Bine versus Adevăr?

Vorbim despre noțiuni, nu despre simple substantive.
Nu vreau să tac. Nici să dau doar sfaturi, așa cum afirmă un alt blogger. Promit să nu mă mai bag unde nu sunt înțeleasă. Subiect închis.
Dar am citit ceva ce mi-a plăcut. Ceva ce s-a potrivit cu ce am vizionat. Puteți verifica datele. Nu cred în coincidențe. Îmi place să vă împărtășesc toate acestea în calitate de cititor, posibil dependent de lectură și de internet. Poate rezonați cu mine.
Vreau, mai întâi, să vă spun ideea unui film văzut ieri pe TV1000. Sunt sigură că va avea nșpe reluări și totuși vă pun trailer-ul:
https://www.cinemagia.ro/trailer/the-invention-of-lying-3462/
Despre ce este vorba? Într-o societate contemporană, distopică, oamenii nu știu să mintă. Ideea mi se pare formidabilă. Greu de realizat, dar mi-am putut imagina sumedenie de situații posibile în acest context. Voi, nu?
Superbă e secvența în care personajul principal învață să mintă și cere 800 dolari (pentru plata chiriei, nu aiurea) deși avea în cont doar 300. Iar funcționara de la ghișeu e convinsă că sistemul informatic a greșit, căci omul nu minte, și îi eliberează banii.
Urmează minciunile despre omul din cer care îi răsplătește pe cei buni și îi iartă de trei ori. Idei grozave, prea puțin exploatate.
Filmul e slăbuț, ideea e excepțională. Restul depinde de noi, de imaginația noastră.
Unde voiam să ajung?
A, da.
La un blog pe care îl urmăresc de ani buni, care a dispărut și apoi a revenit. Un blog jurnal de o mare calitate. Recunosc că îmi copiez unele afirmații pentru a nu uita. Ultima zicere:

Există două tabere pe lume, cei care vor adevărul şi cei care se mulţumesc cu binele, şi cele două specii nu se vor concilia niciodată. Ultimii sunt în afabulaţie, mint – sublim, continuu, elaborat, scornesc reguli, lumi, sensuri subiective, merg la ‘vot’, citesc presa şi trăiesc mult, punând la cale complicate chestii. Primii nu au habar ce să facă. Speciile nu locuiesc aceeaşi planetă. Nu se vor înţelege niciodată.”

Eu știu în care tabără sunt. Voi?

Citat de  aici, cu tot respectul https://soirsblog.wordpress.com/2019/05/07/19779/

Reclame
Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Bine versus Adevăr?

  1. daca nu stiu, banuiesc ca se subintelege. uneori ma multumesc cu binele, are si adevarul zile bune si zile proaste.

  2. Nush ce sa zic, dar, daca n-ar fi si-a treia specie, aia care se multumeste cu raul, as oscila senina intre primele doua cit mi-ar fi traiul 🙂

  3. Florin zice:

    Eu sigur voi merge la vot.

    • vax-albina zice:

      Sigur vreți adevărul? Poate vă place binele… Greu de ales…

      • Florin zice:

        Adevărul e cam complicat. În principiu, orice acțiune a unui om poate fi privită și judecată din cel puțin două unghiuri, uneori chiar opuse. O parte din dvs. ați citit probabil „Revolta de pe Caine” de Herman Wouk („The Caine Mutiny”) premiul Pulitzer pentru literatură. În primele sute de pagini, prima jumătate a romanului îl prezintă pe căpitanul Queeg (într-un fel, eroul principal) într-o lumină negativă. A doua jumătate reia aceleași întâmplări, fapte privite din alt unghi și totul apare altfel. Consider cartea un exemplu edificator al multiplelor interpretări ale aceluiași fapt.

  4. Ioana zice:

    Greu de zis. Nu se poate cu amândouă? E adevărat că mai mint uneori (nimic exagerat, zic eu), doar pentru a păstra armonia din jur. E ceva rău?
    Între timp, o să îmi fac timp să vizionez filmul, mulțumesc pentru recomandare! Și da, și eu merg la vot!

    Zi frumoasă!

