23 decembrie. Bilanț 2018

1. Bloguri și relații:
M-am schimbat. Lumea blogurilor s-a schimbat.
Am îmbătrânit. Din fericire, blogurile au întinerit și au diversificat tematica. Am rămas cu cele care-mi spun ceva. Cărți, filme sau mărturisiri personale gen jurnal. Moda sau manichiura nu mă interesează, nu că ar fi inutile. Admir tinerii dedicați unor servicii de nișă.
Nu mai suport postări siropoase și urări de fațadă. Vă rog să nu verificați. Nu voi ști ce să răspund.
Nu pot vedea filme. Receptorii mei vizuali s-au rărit și imaginea trebuie recompusă din amintirile creierului. Nu am repere vizuale. Pierd scene esențiale pe care nu le pot interpreta. Voi rămâne la cuvinte și la cărți.
Nu mai urmăresc bloguri fără asumare, decât un timp sau doi. Cei care persistă în a se ascunde, (ani de zile – cum se spune) nu mă mai interesează, oricât de bine ar scrie. Cu o singură excepție care confirmă regula. De fapt, pe cei mai mulți îi cunosc virtual: unul mi-a trimis cărți cu autograf, altuia i-am expediat un pachet, cu unul am schimbat imagini prin mail, cu altul am fost colegi de la grădiniță, etc. Lumea mea e mică și frumoasă.
Uneori sunt ca baba de după perdea care privește, dar nu comentează. Relax: nu am cu cine să bârfesc.
2. Ființele din jur:
Toate pisicile sunt sănătoase (inclusiv Jojo și fiul ei – Bebe care au depășit 11 ani. Restul sunt mai tinere). Idem cățelușa bătrână, maidaneză, pe care o îngrijesc de peste 8 ani, dar care are peste 13 ani, ținută într-o curticică, în frig, e încă în viață. I-am cumpărat recent perne și chiar o hăinuță pe care sper că o va accepta atunci când va fi foarte frig. La mine e pe dos. Pisicuțele sunt blânde și cățelușa e sălbatică. Să fie sănătoase.
Ciorilor le plac osișoarele de pui căci un pui fiert are mai multe destinații: pisicile au pieptul ațos, eu iau pulpele, cățelușa primește spatele și aripile, iar ciorile ronțăie oasele mici. Nimic nu se pierde.
Cel mai puțin mă înțeleg cu bipezii egoiști de prin jur. Îi las în zeama lor.
3. Neamurile:
Mi-am văzut copiii de câteva ori pe anul 2018, nepotul niciodată, și doar cu sora mea vorbesc zilnic la telefon, de frica unui accident, la ea sau la mine. Băiatul mă ajută la unele reparații și nu numai, fata mă sponsorizează pentru facturi și cheltuieli, le sunt recunoscătoare. Sărbătorile la ei sunt cu familiile lor. Aproape m-am obișnuit. Mai cârcotesc ca să nu tac.
4. Sănătate:
Nu am medic de familie, nu îmi măsor tensiunea sau glicemia de mulți ani, nu iau niciun medicament. Cardul e virgin.
Continui să fumez foarte mult. 😦
5. Plăceri și viață:
Doar online. De la citit bloguri (câteva sunt preferatele mele de mulți ani), la citit presă, la plătit facturi și la comandat produse de minimă necesitate. Agorafobia autodeclarată mă face să mă învârt doar în jurul casei.
Există o explicație. Acum exact 48 de ani, pe 23.12.1970, m-am căsătorit Am fost abandonată după 25 de ani. Cu copiii sensibili și stresați pe veci. Vina mea. Ce încredere să mai am în lume, dacă am fost mințită de omul care ar fi trebuit să-mi fie alături sau măcar să fie cinstit? Aveți grijă.
Mai am doar două prietene de facultate și de cămin. E perfect. Tehnologia ne ajută să rămânem în contact.

