Topul meu. Pentru azi și pentru totdeauna.

Am citit AICI că ar fi fost ziua cărții. Prea târziu.
Dar 2019 este Anul Cărții în România. Prestez, deci.
Topul scriitorilor mei urmează.
Observație:  Multe dintre postările mele de pe blog sunt pe idei greșite. Nu le-am șters. Mi le asum. Nici măcar nu-mi pare rău. Au fost faze în dezvoltarea mea de fraieră. Nu am cerut să fiu crezută, nu am impus reguli și nu am șters niciodată mesajele afișate fără moderare. Voi, prietenii mei virtuali, sunteți de calitate, indiferent de taberele în care ne-a împărțit politica actuală. Vă mulțumesc.

Topul meu e altceva. E definitiv. E un clasament perfect individual, nu vrea nicio recunoaștere, deși m-ar bucura să îl apreciați.
E un top care îmi va fi alături aici și aiurea, dincolo.
Aș putea trăi doar citind și recitind scrierile de mai jos. Niciodată nu va fi de ajuns. Mereu voi găsi noi subtilități, noi interpretări și noi căi spre adevărul adevărat.
Sunt scriitorii mei preferați. Aleși dintre mii de cărți citite. Mi-e greu să vorbesc despre ei. Sunt prea proastă pentru a-i comenta. Voi apela la oarece citate. Sper să înțelegeți.

1. Dante Alighieri cu Divina comedie.

Nu am cuvinte. Citesc și recitesc și mă minunez.
Vreți un link de calitate al unui mare iubitor al lui Dante? Vi-l ofer cu drag. Eu citesc și învăț. https://laszloal.wordpress.com//?s=Dante&search=Mergi
V-am trimis la un om excepțional, recunoscut ca specialist în Dante. Texte și muzică. Versuri și picturi. Îl admir .

2. Jorge Luis Borges cu Cartea de nisip, și  Moartea și busola

Un maestru al povestirilor fantastice cu rădăcini reale. Sau invers. Cine poate ști?
Vă alătur două citate, alese absolut întâmplător.
Unul care îmi place teribil:
a nu fi un om rău reprezintă o trufie satanică…” Doar această afirmație e deja o lume, nu?
Ori:
Fără somn, posedat, aproape fericit, mi-am spus că nu există nici un alt lucru care să fie mai puţin material decât banul, căci oricare monedă (o monedă de douăzeci de centavos, să spunem) este, de fapt, un repertoriu de viitoruri posibile. Banul este abstract, am repetat, banul înseamnă timpul viitor. El poate fi o seară în împrejurimile oraşului, poate fi muzică de Brahms, poate fi un atlas, poate fi un joc de şah, poate fi o ceaşcă de cafea, poate fi un text de Epictet ce predică dispreţul pentru aur; este un Proteus mult mai versatil decât acela din insula Pharos. Este timpul imprevizibil, timpul lui Bergson, nu timpul dur al Islamului sau al Stoicilor. Determiniştii neagă faptul că ar exista în lume un singur fapt posibil, id est un fapt care a putut să se întâmple; o monedă simbolizează liberul nostru arbitru.”
Fără cuvinte.

3. Gabriel Garcia Marguez cu Un veac de singurătate și cu Toamna Patriarhului

O afirmație simplă:
”Nu-i pe lume leac care să tămăduiască ceea ce nu tămăduieşte fericirea.”
și una teribil de actuală:
”… ştiuse de la început că îl înşelau pentru a-i fi pe plac, că plătea pentru a fi adulat, că adunau prin forţa armelor mulţimile concentrate la trecerea lui cu urale de bucurie şi lozinci nesincere urînd viaţă eternă preastrălucitului care dăinuie dinaintea vîrstei sale, însă învăţă să trăiască şi cu astea şi cu toate mizeriile gloriei pe măsură ce descoperea de-a lungul anilor săi fără şir că minciuna e mai comodă decît îndoiala, mai folositoare decît dragostea, mai trainică decît adevărul, ajunsese fără uimire la această prefăcătorie ruşinoasă de a conduce fără a avea putere, de a fi preamărit fără glorie şi ascultat fără autoritate, convingîndu-se în risipa de frunze ruginii ale toamnei sale că niciodată n-avea să fie stăpînul întregii lui puteri, că era condamnat să nu cunoască viaţa decît pe dos…”
Greu de găsit și de selectat un citat în frazele imposibil de lungi , dar pline de substanță ale scriitorului Marquez. Idem pentru Borges.

