Maria mea

Maria mea nu este sfântă. E jucăușă și adevărată. Ca în cântecelul arhicunoscut:

Întrebări:
Cum să păstrezi un val pe nisip?
sau
Cum ții o rază de lună în mână?

Se potrivesc Mariei pe care o cunosc.
Nu există răspuns. Maria e vie și e suflet neliniștit.
O putem iubi și o putem sărbători. Azi și oricând.

Plecăciune Mariilor plecate dincolo.

Așa-i că toate cele care poartă numele Maria sunt ființe deosebite?

Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Maria mea

  1. 9 zice:

    Bunica mea a fost Maria și da, a fost o femeie extraordinară🙂

  2. ioansperling zice:

    Toti suntem deosebiti!

  3. Cred că da, nu m-am gîndit pînă acum. Oricum le urez la mulți ani tuturor, indiferent de moda momentană 🙂

  4. Cred că toate femeile sunt Marii și merită toată aprecierea într-o astfel de sărbătoare. Cu atât mai mult cu cât bărbații au un motiv în plus să le slăvească și să fie apoi răsplătiți. 🙂

  5. ina02s zice:

    La multi ani!! Măriilor și Marinilor.
    Și dor nespus celor dusi..
    ♥️

Lasă un răspuns la 9 Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s