Dacă, după toate mărturisirile mele, îmi urați nu știu câți ani în plus, promit să vă blochez, lucru nemaifăcut până acum. Dacă manifestați milă, idem.
Sper ca bilanțul vostru să arate muuult diferit.
Culmea e că mă simt bine. După ce am avut servicii mereu departe de casă, mă simt grozav că nu mai trebuie să bat orașul pentru un job prost plătit, dar necesar. Fiecare vârstă are satisfacțiile ei.
Privesc lumea cu expozițiile, muzeele, străzile și muzica preferată doar prin intermediul calculatorului. Îmi este  suficient.
Permiteți-mi, în concluzie, să vă urez tot binele de care aveți nevoie și să vă dedic o melodie cu John Lennon:

 

PS Așa-i că nu sunt complet inutilă?

Reclame
Acest articol a fost publicat în Aiureli, Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

49 de răspunsuri la 23 decembrie. Bilanț 2018

  1. albescu zice:

    Dacă ar exista Dumnezeu, aș zice că de vreme ce exiști (cu permisiunea Sa) nu ești de loc inutilă!

  2. ioansperling zice:

    Nimeni nu-i inutil si nimeni nu știe decat rareori ce mult a mișcat pământul cu un gest mic pe care el însuși la uitat de atunci! Un Crăciun fericit si linistit iti doresc!(Nu e nevoie sa-mi intorci urarea eu oricum raman la ce am spus 😉)

  3. albescu zice:

    Adevărul că și eu îmi fac la vârsta asta un bilanț. Uneori îmi iese pozitiv, alteori negativ. De fiecare dată însă am sentimentul că sunt acum inutil. Asta pentru că percep o diferență mare între ce făceam și ce fac. Când am fost la Aninoasa, la socri ca să fac un bazin de scăldat pentru copii de 3×3 m ridicam cu ușurință saci de ciment de 50 kg, acum cei de 40 de kg mă depășesc. Recunosc însă că nepoțica mea mă adoră. Nu știu însă de ce! De fapt mă adoră și Leia, cățelușa mea! N-am nici o explicație! Nu cred că e ceva rațional! Mă complac deși mă simt într-un fel vinovat. Nu cred că merit!
    Am pe conștiință multe greșeli făcute în viață! Unele din cauza fricii! Mi-a fost frică să îmi asum o responsabilitate la un moment dat! Am fentat viața! Pe de altă parte am avut un imens curaj să-mi accept anumite responsabilități pentru care nu aveam expertiza necesară. Poate pentru că nici n-am fost consultat. Am fost pus în fața faptului împlinit. Am fost ca o frunză dusă de apă! Nu regret însă că am călătorit în zone interesante, am cunoscut oameni cu adevărat remarcabili. Am avut, carevasăzică noroc!!!

  4. Ruxandră, în primul rînd mulţumesc pentru dedicaţia muzicală, în special pentru ce-i între paranteze (de-ar fi aşa).
    Apoi să ştii că şi eu mi-am văzut nepotul doar o singură dată (nici nu ştiu cum îl cheamă) şi asta ca „pîrghie” în încercarea de a-mi „stoarce” nişte bani după vînzarea apartamentului mătuşii. Asta, aşa, ca să nu crezi că eşti singura într-o poziţie de gen.
    Altfel nu mi-e defel frică de lume, ba chiar mă piş pe ea, dacă e s-o spun prozaic, fiindcă nu mai sînt de mult timidul de altădată, ba dimpotrivă. Poate ar fi bine să încerci. 😉
    Îmi pare bine că blănoşii tăi sînt sănătoşi, eu – după cum ştii – am avut mult prea multe probleme cu ai mei de două luni de zile şi m-am cam săturat. Mai recent am început să mă aleg cu zgîrieturi la administrarea pastilelor aşa că o să-i las în voia sorţii.

    Vreau să ştii că eşti importantă pentru mine, într-un mod nedefinibil direct dar palpabil subconştient. Aşa că mi-aş dori să fii sănătoasă şi alertă ca de obicei mult timp de-acum încolo. Iar sărbătorile să-ţi fie pe placul inimii, aşa cum ţi le doreşti. Fără tristeţe, însă. Vreau să-mi promiţi asta. 😉

  5. Să fii sănătoasă și tot așa de spirituală!
    Observ că am gusturi precum cățelușa ta: și eu prefer spatele și aripioarele de pui, dar n-am cum să scap de pieptul ațos, dacă-i puiul complet. 😉
    Crăciun fericit, ție și celor apropiați!