4. Mircea Cărtărescu cu scrierile cunoscute și criticate de unii neica nimeni. Vă pun un citat din Levantul (căruia i-am schimbat forma pentru a fi mai ușor înțeles. Superb.

”Luna ca un corn de tablă a plecat de pe moschee
Şi pe valuri se lăţeşte ca o pleoapă pe cornee,
Ca o geană de cadînă pe-un obraz de isihast.
Semiluna lunii crapă-n cioburi reci pe golful vast.
Iese dulful de culege praf de aur de pe boltă,
Pe catarturi de barcaze grunji de aur se desvoltă
Şi-ale pînzelor burdufuri s-umplu-n cer de icosari.
Marea linsă e ca sticla, ceru-i de mărgăritari.
Mai ca ziua luminează negura de praf de stele,
Dă din ghimpe scorpionul, cloşca face temenele,
Ursele lucesc ca petre fără preţ într-un sipet,
Gemenii se pleacă tainic peste-al sferei parapet.
Insuli doar cît vezi cu ochii. Sgomot face numai luna
Lunecînd pe roţi dinţate ca Fecioara în coluna
D-orologiu pre cînd iese în fereastră cu un prunc.
Stele-n val şi valu-n stele dopotrivă se arunc.”

5. Locul 5 nu există. Ar putea fi Mihai Eminescu, dar l-am abandonat de ceva vreme. Ori eu vă scriu doar adevărul. Precum cele declarate în postarea anterioară. Cu orice risc.
Există însă alte mii de cărți, care de care mai interesantă. Sunt câteva cărți despre care am avut curajul să vă povestesc, ori să vă atrag atenția. Dacă aveți timp ori curiozitate le veți găsi aici: https://zorele.wordpress.com/category/literatura/
sau alegând categoria din dreapta postărilor.

Nu pot să fac analize ori recenzii. Nu mă pricep.
M-aș bucura să vă trezesc interesul.
M-aș bucura să vă aflu părerea.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Literatură, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Topul meu. Pentru azi și pentru totdeauna.

  1. Linkul la Dante nu merge, cel puțin la mine.
    Si eu am unele lipsuri, mari aș zice, pe care le recunosc… Cum ar fi Dante și alți cîțiva, atît de studiați în facultatea de filo, încît m-am rezumat la prefață după prefață pentru examene, lăsînd totul pe mai tîrziu. Mai tîrziu a venit viața și-am rămas restantă la Dante. Și la Cărtărescu, din care am citit doar sporadic…
    Cît despre faptul că-ți sînt preferințe, imposibil să comentez, preferințele nu se discută, se spun doar 🙂

    • vax-albina zice:

      Nu știam că Dante e studiat la facultate. Cred că e de coșmar.
      Din Cărtărescu nu am citit tot. Mai am. Dar unele scrieri sunt de excepție. Recomand Nostalgia pentru cei care s-au speriat de Levant sau Orbitor. Pe încercate 🙂

      • Da, prin anul intii, la literatura universala, parca… si chiar ca de infern :))) De altfel, tot ce-am studiat in scoli mi s-a parut de cosmar la vremea aia, ca practic insemna invatarea citatelor despre ei pe dinafara ale altor critici. Azi nu mai e asa, din fericire. Pe multi, multi i-am descoperit abia dupa ce am terminat cu analiza lor!
        O sa tin cont de recomandarea ta, cu siguranta 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s