Părintele meu. Părintele Stăniloae.

La fiecare zi de 5 octombrie îmi amintesc cum lumea mea s-a prăbușit pe 5 octombrie.
Mi-e atât de dor de vorbele lui, cât nu vă pot relata. Mie, necredincioasa.
Pentru cei noi, pentru cei care nu ne știu povestea, vă dau un link.
Tuturor celorlalți vă pun un videoclip care îl reprezintă.
Așa era, așa vorbea.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Părintele meu. Părintele Stăniloae.

  1. Drugwash zice:

    Alte vremuri, alţi oameni. Experienţele mele cu tagma preoţească au fost dezastruoase. Cred că amicul meu Tibi, unul dintre puţinii prieteni din copilărie, e mai bun la suflet şi mai „sfînt” decît mulţi dintre preoţii actuali, în special cei de la oraş. Ferice de noi că avem măcar cîte o persoană care să merite gîndurile noastre bune.

    • vax-albina zice:

      Eu am. Ascultă-l pe părintele Stăniloae.E o înregistrare a vorbelor lui, așa cum le gândea. Sunt răvășită.
      PS Ai dreptate. Fiecare are îngerelul ori sfătuitorul personal. Dacă Tibi e al tău, ”unchiu’ Stăniloae” e al meu.

  2. Mulțumesc pentru minutele minunate petrecute pe blogul dumneavoastră!

  3. Dacă ar fi toți slujitorii Domnului ca Părintele Stăniloae sau ca alții la fel, fără să caute în primul rând averi lumești, m-aș duce și eu la biserică. Dar așa, vedem cum în ultimii ani Biserica a pierdut mult din încrederea românilor. Pe bună dreptate.

    • vax-albina zice:

      Habar nu ai cât adevăr ai spus.
      Am aflat azi că unele din textele mele, alături de cele ale măicuței Filoteia, au fost reproduse aici Faimă ce nu mi se potrivește. Doar că noi două (măicuța are peste 90de ani) avem amintiri. Pentru când ai timp și dispoziție. Sunt și relatările fiicei, nepotului și ale altora pe care i-am cunoscut. În articole asociate. Pentru ei nu garantez, nu că nu ar fi adevărate. Toți l-am iubit, fiecare în felul său.

  4. Ioan Albescu zice:

    Am toată admirația față de acest om. El reprezintă, după opinia mea bunătatea umană. Din nefericire oameni sunt mai predispuși să fie mai sensibili la răutatea umană decât la bunătate. Dacă nu venerăm, măcar admirăm „eroi” precum Mihai Viteazu sau Ștefan cel Mare (și Sfânt!!!!!), personaje sângeroase care au pe suflet mii de victime. Constantin Brâncoveanu cu jertfele fiilor săi, cu stilul arhitectonic promovat în plaiurile noastre mioritice nu ne stârnesc admirația decât la puțini.
    Am ascultat cu mare atenție interviul. Există o ambiguitate care aș dori să o clarific. La un moment dat, părintele Stăniloaie spune că trebuie să faci bine ca să ți se facă bine și ție, ca să ți se întoarcă. Sunt convins că nu s-a gândit la un troc, ci la faptul că dacă toți ne molipsim de această generozitate vom beneficia o dată și o dată de bunătatea celor din jur. În ceea ce mă privește am încercat să fac bine, sau cel puțin ceea ce am considerat că e bine (aici e marea dramă, că s-ar putea să fi făcut și rău, fără să veau) fără să contabilizez ca să mă aștept în contrapartidă la ceva bun. Faptele bune nu sunt fapte de comerț, dacă te aștepi la o răsplată, nu mai sunt fapte bune. Poate greșesc, dar asta e convingerea mea.

    • vax-albina zice:

      Sunt revoltată. Incendiul din 30.10 arată că vorbele lui Stăniloae nu au ecou. Spunea el să avem grija celuilalt. Zic eu – nu doar a banului. Și? Pun doar un link despre indiferența care ne înconjoară. De sus până jos. Și despre lipsa totală de responsabilitate. De la PM, vice PM, parlament ori primării și până la cititorul de contoare. Aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s