„Şi totuşi omul redevine turmă. De ce?”

constantin noica„Nu e vorba nici un moment, în cele de mai sus, să se conteste îndreptăţirea colectivismului ce însufleţeşte, pare-se, lumea contemporană. Nu împotriva idealului sau a idealurilor de astăzi ne ridicăm, ci împotriva felului cum slujeşte individul contemporan aceste idealuri, oricare ar fi ele. Greşeala filozofilor culturii şi a „intelectualilor“ de azi, a oamenilor care se pretind a face parte din elite, ni se pare tocmai aceasta, de a protesta împotriva oricăror înglobări ale insului în mase, împotrivîndu-i nefirescul individualism al elitelor distanţate de rest. Însă nu faptul că un ins e integrat într-un grup ucide personalitatea, ci faptul că el n-a făcut-o aderînd, ci predîndu-se. Poţi fi foarte bine colectivist fără să păcătuieşti împotriva adevăratului individualism; mai mult încă, poţi fi colectivist rămînînd foarte bine om al elitei. Dar s-o faci dinăuntru. S-o doreşti, nu s-o înduri.

Turma nu e în ideologii, dar e în greşita adaptare la ele. Adevărurilor pentru turmă — invitaţia la adeziunea nereflectată, netrăită, dinainte de orice şovăială; primatul ideii de masă în conştiinţa individuală, timiditatea şi resemnarea în faţa acestei puteri anonime a maselor — trebuie să li se împotrivească adevărurile pentru oameni. Idealurile de grup nu au ce pierde din aşa ceva.”

Titlul și cuvintele sunt ale lui Constantin Noica, născut într-o zi de 25 iulie. Sunt din volumul De caelo apărut în  1937. Eu v-am mai povestit despre el aici. Cât să nu-l uit de tot.
Astăzi am vrut să îl aduc în memoria voastră în semn de omagiu și am observat că vorbele lui ni se potrivesc. Suntem grupați, uneori cu forța. Pro sau contra PSD, pro sau contra PDL, a comuniștilor denumiți bolșevici ori a capitaliștilor, vânzători de țară. Suntem asmuțiți împotriva castei profesorilor, a medicilor, a minerilor, a polițiștilor, a intelectualilor, a țiganilor, a vasluienilor, împotriva americanilor ori rușilor. De ce am impresia că turmele doar distrug și nu pun nimic în loc 😦
Dacă sunteți de acord cu mine, recitiți textul și gândiți-vă puțin la Constantin Noica.
Atât.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la „Şi totuşi omul redevine turmă. De ce?”

  1. Drugwash zice:

    Turma nu gîndeşte – i se spune ce să [gîndească/dorească/cumpere/mănînce/îmbrace/etc] Individul care trăieşte printre dar nu e parte dintre elementele turmei va fi întotdeauna aplatizat de către non-gînditori sub atenta conducere a elitelor.

    De aceea una, de aceea alta, de aceea toate. Proverb japonez (aproximativ, auzit într-un film):
    „Cuiul care iese din scîndură îşi ia ciocane în cap.”

    • vax-albina zice:

      Ideea cu gânditul/mâncatul/îmbrăcatul potrivit tendințelor sugerate de unii mă enervează teribil. Inclusiv cu cititul cărților bine vândute.

      • Drugwash zice:

        Multe idei apar enervante atunci cînd nu faci parte din mulţimea necugetătoare. Separaţia însă e greu de realizat şi – din punctul de vedere al celor „responsabili” – periculoasă. Tiparul de compromis ar fi „zi ca ei şi fă ca tine”. 😉

  2. abisurile zice:

    Suntem sociali , ne grupăm.

  3. 9 zice:

    Nu am inotat niciodata impotriva curentului asta ca sa nu-mi iau ciocane în cap, dar nici nu m-am lasat purtata de val.

    • vax-albina zice:

      Așa zicea și Noica. Să ne alăturăm unei turme dupa ce ne cunoaștem sinele în singurătate, nu la directiva cuiva.

      • 9 zice:

        Nu-mi prea place să fac parte dintr-o turmă, prefer s-o privesc de undeva de mai de sus, eventual de pe o…stâncă, asta pentru a nu fi călcată de copite atunci când turma se sperie şi-o ia la goană. 🙂

  4. Sunt atâtea turme încât e inevitabil să le ocolim pe toate. Măcar să știm când cea din care facem parte o ia spre prăpastie, pentru a o putea părăsi și a ne alătura alteia.

    • vax-albina zice:

      Știi cum e când mi se pune pata? Dau citate, doar, doar. Exemplu: Spre a fi liberat în chip pozitiv, individul trebuie să se găsească într-un grup care s-a desăvîrşit pe sine, care şi-a precizat sensurile de viaţă şi de cultură, dătătoare de conţinut existenţei individuale. Se poate vorbi, desigur, despre un moment de sub-colectivitate, moment în care o grupare se creează, se dezvoltă şi-şi aserveşte prin urmare individul. Trebuie să existe însă şi un moment de supra-colectivitate, cînd o grupare se deschide în afară şi slujeşte ea individul. Căci la ce bun, altfel, ar exista colectivităţile, dacă nu ar avea această poartă către universalitate, individul?

  5. Așa-zisele elite românești sunt și ele un altfel de turmă. Orânduiala noastră e gentilico-tribală, formată din grupuri de interese. Este o tradiție fărâmițarea societății românești. Chiar și idealul național, zice-se, născut în Primul Război Mondial nu a fost altceva decât o ficțiune, confecționată în laboratoarele unor istorici mincinoși.

    • vax-albina zice:

      Spunea Noica: „În definitiv, ce foloase pot trage colectivităţile de la un ins lipsit de simţul onoarei şi al răspunderii, paralizat, copleşit? Cu astfel de oameni şi pentru astfel de oameni e chiar păcat să faci o revoluţie. Căci mişcările colectiviste încep şi trebuie să sfîrşească tot în individ.
      Că ele încep aşa e limpede: nu sînt toate mişcările din istoria contemporană creaţia cîte unei personalităţi? Ştim ce se răspunde: avîntul maselor, se spune, e doar polarizat de o personalitate; pentru ca însăşi această personalitate să se ivească, e nevoie de un moment favorabil, moment care e în propriu al maselor. Nu desăvîrşirea personală a insului mesianic ar interesa, conform tezei materialiste de mai sus, ci momentul istoric, conjunctura. Ceea ce, fireşte, e adevărat foarte adesea şi poate mai ales în lumea contemporană; dar este uneori un fel de a se scuti pe sine de trudă şi de a diminua pe aceea a altora. E probabil că asemenea materialişti au spus şi despre Mîntuitor că a avut o sarcină destul de uşoară, datorită „momentului istoric favorabil“ în care a apărut.”

      Ps Am selectat doar ceea ce mi-a convenit din textul lui Noica. El, cum probabil știți, insistă pe individ și nu pe turmă.

  6. Atatea comentarii docte, incat ma intreb ce ar mai fi de spus.
    Incerc totusi.
    Remarc plin de emotie, ca poti avea dreptate, pastrandu-ti demnitatea sinelui.
    Ca in postul tau.
    Pentru asta, toata admiratia!
    Onu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s