Maria mea nu este sfântă. E jucăușă și adevărată. Ca în cântecelul arhicunoscut:
Întrebări:
”Cum să păstrezi un val pe nisip?”
sau
”Cum ții o rază de lună în mână?”
Se potrivesc Mariei pe care o cunosc.
Nu există răspuns. Maria e vie și e suflet neliniștit.
O putem iubi și o putem sărbători. Azi și oricând.
Plecăciune Mariilor plecate dincolo.
Așa-i că toate cele care poartă numele Maria sunt ființe deosebite?
Bunica mea a fost Maria și da, a fost o femeie extraordinară🙂
Și bunică, și Maria…
Deja sunt două calități. ❤
Toti suntem deosebiti!
E bine să avem impresia că suntem deosebiți. 😦
Impresia?🤔Nicimacar gemenii din acelasi ovul nu-s identici!
Cred că da, nu m-am gîndit pînă acum. Oricum le urez la mulți ani tuturor, indiferent de moda momentană 🙂
Așa am observat în mica mea lume. Cele mai iubite erau Mariile. Cele mai triste se numeau Ana sau Alexandra.
Frumoasă și interesantă observație!
Cred că toate femeile sunt Marii și merită toată aprecierea într-o astfel de sărbătoare. Cu atât mai mult cu cât bărbații au un motiv în plus să le slăvească și să fie apoi răsplătiți. 🙂
Ești optimist. Eu cred că mai există și Magdalene, nu că m-ar mai deranja. Grădina e mare.
Magdalenele sunt bune mancat,eu le mananc cu frisca deasupra….mmmmm,.si multa sanatate pt toate MARIILE CELE MICI DE MAINE…..
Cred că vă gândiți la madlene, nu la magdalene.
Corect. LMA anticipat Mariilor mici.
La multi ani!! Măriilor și Marinilor.
Și dor nespus celor dusi..
♥️
❤