Lauda prostiei

Am citit-o pentru mine, v-o recomand și vouă. Motto-ul mi se potrivește.

Titlu: ELOGIUL NEBUNIEI SAU DISCURS SPRE LAUDA PROSTIEI
Autor: Erasmus din Rotterdam
Data și loc: La ţară, 10 iunie 1508
Motto: ”Doar prostia încetineşte scurgerea tinereţii şi alungă nesuferita bătrâneţe”

Și zice prostia despre ea însăși (”Căci este oare ceva mai firesc decât ca Prostia să se preamărească singură şi să-şi cânte virtuţile?”):

Părinți: ”Mi-a fost tată Plutus... Acel Plutus care, azi ca şi altădată, se amestecă după bunul său plac şi încurcă şi cele sfinte şi cele lumeşti”. Și încă: ”El s-a împreunat cu Neotes, Tinereţea, cea mai frumoasă şi mai pusă pe şagă dintre nimfe”
Loc naștere : Insulele fericite, ”Insulele Fericite, unde pământul dă cele mai bogate prinoase de la sine, fără să fie cultivat. Aceste binecuvântate locuri n-au cunoscut vreodată munca, bătrâneţea ori boala”
Doici: ”cele mai graţioase nimfe din lume; Methe – Beţia – fiica lui Bachus, şi Apaedia – Neştiinţa – odrasla lui Pan”
Însoțitoare: ”Aceea care se uită de sus la voi este Iubirea de sine. Aceasta, cu trăsături delicate şi ale cărei mâini sunt pururea gata să aplaude, este Linguşirea. Dincoace o vedeţi pe zeiţa Uitării care moţăie şi pare adormită. Mai încolo, Lenevia stă cu braţele încrucişate pe genunchi. Şi cea de colo, încinsă cu ghirlande, încununată cu coroniţe de trandafiri şi mirosind a parfumuri ameţitoare, cine ar putea fi decât Plăcerea? Lângă ea este Nebunia aceea care aruncă încoace şi încolo priviri tulburi. Ici, durdulie şi cu pielea lucioasă, o veţi recunoaşte pe zeiţa Poftă. Zăriţi însă şi doi zei printre atâtea zeiţe. Unul este Comus – Cheful –, iar celălalt Morfeu – Somnul.”

Interesantă gașcă, nu? Ne păcălește mereu și noi acceptăm. Mi-a făcut plăcere să v-o prezint. (ups 🙂 )

Scriu, doar pe scurt, restul discursului. Știu că nu aveți timp ori răbdare. Vă spun și concluzia mea: prostia e-n toate.
Se expun, mai întâi, prostiile zeilor.
Se descrie prostia filozofilor, a războinicilor, a legiuitorilor, cu exemple. ”Laurii victoriei nu sunt pentru filosofi, ci sunt făcuţi să-i culeagă trândavii, nelegiuiţii, hoţii, ucigaşii, ţărănoii, nerozii şi calicii, într-un cuvânt drojdia obştii.”
Se exemplifică prostia teologilor. Cu texte din Scriptură. Dau citat: ”Unora le place să-şi zică cordelieri, împărţindu-se apoi în coletani, minori, minimi şi bulişti. Alţii se numesc benedictini, bernardini, brigittini, augustini, wilhelmiţi şi iacobiţi, şi toţi se fălesc cu aceste nume, ca şi cum nu le-ar fi de ajuns să-şi spună simplu creştini.” Habar nu aveam.
Urmează prostia regilor și a prinților. Normal – cea a curtenilor. Inclusiv cea a popilor, a cardinalilor și a episcopilor ”uitând prea uşor că înţelesul cuvântului episcop este trudă, grijă, veghere, dar amintindu-şi nesmintit că trebuie să-şi umple punga.”
Alte texte? ”Teologii mor de foame, fizicienii rebegesc de frig, astrologii sunt luaţi peste picior, iar dialecticienii dispreţuiţi. Doctorul plăteşte cât toţi de-alde ăştia la un loc. Ştiinţa lui se numără printre cele mai greu de pătruns, dar pentru a câştiga încrederea oamenilor, ba chiar şi a celor mai de vază capete încoronate, lui nu-i trebuie altceva decât să se arate cât mai neştiutor, neruşinat şi fără minte. De altfel medicina, aşa cum se practică azi, nu este decât un fel de linguşire şi se poate spune că în privinţa asta tare seamănă cu retorica.”
Continuă cu și despre scrânteli – cea a vânătoarei, cea a clăditului, a jocurilor de noroc, cu cei care cred în minuni și vrăjitorii, cei care cred in sfinți și icoane, în amulete, inchinăciuni, indulgențe,…
Și iar despre iubirea de sine și manifestările ei prostești, inclusiv în lumea artiștilor (actorii, muzicienii, oratorii şi poeţii) inclusiv la nivel de țări și neamuri.
Citim despre iluziile asupra lucrurilor, despre efectul asemănător asupra înțelepților cât și asupra nerozilor, cei care sunt mai mulți și se susțin reciproc.
Despre prostia între doi soți, despre cea a bătrânilor, despre cea a mâncăului, cea a leneșului, despre cea a risipitorului și cea a zgârcitului, despre riscul prostesc al neguțătorului și al războinicului, despre cei care caută zarvă umplând desagile judecătorilor
Urmează dascălii de gramatică, plini de ei, amăgiți de propria erudiție (exemplul dat fiind Aldus, prieten al autorului). Apoi poeții, apoi oratorii, idem scriitorii, ba chiar si plagiatorii sunt luați in considerare. ”toţi aceşti autori sunt fericiţi datorită darurilor mele,”

