Acesta e un document, iar autoarea (adică eu 😛 ) nu-și asumă toate ideile ori concluziile.
Chiar nu știu ce să mai cred.
A fost revoluție sau a fost lovitură de stat?
Ceaușescu e principalul vinovat sau nu?
Procesul lui Ceaușescu a fost corect?
Agenturili au existat sau erau securiștii autohtoni?
Unde sunt teroriștii?
Habar nu am.
Întrebările îmi revin în fiecare decembrie de acum 30 de ani și încă nu am răspuns.
Voi aveți?
Căutând printre cărți am găsit foaia de ziar pe care v-o scanez.
Cu poezia lui Adrian Păunescu, consecvent ideilor de stânga și cerându-și iertare.
Din 1991.
Am trecut prin multe stări citind-o acum. De la aprobare la respingere. De la acceptare la revoltă.
V-o pasez căci nu am găsit-o pe net.
Vreți câteva fragmente?
Deci da. Încă un document la colecția mea. Încă o temă fără rezolvare 😦
Cei mai buni au murit atunci. Mă simt o lașă că trăiesc și că nu am putut să fac nimic ca astăzi să fie o lume corectă.
Cei ca teodor melescanu, cazimir ionescu, gelu voican voiculescu, dan voiculescu, traian basescu, adrian nastase, mircea geoana și mulți alții sunt in continuare in posturi cheie. Copiii lor – la fel.
Atașez poezia și vă rog să nu trageți în pianist.
Nu era important daca a fost lovitura de stat ( eu cred ca da) sau nu! Important dupa aceea ar fi fost ca toti profitorii de pe urma comunismului sa fie inlaturati de la putere! Noi insa am ales un prim-secretar de patid care ne-a pus pe drumul asta spre nicăieri cu bâta!
Aș vrea să pot întoarce timpul, dar să știu ce știu acum.
Am uitat să-l pun în listă.
Nu sînt răspunsuri.Sînt tot întrebări.
https://www.ziardecluj.ro/treizeci-de-ani-de-impostura
Corect.
Pun aici un citat din articol:
”Singurii care ar avea ceva de sărbătorit zilele acestea sunt politicienii care au condus România încârdășiți în regimurile Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis. Ei au avut cu adevărat libertate. Libertatea de a vinde la fier vechi fabricile României. Libertatea de a înstrăina resursele minerale și energetice ale țării. Au fost liberi să spună orice la televiziunile și în ziarele pe care le-au finanțat din banii publici. Au fost liberi să-și construiască palate și să strângă averi sfidând legile și banul public. Timp de 30 de ani, infractorii care s-au cocoțat pe scaune „înalte” au fost liberi să fure până și banii alocați pentru medicamentele bolnavilor cronici. În acești 30 de ani care au trecut de la Revoluția confiscată, oamenii cumsecade nu și-au mai găsit locul în zonele unde se iau decizii. Consiliile locale, cele județene, Parlamentul, Guvernul s-au umplut de impostori, mincinoși și hoți. Sistemul instaurat după Decembrie 1989 a eliminat majoritatea oamenilor cinstiți din zona de decizie. Excepţiile doar întăresc regula.”
Îngrozitor.
Foarte mulți ar vrea să întoarcem timpul înapoi, dar timpul e cel care ne-a învățat ce știm acum. Deși tot nu știm destule pentru a răspunde la întrebările puse mai sus. Doar unii cred că știu tot.
Uite aici cine l-a împușcat pe ceaușescu și ce face:
Link clar:
https://www.aktual24.ro/profitorii-gelu-voican-voiculescu-vila-de-9-camere-de-la-raapps-plateste-chirie-149-de-lei-luna/
Eu personal nu pot să particip la duioșia lui Păunescu nicicum. Cum n-aș avea nici la voiculescu&comp strop de duioșie versificată.
Cît despre întrebările tale… probabil a fost din toate cîte-un pic, au fost combinate, și revolta populară cu lovitura de stat și restul. „Original”, ca democrația noastră 😦
Eram acolo în 21 dec, la mitingul cu pricina, duși de serviciul unde lucram cu japca, eram, grupul nostru, chiar în față, la CC, și îmi e imposibil să spun de unde și cum a pornit rumoarea respectivă. Dar s-a întins instantaneu iar oamenii din jurul meu nu se prefăceau. Și ru m-am tot gîndit… Poate primul care a strigat „jos” a fost pus, plătit. Dar restul au strigat din suflet, în același timp aproape. Aia era revoltă populară.
Restul… nu ne spune istoria.
Îmi amintesc și eu fericirea ce m-a cuprins atunci. M-am blegit acum. Asta am vrut?
Am uitat să precizez. Adrian Păunescu a fost și genial, dar și un oportunist. Totuși. El va rămâne prin Cenaclul Flacăra, prin Repetabila povară și prin multe alte poezii cu miez ascuns.
Pe Cenaclu nu pot sa-l neg, prin el respiram si noi.
Poetul… in fine.
