Sunt zile pline de furtuni pe care nici Papa nu le poate opri. (LE: doar le poate amâna)
Pisicuțele sunt puțin dezorientate și trebuie să aprind toate luminile ca să nu le sperie fulgerele. Muzica e prezentă și doar ideea că ni se va opri curentul, ca în anii trecuți, mă mai sperie.
Cățelușa bătrână din curticică e terminată. Nu mai mănâncă, nu mai iese să se ușureze, aruncă cu perne în ideea că o vor proteja, cred.
Și îmi amintesc…
Mă îngrozeau fulgerele. De mică. Pe bunica și pe mine. Ea se ascundea în dulap, eu eram pe dinafară. Trăsnetele se prelingeau zgomotos pe țigle și se descărcau pe transformatorul din vecinătate. Brrr.
Mai mult. Am aflat din poveștile mamei că bunica cu cele două fete erau refugiate undeva, cu closetul în curte. Bunicul era ofițer, pe front. La fiecare bombardament, pe bunica o treceau nevoile și ieșea la budă. Iar mama o păzea în aer liber și în furtună/bombardament. Curajoasă, a mea mamă. Nu cred că am moștenit-o. Mai târziu, mi-o amintesc stând în cerdacul chiliilor de la mănăstirea Stânișoara printre fulgere. Eu tremuram în interior. 😦
Obs. Nu critic. Doar povestesc. Am avut o bunică excepțională și o mamă absolut deosebită.
Și iar îmi amintesc…
A fost o perioadă în care îmi imaginam că alung ploaia. Uneori reușeam? Știu un pariu pus pe un cer plin de nori pe care l-am câștigat. Am martori. Poate așa se explică că plouă doar în anumite zone din București? Ieri, în centru era potop, la noi în zonă era uscat.
Sunt lucruri care mă depășesc, dar caut explicații logice.
Ce știu până acum e că nu mă mai sperie ca pe vremuri zgomotul tunetelor. Posibil să fi surzit, ca toți cei de vârsta mea. E chiar bine. Un stres în minus.
De fapt, acum două zile, mă dureau urechile de cât mi-am înfundat degetele în ele, dar… pentru prima oară cu efect 🙂 Și ce?
Voi rezistați ușor? Vă plac furtunile?
Mie îmi plac doar cele din muzică. Pun un exemplu scurt. Excepțional. Știți că sunt fană Wagner:
PS așa-i că ați crezut că voi face aluzii politice? E suficient faptul că v-ați imaginat. Fiecare cu furtunile proprii, nu?
PPS nu pot citi mailul atașat blogului din motive de defect tastatură. Deci nu știu ce ați mai scris. Promit să vă citesc articolele cât mai curând.
Eu le ador. M-au fascinat mereu, nu-mi aduc aminte de vreo teamă. Nu orice furtună, ci acelea „serioase”… Parcă-mi iau și descarcă din mine. Parcă mă nasc din nou. Parcă… adică nu parcă, ci sigur, îmi aduc aminte ce mici și neputincioși sîntem în fața naturii… Le iubesc 🙂
Doar să nu-mi taie curentul…
Ce chestie. Eu sunt ca ăla din povestea cu drobul de sare. Mă întreb mereu ”dar dacă…” Pot face nșpe scenarii de dezastru. Fără a le fi trăit. Te invidiez.
Le am și eu pe-ale mele, no problem. Scenariile mele horror sînt cu apa :))
Stresurile lasă urme. Aveam, în tinerețe, o prietenă care era îngrozită că sub casa ei va erupe un vulcan. Zău. E cel mai ciudat coșmar de care am auzit.
Wow… și eu… Monstruleții de sub pat ai fiecăruia.
Imi place ploaia linistita si daca se poate sa ploua noaptea iar ziua sa fie soare😀
:))))))))
Iubesc ploaia, nu furtuna. Știu că tu transformi ploaia în poezie. Cred că ar fi o soluție.
Imaginile cu dezastre de la știrile de dimineață (sunt singurele știri la care mă uit), mă îngrozesc. Am tăiat păduri și ne mirăm.
Cum mi-ar plăcea mie să ningă doar în vacanțe…
Ești defazată sau mi se pare? Nu am grija zăpezilor acum. Eu aștept canicula, Șterg aerul condiționat de fumul de țigară și ventilatoarele idem. Nicicum nu-i bine. Nici cu furtună, nici cu căldură excesivă. Greșim undeva?
