Ce bogată era lumea blogurilor acum câțiva ani. Între timp unii au devenit scriitori cu cărți în regulă, tipărite. Unii au abandonat blogurile, alții au dezvoltat un blog nou sub alt nume fals iar alții le-au trecut pe nume propriu. Se pare că nu toți suntem mulțumiți de activitatea online, deși lumea se schimbă iar noi -nu.
Nu știu dacă Lotus mai citește ce scriu, dar republicarea i se datorează. Ca o completare la articolul lui. Îl știu de mult, de pe vremea când era în grupul Fain.
Oare mai există poeți care să răspundă la provocarea din postarea mea veche? Oare putem îmbogăți lista poemelor Fib din comentarii? Vă invit să participați. Mulțumesc.LE. Pentru cei care nu citesc articolul original, pun aici concluzia de acolo:
”Versurile sunt aranjate astfel încât SILABELE să respecte sirul lui Fibonacci: 1,1,2,3,5,8.
Vreţi să compuneţi un poem Fib? Intraţi în joc?”
Aşa cum mulţi blogeri pun diverse imagini în ziua de miercuri, aşa aş vrea eu să postez mici frumuseţi din matematică. Ca aici. Trec (tac, cu greu) peste faptul că este 1 Mai.
Astăzi doresc să vă povestesc despre minunăţiile naturii cu proiecţie în lumea numerelor. Despre iepuri, albine, flori, frunze, seminţe, conuri, melci – toate urmând o aceeaşi regulă. Cea a sirului Fibonacci, a spiralei Fibonacci.
Explicaţiile vor fi corecte, dar incomplete. Încerc să descoperim matematica jucându-ne. Sper să vă placă.
Şirul a fost remarcat şi prezentat de Fibonacci, un matematician italian (1170 – 1250) studiind înmulţirea iepurilor şi a albinelor.
Să-l construim şi noi.
Zicem aşa: Un element de şir Fibonacci se calculează adunând cele două elemente anterioare lui. Nu vă speriaţi. E simplu.
0; 1; 0+1=1; 1+1=2; 1+2=3; 2+3=5; 3+5=8; 5+8=13; 8+13=21; 13+21=34; 21+34=55 şi aşa mai departe…
Obţinem astfel un şir de forma:…
Vezi articolul original 173 de cuvinte mai mult
Jurnal de fraieră 
Pingback: Melcul de aur – Quodixit
Cred că toți cei care au dat like se strofoacă acum să compună poezii cât mai inspirate… 🙂
M-aș bucura mult să încerce. Doar că timpurile ne presează și nu mai avem chef de joacă precum altădată. Simplul fapt că gândesc să compună niște versuri după reguli stricte e de apreciat. Iar eu am în listă câțiva prieteni care chiar obișnuiesc să scrie versuri,
nu doar să spună că strugurii sunt acri.. 🙂LE. M-am dus pe blogul tău (de care nu știam) și am avut o surpriză plăcută. Mulțumesc pentru poem.
Am încercat să comentez mai înainte și mi-a apărut o eroare, comentariul nu a putut fi publicat. Dacă se repetă, e semn divin că nici măcar în joacă nu trebuie să încerc să scriu versuri.
Au!
Of!
Zdrang, trosc…
Nebunul,
Cu geamul închis,
Izbește gânduri de tavan.
Uau. Uf. Ai reușit. Excelent. Au formă. Au idee. Mulțumesc frumos.
ai strig pe aia cu „un blog nou sub alt nume fals” ? Am venit :))
Altfel, la cifre sunt buna, la poeme sunt nula.
Eu nu știu să țin contabilitatea ca tine. Mă enervez și abandonez. Pune-o pe cocuța (știu că a crescut) să compună ceva după regula șirului lui Fib. Să vezi că reușește.
Nu a fost o critică chestia cu blogurile. Doar o constatare.
Mai rar, siluiesc o rimă.
Se-aud chicoteli în spate.
Nu râde bă, că nu e crimă!
Nu le nimeresc pe toate!
😀 😀 😀
Poem Klaus, nu? Bine ai venit pe blogul meu.
Catren :d
O epigramă autoironică :).
Îmi place. Mulțumesc.
Pentru puțin.
Prea mari pretenţii pentru secolul ăsta…
Cred că am scris şi eu ceva la articolul original. Cred, că nu mai ştiu. Şi nici nu contează.