Care sper să vă placă. Nu va fi nicio vorbă despre politică. Aproape niciuna. Am așa o imensă bucurie că Laura Codruța are șanse de a combate corupția de la un nivel mai înalt decât până acum, că nu simt nevoia să o share-uiesc. Chiar imperfectă cum este ea, depășește orice alte persoane cu funcții și pretenții. Eu o susțin total.
UPS 😀 . Gata.
Voiam să vă povestesc despre cum decurge ziua mea. Aș fi vrut să fiu autoironică sau sinonim, dar nu cred că sunt în stare.
Deci mă scoală Țuca și Rică sărind pe clanță. Repetat. Pe la 3.30 dimineața. Și cum zgomotul e insistent și acoperă sonorul de la România Muzical mi se trezesc și celelalte mâțe. Care încep să-și aducă partea lor de contribuție. Deși mă prefac adormită, Jojo vine să verifice și mă gâdilă cu mustățile pe la nas. ETc. Nu rezist.
Urmează hrănitul găștii , minima igienă, focul la sobe, fiertul oului și al ceaiului. Așezatul la laptop.
Până la 5 citesc presa și blogurile care-mi plac.
La 5 și un pic mă uit la reluarea cu Cabral și ”Ce spun românii” – cred că e singura emisiune de divertisment local la care mă uit. Pentru Cabral. Nu le suport pe cele cu dezvăluiri gen bârfe, nici pe cele care-mi par a fi concursuri stupide combinate cu reality show-uri. (Aflu despre ele din titlurile ziarelor)
Apoi ( 😦 ) recitesc presa si blogurile care-mi plac ca să văd ce a mai apărut. Acum sunt deja suficient de trează ca să și comentez. Pare trist, nu? Nu e, mă amăgesc eu 🙂
Restul chestiilor de rutină nu vi le mai spun. Le ghiciți sau le faceți asemenea: rufe, vase, mâncare. Și citit. Neapărat citit.
Deja vă întrebați care e rostul postării? Vă înțeleg. Și mie îmi place să aflu ceva nou la fiecare blog. Cărți, informații, amintiri, poze, emoții. Chestii pe care nu le știu.
Intenția mea e să vă recomand niște jocuri ale cunoașterii, căci nu am nici răbdare, nici reflexe pentru alt gen de jocuri. Sorry, Vladimir. Cred că știai deja. Strategie ori acțiune nu sunt pentru mine. Doar ale mele îmi plac. Vă puteți antrena în autobuze, la cozi, la job atunci când vreți să vă clătiți mintea, oriunde. Nu strică și nici nu doare atunci când învățăm ceva.
Sper să reușesc să pun capturile de ecran cu minime explicații.
Unul dintre jocurile preferate:
ori:
sau
Sunt doar primele ecrane, cele mai simple. Puteți seta domeniul de interes și alte amănunte. Sunt gratis, cum altfel.
Cel de care devenisem dependentă, e cel de mai jos. Așa cum puteți vedea am ajuns la al 50-lea puzzle. Fără a trișa.
V-ați lămurit? V-ați plictisit? Mai am două poze.
Sunt pentru joaca cu pisicile voastre. Vă veți da seama din imagini despre ce este vorba. Știți care-i culmea? Ale mele, crescute în casă, fără a cunoaște șoricei, fluturi ori alte insecte, reacționează cel mai bine la acel deget care se mișcă.
Spuneți-mi că nu m-am/v-am obosit degeaba. Spuneți-mi că ați aflat ceva util.
Să evadăm puțin din cenușiul cotidian.
Jurnal de fraieră 
Senzationale cele doua cu puzeluri matematice. Eu nu sunt asa de avansat (doar nivelul 32). Atentie insa: DAU DEPENDENTA !!!
Sunt bucuroasă că le știți. Și eu, când mă blocam, nu puteam să mă concentrez la altceva. Am făcut o pauză cam lungă, dar voi relua joaca 🙂
Merita, sunt chiar geniale.
Și eu împărtășesc bucuria ta, Vax-Albina. Nu zic mai mult, că nu vreau să agit apele aici, mi-a ajuns viitura din comentariile ultimului meu articol.
Îmi plac joculețele tale. Sunt mai interesante decât spartul bilelor pe trei rânduri – sport mondial de omorât timpul de așteptare. La doctor, la coadă, pe budă…
Am citit comentariile de la tine. Nebunie. Nici eu nu pot înțelege. Nu cunosc personal nicio persoană atacată de DNA. Mă învârt printre oameni cinstiți?
Ca să-ți treacă supărarea îți ofer un mărțișor furat ( 😛 ) de pe net.
PS. Noi două chiar nu ne putem abține …
Am să-l port cu mândrie, Vax-Albina! 😀
„Ce spun românii” e o emisiune care face parte și din rutina mea zilnică, de la ora 18:00. Pentru delectare, după câte un film mai vechi sau mai nou.
Chiar acum mă uit la emisiune. În weekend, reluarea e pe Pro-cinema.
