu numai. Topârceanu e amuzant, dar prolemele sunt reale.
Eu presupun că îndemnul vremii o fi fost să scuipi într-o batistă (șervețel etc) și apoi să pui batista în buzunar, astfel încât să nu lași expectorații (posibile purtătoare de viruși) pe unde te duci.
Fiecare virus cu vremea și poeții lui, dar cine-l pune în versuri pe COVID-19? Poate se încumetă Mircea Cărtărescu.
E o întrebare. Zice Google că deocamdată au reacționat maneliștii. 😀
Pingback: Despre COVID-19 – O Poziție
Un simț ludic care ar trebui să contamineze.
Cu aprobarea ta, desigur, voi da și eu un copy/paste și o voi posta pe grupul dragilor copii care se „plictisesc” acasă, fiindcă nu au teme suficiente. 🙂
Mulțumesc. Încântată.
Sunt online tocmai pentru că vreau să pun o nouă postare. Posibil interesantă (și) pentru copii.