Manualul de geografie greșește, încă-i mai învață pe copii de clima temperată…
Era o glumă. Din păcate, aia cu pădurile nu-i glumă și parcă nu-i mai oprește nimeni din tăiat și vînat.
daaa. Cândva foloseam pulovere subțiri la trecerea spre primăvară. Nu mai e cazul. Aveam balonzeide și pardesie. Nu mai e cazul. Clima s-a schimbat. Noi, nu.
Furtunile nu îmi plac, ploaia da. Cât despre fulgere, îmi era groază, efectiv, când locuiam la sat, pentru că fuseseră câteva cazuri de oameni loviți de fulger. De fiecare dată aproape era lovit și câte un copac, se întrerupea curentul electric. Triste amintiri! De când stau la oraș, nu prea mă mai afectează. În apartament mă simt în siguranță și nici pe stradă nu mă mai tem așa de fulgere, nu prea am auzit de accidente în oraș, probabil grație paratrăsnetelor.
E bine să ne adaptăm. E grozav să scăpăm de frică. Unii nu putem scăpa de amintiri. Asta e.
Nu credeam că vei discuta politică, ci timpul probabil. Și la mine sunt ploi. Furtuni au fost, au trecut. Sper. Nu mi-e frică de ele. Dar nu-mi place când tunetele și fulgerele amenință cu un nou potop apocaliptic. Potop menționat într-o mulțime de tradiții (vestice și orientale) de pe glob. Ah, mi-am amintit cu ocazia asta că v-am promis că o să citesc și comentez Biblia! Cândva o să trebuiască să îmi fac timp pentru asta, mai ales că am și niște versiuni interesante, una tradusă Gala Galaction și una veselă – nu mai știu cine mi-a trimis-o.
PS: Așa-i că credeai că voi discuta despre vreme și nu despre religie? 🙂
Greu să găsești o abordare nouă în descifrarea Bibliei. Au făcut-o prea mulți și prea bine informați. Pe mine nu mă atrage subiectul.
Îți urez succes și ploaie de idei.
Păi cum? Că tu erai una dintre cele care mă tot băteau la cap c-am uitat de promisa lectură a Bibliei! 🙂 Adică îmi tot aminteai.
Cred că mă confunzi.
Păi de exemplu aici mi-ai scris că m-am oprit prea repede din cititul Bibliei. Posibil și-n altă parte (din câte rețin), da’ nu mai găsesc acum, poate o fi pe alte bloguri.
Am citit și cred că nu am fost bine înțeleasă. Tot nu mă interesează subiectul, ceea ce nu înseamnă că nu te voi citi din curiozitate
Eu mă ascundeam sub pat, pe vremea când eram copil și era vreme cu tunete și fulgere. Acum, îmi place să aud zgomotele furtunii și să privesc fulgerele. Ce mult ne putem schimba!
Sincer,sincer? Nu cred că ne schimbam fundamental. Învățăm și găsim explicații pe măsură ce creștem. Și știm astfel că la bloc ești mai în siguranță decât sub patul de la casă.
PS a propos de învățat: am citit acum pe Wikipedia sumedenie de atenționări privind trăznetul. Le credeam povești 😦
Chestia cu alugatul furtunii de către Papa e adevărtă Ieri dimineaţă,nu glumesc, cerul chiar era Wagnerian…noi, eu şi părinţii mei am plecat spre Iaşi la Catedrală să primim binecuvantarea Papei cu o strângere de inimă…cerul pe tot parcursul drumului a şiroit într-una. Când Papa a ajuns norii s-au disipat şi a iesit soarele……Minuneeeeeeeee, oricât ar fi de explicabil ştiinţific, cu toţii ne simţim ocrotiţi de ceva divin când nu ni se întâmplă inundaţii, ploi cu greaţă!
Se zice că la plecarea Papei a apărut curcubeul peste Sibiu și peste Alba.
Sigur că putem găsi o explicație logică cum că după ploaie iese curcubeul, dar e mai frumos să ne gândim că Universul ne dă și semne bune. 🙂
Am citit cu sinceră emoție despre atingerea mâinilor. Ale Papei cu ale tale. Așa apar apostolii credinței adevărate. Prin atingeri și prin vorbe pline de substanță. E un semn că ești pe drumul cel bun, oricare ar fi acela. Ești printre aleși. E greu. Să nu dezamăgești, te rog.