  5. Mai bine mai tîrziu decît niciodată, nu? Mă refer la „descoperirea” filmului. Sigur, nu e o capodoperă nici pe departe însă are subtilităţile lui.
    Problema e natura umană care duce inevitabil la crearea Sistemului care îi împinge pe toţi către nişte limite dincolo de care fiecare îşi alege metoda de „evadare”.
    Cred că ‘The Milgram experiment’ şi ‘The Stanford experiment’ sînt edificatoare în ceea ce priveşte natura umană.
    Votul n-a contat, nu contează şi nu va conta niciodată.

    • vax-albina zice:

      Poți să traduci, te rog? Știi că nu le am cu filmele. A fost o întâmplare că am citit blogul ( tu îl știi, cred) și că am văzut filmul despre care am scris. Universul -cum ar zice Ioana 🙂

      • Nu ştiu blogul respectiv sau, dacă l-am ştiut vreodată, l-am uitat demult. Nu-mi place tema dark şi nici metoda de sortare alfabetică fără posibilitatea de a urmări articolele în ordine temporală.
        Apoi, nu mai am nici timp şi nici chef – mai trec din cînd în cînd doar pe la doi-trei prieteni vechi şi atît.

        Filmul n-am să-l „traduc” (sau te referi la întregul meu comentariu în sine?), fiecare trebuie să analizeze, să judece cu propria minte, să coroboreze, să extrapoleze şi să ajungă la concluzia finală. Probabil ar ajuta vizionarea filmărilor originale ale celor două experimente menţionate anterior (cel de supunere la Autoritate al lui Stanley Milgram şi cel cu închisoarea studenţilor de la Universitatea Stanford).
        În lipsa filmărilor originale, ceva apropiat se poate găsi aici.

        • vax-albina zice:

          Cum să nu poți urmări blogul în succesiunea postărilor? Mă dezamăgești.
          Merg acum pe link și-o să mă lămuresc

          • Uite cît de terminat sînt psihic, de nu mai sînt în stare să spun „în ordine cronologică” şi arunc primul cuvînt care-mi vine în minte. Totuşi, am verificat din nou adineauri, pentru liniştea mea sufletească şi nu, nu se poate urmări în ordine cronologică. Nu că m-ar interesa ce scrie acolo, oricum. Cine pe cine dezamăgeşte, deci…?

          • vax-albina zice:

            Poți. Doar că ești cumva blocat. Păstrează doar numele blogului (nu și data) și vei putea citi cât vrei. Păcat că nu vrei. E blog de idei, nu de fleacuri.

          • Nu verau să intru în detalii tehnice însă ceea ce propui e inacceptabil pentru mine în condiţiile hard+soft actuale.
            Cît despre idei, le am eu pe ale mele destule, nu le mai vreau şi pe ale altora decît dacă am neapărată nevoie de ele.

  6. Q zice:

    Eu vreau adevărul. Nu mă aștept ca ceilalți să spună adevărul, pentru că i-ar face vulnerabili – până la urmă informația e putere și, în mâna unora, devine o armă.

    Binele, pe de altă parte, este o construcție extrem de subiectivă, extrem de elastică și, ca și frumusețea, stă în ochiul/mintea privitorului. Binele, cum îl vede altul, nu mă interesează și nu mă ajută.

    Asta – vorbind abstract. Dacă intrăm în concret, se încurcă treaba.

    • vax-albina zice:

      Sunteți de-ai mei, nu? Aveți grijă. Cei ce spun adevărul sunt considerați răutăcioși, doar pentru că nu folosesc minciuna diplomației ca înveliș. Pe verificate.

  7. Aldus zice:

    Eu știu în care tabără sunt. Voi?

    Noi nu știm în care tabără ești. 😀

  8. Nu pot să spun cu certitudine din ce tabără fac parte, îi las să mă eticheteze cei care mă cunosc. Ideal ar fi să nu ne tot împărțim în grupări antagonice, dar știu că-i o dulce utopie.
    Am revăzut de curând filmul despre care vorbești și mi se pare de o naivitate amuzantă. 🙂

    • vax-albina zice:

      Eu cred că ești din categoria celor care mint frumos. Tu creezi, deci complici lumea. Altfel nu ar exista cărțile tale și publicul tău special.
      Eu doar constat. 🙂

  9. Irina zice:

    Eu sunt în prima, cu toate consecințele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s