Nu am pisici sau caini, ii iubesc,
dar nu am timp sa am animale de companie. Am renuntat sa ma uit la emisiuni de diveetisment. Prefer sa citesc. Cat despre Kovesi sper sa castige. 🙂
Când vei avea nevoie de un prieten sincer, vei găsi pisicuța ori cățelul ce te va iubi necondiționat.
Și cititul e un joc. De-a viața altora, a celor despre care citim. Atenție. Creează dependență.
Filmul asta il traim si noi. La 3.30 incepe sa topaie Oli prin pat. Daca nu-i iese schema de trezire, ne ofera si un concert. Gratis… Asta inseamna ca vrea afara. Apoi avem liniste pana la 5, cand incepe tura a doua, de data asta fiind vorba de papa. Fiecare se manifesta dupa propria lege: unii trag de usa, altii trag de usa si vocalizeaza, altii fac ture prin pat. Cert e ca s-a dus somnul si trecem la „Frühstück” (al pisicilor, evident). Si dupa ce toate astea sunt implinite si zicem si noi ca mai furam macar o ora de somn, incepe Bety din salon: Hau-hau! Hau-hau! Acesta este finalul apoteotic al orelor de somn. Asta inseamna ca haita de la parter are ceva nevoi. Daca nu ne miscam suficient de repede, incepe concertul. Eu ii zic Concert din muzica de Bach. Matineu…Ne straduim sa protejam urechile vecinilor, dar uneori nu ne iese…
Ce veselie e la voooi…
Poate încerci și jocurile pentru mâțe.
Aveam unul și pentru cățelușă. Cu lătratul diferitelor rase în diverse situații. Devenea foarte atentă și vigilentă 🙂
O primăvară frumoasă să aveți.
I le-am arătat Carolei. Le vom incerca cu siguranță.
O primăvară frumoasă și ție!
Nu mă mai duce nici „bibilica” nici răbdarea la joacă. Nici măcar la cîndva-febleţea-mea Tomb Raider (primele versiuni). Şi mă bucur că telefonul meu e atît de tembel încît nu ştie să facă decît un singur lucru: să fie telefon şi atît. 😉 A, ba mai ştie ceva: să se descarce foarte repede. 🙂 Dar are 12 ani, ce să-i mai ceri (deşi bateria e nouă, dar nu originală).
Cît despre mîţi, ei au treburile lor, s-au învăţat că nu-i bine să rîcîie la uşă ori să sară pe clanţă cînd dorm, aşa că mă aşteaptă „cuminţi” să mă trezesc. Beneficiile dresajului cu „nu e voie!” şi-o palmă la kuhr de cînd erau mici. 😉
Recunosc că nu am avut un articol grozav. Cele vechi,vechi sunt mult mai bune. Am vrut doar să depășesc articolul politic. Ca să nu supăr prietenii virtuali. Poate, data viitoare, voi părea mai inteligentă 🙂 .
Mâțele nu pot fi dresate. Au ale tale un bun simț din naștere și te invidiez. Ori au o curte în care să se desfășoare, nu ca ale mele 😦
Ce-are de-a face inteligenţa? Ai povestit un crîmpei de zi şi-ai deschis poate ochii unora ce nu ştiau de joculeţele pentru minte. Nici eu nu ştiam, fiindcă n-am (şi nu vreau) asemenea aparate, dar aş vrea să mai am timp şi chef de joacă. Politica mă lasă rece, da’ la ceva tot mă duce capu’: cînd un cuib de mafioţi cheamă/primesc pe cineva dinafară atunci fie e mafiot de-al lor, fie din oarece interese vor să-l formeze în spiritul lor, fie vor să le devină ţap ispăşitor. Punct.
Nu există bun-simţ din naştere la prădători. Dacă lei, tigri, pantere etc pot fi dresaţi, de ce n-ar putea fi dresată o pisică? Nu ca un cîine, dar un minim de cuvinte/propoziţii-comenzi, asociate cu o recompensă sau pedeapsă după caz, pot învăţa. Sigur, contează foarte mult şi tonul pe care sînt rostite. La mine funcţionează acceptabil „nu e voie”, „dă-te jos” şi „hai acasă”, uneori şi „hai la tataie”. Da, poate că ajută şi faptul că au spaţiu liber la dispoziţie să-şi consume energia. Dacă l-ai fi văzut şi auzit pe Băiatu’ Gri cum plîngea şi se dădea de pereţi cînd i-am pus gulerul şi l-am închis în cuşcă în prima zi după operaţie cred c-ai fi plîns deodată cu el. Pentru ei, pe primul plan e libertatea. Noi, oamenii, am uitat de mult ce-i aia.
asta martisor l-as purta si eu 🙂 . Si nu uitati: hotzul de furt se teme.
La multi ani, doamnelor.
Nu mă zgândări, că nu mă mai opresc 😀
P.S. la 7 dim nu stiu cum sa ma ascund sa dorm inca un pic. Nu o sa imi mai iau niciodata matze. prefer sa hranesc 100 publice si sa dorm :))))
Zici tu așa până îți va aduce puștoaica un animăluț viu și pufos. Pariu?