Mă bucur enorm că se citeşte ce am scris -eu deobicei pe blog scriu doar versuri, acestea fiind trăiri descrise mult mai amplu, dar şi evenimentul mai deosebit! În felul meu dintotdeauna încerc să fac oamenii să fie mai uniţi.Şi Papa a spus că ”Mergem înainte doar uniţi, iar când nu va mai exista iubire între oameni, va veni sfărşitul!”
Imi place ploaia,furtuna cu tot scenariul.Imi place chiar dacă, uneori, nu-mi convine.
Si dacă nu pot ieşi în mijlocul ei, stau lipit de geam şi ma bucur de spectacol.
Cam aşa: https://fosile.wordpress.com/2011/01/04/turul-tarii/
Încântată. Și da. Nimic nu se compară cu o furtună trăită la 20+ ani, alături de un prieten bun și vesel. Mulțumesc pentru povestire.
Si acum am tot 20+. Douăzeci plus…40 şi ceva.
Săru’ mîna!
Inelul Nibelungilor ❤ , inca nu realizam ca oameni cat de geniale sunt acele 4 opere. Le-am vazut pe viu, experiente de viata. Asa da mostenire de la Wagner.
Mie imi place si melodia asta, mi se pare asemanatoare
Te invidiez pentru Wagner. Nu prea știu cum e să îl asculți într-o masă imensă de admiratori/cunoscători, ore în șir. Știu că ai făcut-o și te admir.
Iar melodia lui Grieg pare doar o vijelie, nu o furtună.
Despre Peer Gynt am scris aici: https://zorele.wordpress.com/2013/11/17/invitatie-la-sinceritate/
Mulțumesc pentru tot.
Furtunile de afară mă lasă rece (şi eventual ud, dacă mă prind pe drum).
Cu alea interioare am eu probleme.
Copiii se descurcă cum pot, au interdicţie în casă de vreo săptămînă. Puricii nu, din păcate.
Curentul nu s-a oprit de la furtună ci din cauza vizitei. De două ori. De ce?
We’re everyone’s bitch. Cam ca în clipul ăsta.
O iau pe dos. Din cauza vizitei cui, că nu rețin niciun eveniment pe la voi, s-a oprit curentul?
Sper că cel gri e bine și că tija metalică nu atrage fulgerul (știi, doar, că sunt fraieră).
Pentru a evita purecii eu folosesc k2000 de la Sano. În casă, pe scară, în cușca cîinelui, etc. Când schimb fețele de pernă ale animalelor,le dau inițial cu k2000. Dau peste tot. Crede-mă că e eficient și face toți banii.
Cred că e foarte frumoasă ploaia în curtea ta. E semn de viață adevărată.
Mai întrebi a cui vizită? Doar ai pomenit-o în articol. La fel s-a întîmplat şi cînd a zburat preşu’ hamerican peste teritoriul nostru şi cam la toate evenimentele importante se întîmplă asta. Poate doar în zona mea, că mă ştiu ăştia de „nebun”.
Adelin e bine-mersi, cu tot cu tijă. el ştie pe unde umblă, pe acasă trece cam rar. Fulgere n-au mai fost aici pe stradă de vreo şase (?) ani, cînd a trăznit un brad la cîteva case distanţă şi mi-a prăjit montajul de interfon pe care-l construisem în ’99. De-aia n-am internet pe cablu. Sper că Adelin e suficient de inteligent să nu ţadă cocoţat pe vreo casă ori prin vreun pom pe vreme de furtună.
Mi-a mai zis cineva de k2000 chiar ieri-alaltăieri, o să văd de unde pot cumpăra cînd s-or potoli ploile.
Frumuseţea ploii e relativă. Eu o urăsc din multe motive dar înţeleg că natura are nevoie de ea. Păcat că n-am apucat să fac o alee ca lumea pînă la poartă ca să nu mai car noroiul de colo-colo.
Eu ador furtunile. Ma linistesc. Si dorm bine cand tuna si fulgera. asa sunt eu , o ciudata …
Mi-ai lipsit. Mult. Prefer ”ciudățeniile” tale și versurile altfel oricărui scris ”normal”.
Sunt
https://www.blogdiscutabil.com/ – mai sunt și aici 😊
Vom vedea acum cine citește ori recitește după ce a pus un like sau un comentariu. Să știi că urmăresc și alți poeți. Recomand, pentru tine: https://bloguluvenete.wordpress.com/
Sper să-ți placă. E din lumea ta, dacă pot să-mi permit să etichetez. 😦
Îmi plac furtunile.
Mă sperie furtunile.
Adevărat. Ne sperie, dar ne fascinează.