Am găsit omida.

Nu glumesc. O amărâtă de omidă, a ieșit din tipare și, acum, iarna, mi-a ronțăit frunzele de mușcată. Poza e ca dovadă. Și fiul meu, în trecere pe-aici. Omida nu mai este. Am tras apa. Simplu, nu?
Întâmplarea m-a făcut să șed și să ”cujet” la alte larve, căci nici omizile nu mai sunt ce-au fost. Ardeleancă, mno. La cele cu două picioare, nu cu 3 perechi. Cele ce ronțăie pe creierul meu stresat. Sunt mai greu de distrus, ăstealalte. Dar, oare știți că ouăle omizilor verzi sunt portocalii, apoi roșii? Azi am aflat și eu. Despre omizile omizi, dar ar putea fi  adevărat și pentru cele bipede? Eu așa cred.  Nu-mi plac ouăle roșii ale omizilor. Inclusiv cele înfiate.
Știu și care sunt mai periculoase. Știți și voi. Nu știu cum vom scăpa, dar am aflat ceva: omizile nu atacă doar mușcatele, ci și trandafirii. Asta să fie soluția, dacă pricepeți ce vreau să întreb? Nu știu dacă eu mai am timp. Depinde de voi.
Și ca să revenim la omida mea, mi-a fost puțin milă după ce am lichidat-o. Mă gândeam că ar fi putut deveni fluture. M-am liniștit citind. Fluturele e tip molie. Nicio pierdere.

Ca o concluzie.
Gugălind eu despre omidă, am găsit două poezii.
Una este Omida și furnica de George Ranetti (1875-1928) . Aici.

Mă simt ca furnica ce s-a supărat:

– Bre, nu ţi-e ruşine?
Eu merg, nu mă târăsc ca tine!
Stai sus pe-o frunză cocoţată
Ce mâine va muri uscată,
Când toată seva-i vei fi supt;
Dar eu, d-aici de dedesubt,
Eu, mândră, fără s-arăt plânsu-mi,
Îţi strig, omidă parvenită,
Că eşti o parazită!
Când eu trăiesc prin mine însămi,
Tu îţi furi hrana de la alţi,
Şi doar târându-te te-nalţi!

Mai vreți? Mai am un fragment de aici :

”O omidă temerară,
Cocoțată într-un copac,
Ronțăia tot ce-o înconjoară,
Lăsând bietul pom sărac.

Doar o frunză mai avea,
Unde somnul să și-l facă
Și grăbită cum era
Și-a mâncat propria cracă”

Să zic ”adio” pentru omida mea și să sper că toate omizile neamului vor dispărea asemeni? Amin.  Adică ”Așa să fie”.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Aiureli, Politică de baltă, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Am găsit omida.

  1. ECHINOX zice:

    Carevasazica, n-o sa mai avem fluturi… 🙂

  2. Cred că și omizile au rostul lor, la fel cum își au țânțarii sau muștele. Doar OMizilor bipede nu le văd nicio utilitate.

  3. În lumea de azi a tîrîtoarelor tot ce zboară se mănîncă.
    De-aia nu mai are nimeni curaj să se înalţe. Sau să ridice capu’.
    Ai văzut vreo omidă ucisă de-o frunză…?
    Mda.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s