Sec. Concursuri.

Că  tot se apropie aniversarea a 30 de ani de după, pun și eu câteva poze.  Să nu uităm.
Concurs pentru  pionieri. Clasele V – VIII.  Nu ratați să citiți premiile.

Pun și o pagină din interior. (Poate unii își amintesc formatul de armonică al hârtiei și textului). Am scanat la nimereală. 😦

Aveți bibliografia pe pagina de mai sus.  Educație serioasă pe vremuri, nu?

Dar nici adulții nu erau uitați.

Premiile par a fi valoroase.  Dați click pe imagini.

Cam astea. Ce pot comenta? A fost odată și sper că nu va mai fi niciodată.
Cum am aflat recent adresa unui muzeu al traiului în comunism, aș vrea ca Moș Crăciun să mă ajute ca cele de mai sus și câteva almanahuri vechi să ajungă unde le este locul.
Să nu uităm.

Acest articol a fost publicat în Documente, Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Sec. Concursuri.

  1. Issabela zice:

    Eu nu le țin minte, n-am participat la aberațiile astea. Detestam oricum de-atunci limbajul ăsta imposibil. Întrebarea 6 cel puțin îmi pare penibilă.
    Îmi dai voie să le fac screenshot primelor două, să le arăt nostalgicilor de pe fb, cu care lupt înverșunat de cîte ori se ivește ocazia?

    • vax-albina zice:

      Mă faci să mă uit la întrebări.
      Dar ai văzut premiile? Kashtan, Olt, Pegas?
      Poți salva imaginile cu click și ”save as” sau cum vrei tu.

      • Issabela zice:

        Mulțumesc 🙂
        Le-am citit fără să le.aprofundez, dar 6 mi-a sărit în ochi, că se repetă „efort”, cîtă sărăcie de exprimare…! Plus ideea întrebării… de care nu cred că i-a păsat cuiva vreodată, mă refer la țările lumii, dar noi, românii, trebuia să fim mîndri și de asta.

        Da, le-am văzut… SuperBlog e bebeluș la faza asta.

        N-am avut niciodată Pegasul meu. Mă plimbam cu toate din cartier, împărțeam frățește totul, dar eu voiam bicicleta MEA… Simțul proprietății 🙂

  2. Am luat odata nota 9 pt ca nu am repetat si paragraful referitor la tovaras la lectia de geografie, cand m-a ascultat. Aveam parinti intelectuali, eram o mică dizidenta, ca acum.

  3. Ăla cu nume lung şi viaţă scurtă zice:

    Ştii ce am reţinut eu din hîrtiile respective? Că pe vremea aceea se scria corect în limba română, cu diacritice. A dracului tehnologie modernă i-a făcut pe toţii „scriitori”, dar în romana, nu în română.

    Cît despre întrebări – aveau şi ele rostul lor. Poate ceva mai mult decît a hrăni orgoliile celor cu pîinea şi cuţitul.

    Premiile cel mai probabil mergeau la copiii unor tovarăşi mai „răsăriţi” – asta dacă erau reale şi nu doar abureală ca şi acum. Totuşi, o bicicletă de-aia costa 1200 de lei pe atunci (dacă nu mă înşel, Modern era cea cu şa lungă şi „coarne”, fiindcă cealaltă era Camping, cea pliantă pe care am avut-o eu). Nu mai ştiu ce preţ avea un „Olt” (varianta cu joc de tenis, oare?) şi nici Kashtan-ul (la care îmi plăceau doar indicatoarele de nivel), dar se pare că erau mai scumpe decît bicicleta.

    S-au schimbat atît de multe de atunci, şi totuşi în principiu totul e absolut la fel – dacă nu mai rău, în anumite privinţe. Al dracului de ironic. Dar a ieşit aşa cum a fost programat.
    E groaznic să fii idealist şi naiv pe planeta asta…

    • vax-albina zice:

      Am observat că un formular pentru pionieri costa 2.50 lei. Presupun că toți copiii erau obligați să cumpere, altfel nu văd cum de au ajuns în casa mea. Deci afacerea era profitabilă.

  4. Vladen zice:

    Pe mine ma distreaza sa citesc chestii din astea. Mi se pare uimitor cata seriozitate aveau in abordare, am tot respectul pentru aia de-si puteau lasa umorul si ironia atat de tare la o parte si sa le conceapa asa scortos. E si asta o arta. Chiar nu cred ca erau facute de vreun oligofren din partid, ca aia erau incapabili sa se iscaleasca (cel putin la noi, nu stiu cum erau la voi). Cineva care scoate astea din condei, sigur are o facultate serioasa la activ. Mi se pare o idee fantastica sa le trimiti la muzeu, e mare pacat sa se piarda.

  5. ina02s zice:

    Una din multele aberatii_ciudatenii comuniste, ca sa fiu draguta… Dadeau bani (vezi premii) punand copii sa dea bani (soimii patriei erau remunerati oare???). Culmea stimulau competitivitatea. Ce sa zic?? Doamne ajuta sa nu se mai intoarca vreo data! Ideea cu muzeul e faina. 🙂

    • vax-albina zice:

      Astea chiar sunt fleacuri. Despre adevăratele nenorociri am aflat doar după 89.
      Soimii patriei aveau parte de grădinițe aproape gratuite. Pentru primul copil plăteai 36 lei și pentru al doilea doar 18 lei (cred). Îi creștea partidul și statul și încerca să-i îndoctrineze. Dar cine înțelegea cu adevărat pe atunci?

  6. erica zice:

    Ma iertati, dar n-am priceput nimic din articol. A fost bine sau as fost rau atunci?
    E mai bine sau e mai rau acum?

    Cati ani ati fost membra in linia intii?

    • vax-albina zice:

      Nici eu nu pricep întrebarea. Am scanat niște documente din 88.Ca să nu uităm cum a fost. Judecați singură, vă rog.

      • erica zice:

        Iertare din nou. Tocmai ca incerc sa judec. Cit ma ajuta capul.
        Eu cum pot avea acces la ”niste documente” din 88?
        Intrebarea e retorica/normal, daca aceste documente va apartin de facto.
        Altminteri, concluzia vine de la sine, si e absolut jenanta: cine ar tine atitia ani asemenea opera de arta comunistoida.

        • vax-albina zice:

          Sunt genul care colecționează tot felul: monezi, insigne (comuniste), păretare țărănești, cărți și hârtii. (Între hârtii erau și formularele de concurs). Plus altele. Fără valoare materială.
          STiu că acum se poartă colecțiile de pantofi. De astea nu am. 😦

          • erica zice:

            Sunt oare eu, Isus, sa va pot judeca?!
            Cu siguranta, nu.
            Multumesc pentru sinceritate.
            Toate cele bune sa va prisoseasca.
            Cele rele sa va ocoleasca.

            *Cel mai important in viata, e asumarea greselilor noastre.
            Intelegerea lor, mai mult decit atit.*

    • Aldus zice:

      Era mai rău. De exemplu, nu puteai spune ce gândești, nu aveai voie să părăsești țara, nu găseai mai nimic în magazine, nu aveai program la televizor (decât două ore seara, din care mare parte era alocată lăudării conducătorului preaiubit), alimentele de bază (ulei, făină, zahăr etc) erau pe rație, adică le luai pe cartelă și nu aveai voie să depășești un anumit consum lunar etc.

    • Aldus zice:

      Plăteai un fel de amendă dacă depășiseși o anumită vârstă și nu aveai copii! 😀

  7. Florin zice:

    Prefer să uit dar, sunt dintre cei care nu uită și nu iartă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s