  6. vax-albina zice:

    Eu, sincer, prefer pielița crocantă dacă puiul ajunge la cuptor. Nu mă iau după nutriționiști.
    Să-ți fie bine, să scrii în continuare și să ai succes. Crăciun cum îți dorești.

  7. danaiana zice:

    Puiul nostru trebuie sa aiba ceva mai multe copane (mai multe chiar decat Puiul familist). Imparteala se face la fel, dar n-am incercat sa le dau oscioarele mici ciorilor. Eu le servesc cu nuci si ma amuz teribil cand vad cum le sparg.
    Nu stiu cat de diferit ar fi bilantul meu. In afara de capitolele familie si sanatate. Inca e casa plina si refuz sa ma gandesc la momentul in care copiii isi vor lua zborul. Dar sunt momente cand copiii prefera compania prietenilor, iar casa ramane goala…
    La capitolul sanatate, am inceput sa scartai de vreo doi ani. Nimic insurmontabil insa – inghit un pumn de buline, ma ridic din pat si chiar pot fi destul de activa un numar rezonabil de ore. Cand se termina bateriile prefer sa ma culc…
    Prieteni – nu am multi – doua foste colege de generala, una de facultate si una de munca. Unele nu mai sunt in tara. Cum spui, tehnologia ne ajuta sa ramanem in contact.
    Am inceput si eu sa privesc lumea mai mult prin intermediul calculatorului. Mi-e greu sa ma desprind de casa, nu-mi place sa-mi las blanosii pe mana strainilor, oricat de seriosi ar fi.
    Nu e foarte diferit bilantul meu, nu?

    • vax-albina zice:

      Și eu le dau nuci ciorilor. Doar că le dau gata sparte ca să nu se chinuie cu aruncarea lor în fața mașinilor.
      Sunteți tineri, în putere, nimic nu vă este interzis.
      Oo. Și eu cred că pisicile mă vor aproape, deși se pare că nu le pasă. Stresul e doar al meu.
      Îți iubesc copiii de multă vreme, știi doar. Te admir pentru îndemânarea ta de a realiza obiecte unicat și pentru mine ești mămica perfectă.
      PS Azi, de ajun, chiar a trecut fiul pe la mine și (ca niciodată) am colindat-o pe fată și pe sora mea (telefonic). Se pare că postarea a fost cu efect. Am primit și două cărți cadou. Ce mult contează.
      Sper să fiți fericiți mult timp de acum încolo.

      • danaiana zice:

        Multumesc pentru idee. Le voi sparge si eu de acum inainte.
        Nu mai suntem asa de tineri. Doar sufletul ne-a ramas tanar. Daca ne-ar ajuta putin si trupul…Dar copiii au o viata inainte.
        Intr-un an, la intoarcerea din concediu n-am mai gasit pisicile (cu exceptia lui Cipic, vajnic aparator al curtii). Fata care a ramas acasa nu a stiut sa se gestioneze cu ele si nefiind obisnuite cu ea, au ratacit pe strazi zece zile. Au ramas in zona si le-am adunat in decurs de doua saptamani. Dar nu-ti poti imagina golul pe care l-am simti in stomac cand am realizat ca nu mai am pisici. De atunci am incercat sa nu le mai dau drumul afara. Asa ca iti spun ca in mod cert absenta noastra de acasa le afecteaza, indiferent ca o arata sau nu.
        Nu sunt o mama perfecta. Doar incerc sa fiu aproape de copiii mei.
        Ce bucurie sa-ti fie copiii alaturi in aceste clipe! Cat de putin, dar cat de mult conteza!
        Multumesc pentru urari. Toate cele bune si tie!

  8. Albescu zice:

    Crăciun fericit! Multa sănătate și satisfacții. Bucurați-vă de fiecare clipa care vi se permite! Carpe
    diem!