Am un gust amar. Nu mi s-au deslușit problemele. Dimpotrivă. Am primit confirmarea că gândesc asemenea lui Erasmus. O fi bine sau prostia mă dirijează?
Incheierea autorului: ”Rămas bun, dragi şi vestiţi ortaci ai Prostiei, aplaudaţi-mă, fiţi sănătoşi tun şi veseliţi-vă cât puteţi.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Literatură, Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la Lauda prostiei

  1. Aldus zice:

    Vă spun și concluzia mea: prostia e-n toate.

    Absolut de acord. Cât privește numele meu, aș fi fost bucuros să-mi fi pus pe el link spre blog, deși trebuie să-ți spun că respectiva corecție a fost una constructivă, nu iscată dintr-o îngâmfare personală. Care e inexistentă, și eu foloseam formula „dragelor” înainte să mă corecteze cineva. Eu i-am mulțumit respectivei, tu te-ai aprins și ai căutat tot felul de justificări. Deci, orgoliul a fost la tine, nu la mine.

    Care asta m-ar interesa și pe mine. E în format digital?

    • Aldus zice:

      erată: Cartea* asta m-ar interesa și pe mine.

      • vax-albina zice:

        Ți-am trimis PDF-ul. Mă simt prost ( 😀 ) că am tratat superficial subiectul. Vei vedea că sunt zeci de idei interesante în carte. Deja mi-am găsit alte direcții de ”cercetat”.

    • vax-albina zice:

      Comentariul tău e dictat de Iubirea de sine? 😀
      Erasmus de Rotterdam chiar a avut un prieten – dascăl: Aldus Manutius. Sunt amândoi în Wikipedia.
      Citat extins: ”Cunosc un om căruia nicio ştiinţă nu îi este străină. Greaca, latina, matematicile, filosofia, medicina nu au taine pentru el. A trecut deja de hotarul celor şaizeci de ani şi, de mai bine de douăzeci, a lăsat toate aceste ştiinţe în plata domnului şi se chinuie zi şi noapte cu gramatica. Ba nu visează altceva decât să trăiască destul ca să poată statornici o deosebire limpede între cele opt părţi de vorbire, lucru de care nu s-au învrednicit nici grecii, nici latinii. Ca şi cum ar fi o cumplită nenorocire să pui o conjuncţie printre adverbe şi pentru îndreptarea unei atari greşeli ar trebui pornite războaie sângeroase. Mânat de această dulce nădejde, omul meu cercetează, chibzuieşte, citeşte şi reciteşte necontenit tot ce au scris vreodată grămăticii despre gramatică, oricât de plicticos şi de împiedicat le-ar fi stilul. Treabă anevoioasă, căci sunt tot atâtea gramatici câţi grămătici, ba chiar mai multe, căci numai prietenul meu Aldus a scos vreo cinci. Şi de fiecare dată când altul a odrăslit vreo lucrare pe această temă, oricât de neghioabă şi de mediocră ar fi ea, pe truditorul nostru îl încearcă fiori de moarte la gândul că acela i-a luat-o cumva înainte şi a făcut minunata descoperire pentru care el s-a ostenit până atunci. Spuneţi-i sminteală, prostie, cum vreţi voi, dar recunoaşteţi şi că dascălul, cea mai obidită dintre vietăţi, atinge cu ajutorul meu un asemenea grad de mulţumire că nu şi-ar schimba soarta cu niciun stăpânitor al lumii”