Am uitat si eu sa mai spun ceva. Tatal meu vitreg de atunci, cu care ma certam oricum mereu pe teme politice, era militian. N-a fos acasa deloc vreo trei zile, nu mai tin minte daca 21-24 sau dupa 25, chiar nu. Cred ca a lipsit pe 25. Apoi a sunat acasa sa se duca cineva sa ii duca haine de schimb, ca nu poate veni in uniforma. Atit stiu, nu ne-a zis absolut nimic, nu m-a trimis pe mine cu hainele, nu stiu nimic, dar tare as fi vrut sa stiu, si atunci, si acum.
Pe mulți frica i-a ținut, un timp, departe de politic. Dar au prins curaj și fac tot ce știau ei să facă. Cunosc cazuri. 😦
Pe 22 mă îndreptam într-un grup mic pe Câmpineancu spre P-ța Palatului. Dintr-o clădire de lângă fostul Hotel Union aparținând secu a ieșit unu’ cu un sacou de milițian pus pe dos. Foarte spășit, ne-a rugat să tăcem, că-l omoară. Cred că ne-am blocat de uimire. Regret, trebuia linșat.
Am uitat să pun avertismentul cu „indemn la violență”.
Despre ei exact cred ca nu stim nici azi ce-au făcut. Dar poate a fost bine ca nu a fost linșat. Era greu de judecat atunci, e greu și azi. Nu știu ce sa zic.
Sincer, ei au răsturnat tot, toată societatea, ne-ținând cont de nimeni și de nimic – moarte intelectualilor.
Noi nu am rezolvat nimic în 30 de ani din cauza „corectitudinii” de care se agață cei care nu vor să rezolve – criminali și anchetatori.
Cred că dacă în primele trei luni erau împuscați nu 1 milion de vinovați, doar primii 10.000, lucrurile ar fi stat altfel. Așa, ne-au împușcat tot ei. Eu am scăpat atunci.
De unde știați care e sediul secu? Eu nu am avut habar. 😦
Păi, dacă sunt provocator … Totdeauna trebuie să știi cât mai multe despre dușmani. Acolo era un fel de comandament al supravegherii comunicațiilor. Pentru supravegherea propriu zisă era cate un etaj în fiecare centrală telefonică.
Wow. Interesant.
Nouă nu ne funcționa fixul și am desfăcut telefonul pe la 10 seara, cândva. Ne-am pomenit cu o echipă de verificare la ușă. Nechemată! 😦
Prostia noastră e că tot noi ne-am speriat,știind că nu ai voie să desfaci aparatul.
Nu este adevărat. Aparatul era al tău. Îl puteai înlocui, desface, etc. Eu cred că erați un cuib de dușmani ai poporului. D-aia au venit băieții cu ochii albaștri, ne apărau pe noi, poporul.
😀 😀
„miez ascuns” – era doar un sistem bine pus la punct de refulare controlată.
A funcționat.
Doar pentru cei care citeam. 😦
Acum 30 de ani eram în clasa a 12-a. Diriginte aveam profesoara de istorie. S-a dus să apere muzeul de istorie de „teroriști”. A fost împușcată în cap și a murit pe loc. Îmi e rușine să mă gândesc la felul în care a murit, pentru că ce a urmat nu-i justifică sacrificiul. A fost ca un miel sacrificat. O chema Cezarina și mă simt cumva vinovată, într-un mod indirect, pentru moartea ei.
Groaznic. Îmi pare sincer rău. Cam toți suntem vinovați. Unde sunt teroriștii?
București?
Da. In Bucuresti.
Numai intrebari si raspnsuri nu gasim niciunde. Cineva ne-a manipulat pe toti. Unii au platit pretul suprem. Politicienii sunt singurii castigati din tooata abrambureala si bula noastra de creduli sau neputinta. ”Ode” au fost si vor mai fii inchinate cui nu merita.
Nu tragem in pianist!
Nu știu dacă ții minte emisiunea ”Vreau să știu”. Aș urla titlul ăsta în fața celor din armată, justiție, servicii. Că toti iau pensii speciale. Măcar să știm ce ascund de dragul banilor 😦
Un articol de azi. Comentariile arată că mulți vrem adevărul adevărat. 😦
https://adevarul.ro/news/eveniment/lovitura-stat-decembrie-1989-1_5a3965235ab6550cb85fac15/index.html
Multi vrem, dar nu i suficient, se pare… „Evenimentul din Decembrie” încă e într-o nebuloasa. ☹️
Intrebari cu mai multe raspunsuri corecte. 🙂
*
Atunci, multi au stiut cine „se ridica”, si au incercat cu toata puterea lor sa impiedice multimea sa aleaga ce-a ales prima data ca presedinte de stat… Cine i-a ascultat?! Cine i-a crezut cand sustineau pana raguseau ca nu e calea buna?! Cine erau ei, sa fie crezuti, cand la tv apareau mutre care dadeau din gura promitand rauri de lapte si miere desi stiau foarte bine ca nu poate fi asa?
Da. Nici eu nu credeam că vom ajunge sub papucul bunului plac al decidenților. Credeam că sunt exagerări. Dar ce presă aveam… Dar cum mai citeam…(dovada e foaia păstrată de atunci). 😦