  9. Aldus zice:

    Lasă-te de tutun în 2019. 🙂

    Ce înseamnă că receptorii tăi vizuali s-au rărit? E o metaforă sau ai vederea slabă?

    Eu îți doresc în gând mulți ani sănătoși și fericiți. Da nu ți-o spun, ca să nu-mi iau ban.

    • vax-albina zice:

      Și de tutun să mă las?
      Nu e metaforă. Nu știu termenii medicali, dar așa se întâmplă la înaintarea în vârstă. Se modifică ceva pe-acolo de nici culorile nu mai sunt ce erau.
      Mulțumesc pentru gândul bun. Nu mulți, doar sănătoși. Și ție – toate cele bune.

      • Aldus zice:

        Filmele de azi sunt o aglomerare de scene agitate, făcute să stimuleze simțurile. Dacă ai un televizor cu ecran mare, uită-te la Fargo, în care acțiunea e mai lentă, scenele statice. Ideal în format BluRay, să aibă deci calitate. Bine, îmi dau și eu cu părerea. Oricum, și lumea cărților e mirifică.

    • vax-albina zice:

      Iarăși despre fumat.
      Ultimul număr din Dilema Veche este dedicat tutunului.
      Am selectat un citat.
      ● Kurt VONNEGUT – „Am de gînd să-i dau în judecată pe cei de la Brown & Williamson Tobacco Company, producătorii ţigărilor Pall Mall, şi o să le cer un milion de dolari despăgubire! Începînd de la vîrsta de 12 ani fumez, ţigară de la ţigară, doar Pall Mall fără filtru. Şi, de ani buni, ei îmi promit – încă de pe pachet – că mă vor ucide. Dar am ajuns la vîrsta de 82 de ani. Vă mulţumesc mult, ticăloşi nenorociţi! Sînt dependent de ţigări. Şi continui să sper că ele mă vor omorî.
      Un foc la un capăt şi un neghiob la celălalt.“ 😀 😛

      Link: (deși nu cred că sunt fumători pe-aici) https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/mari-scriitori-mari-fumatori

      • Aldus zice:

        Și ce-i cu asta? Lasă-te de fumat în primul rând pentru că este un viciu. Eventualele efecte negative, vizibile sau nu, rapide sau lente. sunt doar consecințe. Lasă-te de fumat pentru că omul este cel care-și poate controla pornirile, nu cel care este condus de ele. Celelalte aspecte trec pe planul doi.

        Dar ele există, chiar și la fumătorii cu organisme mai puternice, care nu mor de cancer sau de boli circulatorii. În liceu, profesoara de biologie (fumătoare) ne-a spus că fiecare țigară scurtează viața cu 5 minute și distruge câțiva neuroni. Neuronul fiind celula nervoasă și singura celulă din corpul uman care nu se regenerează. În plus, de unde știi că cel care a trăit până la 90 de ani fumând n-ar fi depășit 100 de ani dacă era nefumător? Unii au un organism mai puternic sau mai bine protejat împotriva unui anumit tip de agresor, dar să-l bombardezi continuu cu nicotină, gudroane și alte produse ale fumatului nu-i niciodată o idee înțeleaptă.

  10. Cudi zice:

    Cele bune să se-adune, cele rele să se spele! Unul dintre lucrurile bune întâmplate în 2018 în viața mea virtuală e că te-am descoperit, apropo de bilanț.

    • vax-albina zice:

      Sunt încântată că-ți place grupul de pe-aici. Mulțumesc. Mi-am propus să renunț (cât mai mult) la comentariile politice. Nu le mai văd rostul. ”Ne-au ciuruit” 😦
      Pe la voi a ajuns moșul? Să vă aducă tot ce vă doriți.

  11. Dan zice:

    Un cadou pentru receptorii tai vizuali: http://www.glassesoff.com/

    Și… la mulți ani! Ca să ai de ce să te burzuluiești! 😁

  12. Per total e destul de trist. Și la mine la fel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s