      • Aldus zice:

        Nu e dictat de iubirea de sine. Dar, uite ce frumoasă coincidență, cu dascălul autorului. 🙂

        Pe bune, nu vă înțeleg. Ce e așa greu să accepți o critică și să spui: mersi, nu știam? Păi e greu, că asta te pune într-o postură de inferioritate. Și îți mai taie din orgoliu. Și atunci, cauți repede argumente și justificări, chiar dacă dexurile găsite nu stau în picioare în fața DOOM-ului și chiar dacă tu știi asta. 🙂 Vezi, asta ar fi prostia orgoliului. 😛

        Numește-o alegere asumată și scrie „drage” cât vrei, dar nu susține că-i corectă, cât timp DOOM-ul o pune la colț. 😉

        • vax-albina zice:

          Draghe,
          ca să nu fie vorbe. Ai căzut în capcană crezându-te un alt Aldus. Unul faimos. Las-o așa.

          • Aldus zice:

            Câteodată scrii niște chestii pe care numai tu le înțelegi. Cum adică crezându-mă un alt Aldus?!?

          • vax-albina zice:

            Adică ai crezut că în postare este vorba despre tine. Degeaba o-ntorci. 1-0 pentru mine. Mai încearcă 😀

          • Aldus zice:

            albinuțo, ce-i cu imbricările ăstea pe N niveluri? Ai făcut informatică și nu știi să-ți setezi blogul ca lumea? 🙂

            Ontopic, dacă te referi la:

            Urmează dascălii de gramatică, plini de ei, amăgiți de propria erudiție (exemplul dat fiind Aldus, prieten al autorului)

            firește că am crezut că prin autor te referi la tine și prin Aldus la mine. Nu văd cu ce m-ai prins sau care-i șmecheria de te bucuri așa. Formularea e bivalentă, poate fi interpretată oricum. În plus, eu nu știam de celălalt Aldus.

          • Aldus zice:

            A, și mai sus, din nou, aceeași reacție la tine. 🙂

          • vax-albina zice:

            ”Draghe” e prin Transilvania, pe unde zici că locuiești. Chiar nu ai niciun prieten ungur?

          • Aldus zice:

            Eu mă refeream la faza cu dragele de atunci, nu la draghe-ul de acum.

  2. Cudi zice:

    Am citit-o când eram în liceu. Clar, ar trebui s-o iau din nou în mână, pentru că acum sunt un altfel de prost.

  3. Q zice:

    Nu știu cum să fac să se potrivească subiectului:

    • vax-albina zice:

      Excelent.
      Caut în carte. 😀

    • vax-albina zice:

      Ne învață zeița Prostiei cum că trebuie să studiem ambele fețe ale votului! Sper că se potrivește filmulețului.
      ”Mai întâi este neîndoios că toate lucrurile omeneşti au două feţe cu totul diferite, ca Silenii lui Alcibiade. Vă sare mai întâi în ochi una dintre ele, dar de întoarceţi medalia albul se va face negru şi negrul alb, veţi vedea sluţenia în locul frumuseţii, sărăcia lucie în locul belşugului, gloria în locul infamiei, neştiinţa în locul cunoaşterii. Puterea vă va părea nevolnicie, josnicia nobleţe, tristeţea veselie, hatârul osândă, ura prietenie. Lucrurile se vor preface în fiecare clipă sub ochii voştri, după partea din care le priviţi.”

  4. albescu zice:

    Nu că aş fi inteligent dar urăsc prostia!

  5. beausergent zice:

    Bună 🙂 .
    Chiar acum vreo două săptămâni am citit cartea aceasta, de-aceea a fost o surpriză plăcută să dau de această postare a dvs. Doar două observații îmi permit să fac, cu drag și umilință:
    1. „cei care cred în sfinți și icoane”. Eu aș zice că el se amuză pe seama celor care cred că sfinții și icoanele fac minuni pentru a le satisface dorințele lor meschine. Nu cred că avea ceva cu sfinții și icoanele în sine, dovadă fiind faptul că nu a fost de acord cu Luther. El a vrut o Reformă în cadrul Bisericii Catolice, nu împotriva ei.
    2. „Urmează dascălii de gramatică, plini de ei, amăgiți de propria erudiție (exemplul dat fiind Aldus, prieten al autorului)”. Eu cred că era vorba de Aldo Manuzio din Veneția care ținea o tipografie. Deci el era cel care a tipărit („a scos”) cele cinci gramatici, nu le-a scris, deci ironia nu cred că a fost îndreptată împotriva lui…
    Mărunțișuri…
    Am început și abandonat cartea de vreo două – trei ori, pentru că nu mă prindeam unde bate, care e perspectiva și am reușit să demarez când mi-am dat seama că această perspectivă se tot schimbă: prostia e văzută uneori cu indignare, alteori cu amuzament, uneori chiar cu înțelegere ( nu zicea „Camil, al nostru”: „Câtă luciditate, câtă conştiinţă pură, atâta dramă”?) , alteori ca răul cel mai mic în comparație cu mânia, răutatea, etc. La câteva zile după ce am terminat-o am descoperit că o mai aveam într-o ediție mai faină, cu note, trimiteri, delimitări pe capitole, tot tacâmu’, așa că nu cred că scap să n-o mai citesc o dată :).
    Mulțumesc pentru postare și … să fim sănătoşi tun şi să ne veselim… 🙂

  6. beausergent zice:

    La a doua parcurgere a comentariilor citesc: „Erasmus de Rotterdam chiar a avut un prieten – dascăl: Aldus Manutius. Sunt amândoi în Wikipedia.”. Recitind și textul, mi se pare că dascălul de care vorbește e unul, iar prietenul Aldo e altul. Într-adevăr, e ambiguu dacă a scris sau a tipărit vreo cinci, mai ales că, în context e spus că sunt mai multe gramatici decât grămătici. Să zic, spre apărarea punctului meu de vedere, că Aldo exemplifică doar acest aspect. Mi-e greu să cred că Erasmus ar fi putut ironiza erudiția unui prieten apropiat, în casa căruia a locuit ani de zile și chiar i-a tipărit cărțile în atâtea exemplare. Dar, mno, cine știe 🙂 ! Scuze, și mulțumesc pentru înțelegere :).

    • vax-albina zice:

      Nu înțeleg scuzele. Vă mulțumesc pentru comentariu. Din citatul transcris la Aldus al nostru, eu nu am înțeles că Erasmus îl critică pe Aldus al lui. Doar îl compară cu alt grămătic, mult mai inverșunat. Și, cu ajutorul wikipedia, am aflat că editura prietenului lui Erasmus se chema Aldine. Nu știu editura, dar cuvântul ”aldine” a rămas până în ziua de azi. Acum am aflat de unde vine 🙂

  7. beausergent zice:

    Mi-am amintit de o altă dificultate de perspectivă cărții: faptul că e scrisă din punctul de vedere al Prostiei. Atunci nu mai știi dacă să interpretezi mot-a-mot, sau să inversezi. Dacă Prostia zice așa, Rațiunea ar zice, oare, invers? De exemplu, la un moment dat, spală pe jos cu Seneca. Atunci am inversat: dacă Prostia zice că Seneca e nasol, Rațiunea, probabil, ar zice invers și comentariul e ironic. Dar, atunci când dă de pământ cu grămăticii (el însuși a introdus gramatica și filologia ca metode în studiile teologoce), perspectiva Prostiei e de bun simț și diatriba e pe bune? Dificultăți pentru cititor. Mă mai temeam că temele și stilul vor fi cauza altor dificultăți, dar temele general umane, sunt actuale, mai puțin, poate, disputele teologice ale vremii, iar stilul nu mi se pare mult diferit de cel al editorialelor lui Andrei Pleșu, din Dilema :). Nu îmi pot reține impulsul (ridicol,poate) de a vedea în Pleșu un Erasmus contemporan. Printre teme mi s-a părut că nu găsesc „arta de a-ți fura singur căciula”. Câteva parcă atingeau problema proastei gospodăriri a avuției personale, dar e un pic altceva. „Arta de a-ți fura singur căciula” e posibil să fie un specific național. Nu sunt sigur, dar cred că e greu de găsit ca atare la alte nații. Poate doar noi am identificat-o, și atunci suntem mai tari decât ceilalți. Poate Brexitul al mai ilustra-o, deși acolo e mai degrabă reîntorcerea ușii trântite în nasul trântitorului :).

    • vax-albina zice:

      Aveți dreptate: ”temele general umane, sunt actuale”. Foarte corecte toate observațiile. Subscriu. Doar că în loc de A. Pleșu, pe mine m-a dus gândul la C. Noica. Mai ales citind textul următor, unde apare un subiect drag lui Noica despre fire (+ființă, devenire, pe larg dezvoltat în Rostirea Filozofică Românească).
      Zice Prostia: ”Şi nu este oare ţicnit omul al cărui spirit a luat-o razna înălţându-se deasupra materiei? Altfel care ar mai fi înţelesul acelor expresii din popor: „Şi-a ieşit din fire”, „Vino-ţi în fire” sau „Şi-a venit în fire”.”
      PS scuze pentru modificările ulterioare, menite să clarifice. 😦

  8. Stimata Doamna, nu sunteti normala! V-o spun cu admiratie! Sunt in tura de noapte 02:30, ora Angliei si-mi beau cafeaua la dumneavoastra. Cu drag,

  9. De ce marea majoritate a populaţiei lumii e proastă? Simplu: dacă toţi ar fi educaţi de-adevăratelea spre a se deştepta – nu mai spun de inteligenţă şi înţelepciune, care sînt treptele superioare ale deşteptăciunii – cum ar mai putea cei cîţiva inteligenţi malefici să ne manipuleze pe toţi, atîtea miliarde, spre propriul lor profit?

    Aparent fără legătură: o fi adevărată ştirea despre acei grauri morţi instantaneu atunci cînd s-a testat emisia unei antene 5G în Haga, la cîteva sute de metri de parcul unde se aflau păsările? Că dacă da, mă gîndesc ce efecte nefaste au transmisiile 3G şi 4G pentru cei ce poartă în buzunare (şi pun la ureche) moartea-în-miniatură

    • vax-albina zice:

      Nu știu cum e cu 5G. Nici cu celelalte G-uri. Pot doar să-ți dau un link la un blog citit recent.
      https://liviabonarov.wordpress.com/2019/04/05/tehnologia-5g-ucide-astrofizicianul-aurelien-barrau-trage-un-semnal-de-alarma/
      Hai să nu devenim paranoici, totuși

      • La cîte reclame are aia pe blog, de nici nu puteam derula pagina sus-jos (CPU usage 100%), parcă aş prefera să fiu paranoic (pînă la proba contrarie) decît să pun botu’ la generalităţile non-informative scrise de ea. Mai caută, poate găseşti ceva adevărat şi informativ.

        Pînă atunci pot să-ţi spun din experienţă proprie că deja de ceva vreme mă ia brusc o senzaţie de greaţă, de vomă, de cîte ori sînt nevoit să vorbesc la telefonul mobil – deşi e vechi de 12 ani, nu are 4G şi alte fiţe moderne – şi mă văd nevoit să montez rapid căştile cu microfon şi să bag telefonul în buzunar (sau să-l pun undeva pe masă) dacă simt că va fi o convorbire de durată. Asta-i pura realitate – nu paranoia, nu citit pe bloguri ori în cărţi, nu auzit de la unii care au auzit de la alţii etc. Aşadar…?

        • vax-albina zice:

          Nu știu ce să răspund. Am crezut că-ți dau un link pe gustul tău. Eu am reclamele blocate. Mulțumesc pentru informație.

          • Ştiu că ai întotdeauna bune intenţii şi-ţi mulţumesc. La fel încerc şi eu, să ofer informaţii reale şi pe cît posibil verificate (pe mine, măcar).

            În browser-ul ăsta vechi nu am toate reclamele blocate, apoi ce-am văzut eu era în sidebar, ca imagini. Însă din principiu nu am încredere în nimeni care pretinde a ava un blog şi de fapt aruncă cu reclame în cititori. De fapt, WP nici măcar nu permite asta pe platforma gratuită; dacă li s-ar aduce la cunoştinţă i-ar bloca/şterge blogul imediat. Dar nu sînt genul de om care să facă rău cuiva doar, aşa, fiindcă poate. Prefer să ignor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s