Georges Perec. My man.

lucruriIstoric. Totul a pornit de la Petru şi de la participarea lui la un concurs de primăvară. Aici. Linkul la MyMan, un site cu lucruri de calitate, m-a făcut să îmi amintesc de o carte. Nu înainte de a comanda câteva produse accesibile şi visate cândva. Vizitaţi-l cu încredere. Nu veţi găsi kitschuri ori chinezisme. Tot ce vi se cere e să aveţi bun gust. Şi un birou 🙂 Şi să citiţi cartea, zic eu.
Desfăşurare. Am căutat cartea intens (aşa fac atunci când nu o găsesc în bibliotecă) şi am cumpărat tot ce a apărut de acest autor. Acum aveam internet, nu ca în 67, atunci când am descoperit volumul apărut în română. Am citit biografia autorului şi i-am văzut imaginea . M-a şocat. Vă las să îl aflaţi. Aici.
Vorbim acum doar despre „Lucrurile” lui Georges Perec. Despre povestea dorinţelor unui cuplu al anilor 60 din Franţa. Despre lucruri dorite şi despre lucruri avute. Ni se potriveşte? Vi se potriveşte?
Citate:
Le-ar fi plăcut să fie bogaţi. Credeau c-ar fi ştiut cum să se poarte. Ar fi ştiut să se îmbrace, să privească, să surâdă ca oamenii bogaţi. Ar fi avut tactul şi discreţia trebuitoare. Şi-ar fi uitat bogăţia, ar fi ştiut să nu facă paradă de ea. Ar fi respirat-o. Plăcerile lor ar fi fost vii. Le-ar fi plăcut să umble, să hoinărească, s-aleagă, să preţuiască. Le-ar fi plăcut să trăiască. Viaţa lor ar fi fost o artă de a trăi.”
„Le-ar fi plăcut să trăiască în confort şi-n frumuseţe. Dar exclamau, admirau şi era dovada cea mai sigură că n-o duceau astfel.”
„Gustul lor încă nesigur, îndoiala lor prea chiţibuşară, lipsa de experienţă şi respectul cam mărginit pentru ceea ce credeau ei că-s normele adevăratului bun gust avură drept rezultat câteva greşeli şi câteva umiliri”
„Patima lor pentru bunăstare, cât mai multă bunăstare se arăta de cele mai multe ori printr-o râvnă prostească de a-i converti şi pe alţii”
„Se stabiliseră în provizorat. Lucrau aşa cum alţii îşi făceau studiile; îşi alegeau orariile. Hoinăreau cum numai studenţii ştiu să hoinărească. Dar din toate părţile îi pândeau primejdii. Ar fi vrut ca povestea lor să fie povestea fericirii; prea adeseori nu era decât cea a unei fericiri ameninţate. Erau încă tineri, dar timpul trecea repede. Un student bătrân e sinistru; un ratat, un mediocru e ceva şi mai sinistru. Se temeau.”
Uneori, lipsa de spaţiu ajungea tiranică. Se înăbuşeau. Dar degeaba împingeau marginile celor două încăperi, dărâmau ziduri, făceau culoare, dulapuri în pereţi, comunicaţii între odăi, anexau în vis apartamentele vecine: până la urmă se regăseau tot în ceea ce era partea lor, singura lor parte: treizeci şi cinci de metri pătraţi.”
„Cum să facă avere? Era o problemă cu neputinţă de rezolvat. … Ştiau totul despre ascensiunea acelor ocrotiţi ai zeiţei norocului, escroci, politehnicieni cinstiţi, rechini ai finanţei, literaţi fără corecturi, globe-trotter-i, pionieri, negustori de supă în pungi, agenţi imobiliari de periferie, …”
„Astfel visau nătărăii fericiţi: moşteniri, lozul cel mare şi pariuri pe primii trei cai din aceeaşi cursă”
„Încetul cu încetul, fără să bage într-adevăr de seamă se regăsiră aproape singuri. Li se părea că prietenia nu era cu putinţă decât numai când mergeau cot la cot şi duceau aceeaşi viaţă. Dacă însă o pereche dobândea deodată ceea ce pentru celaltă pereche însemna aproape bogăţie ori făgăduiala unei bogăţii în viitor, iar cealaltă în schimb se bucura de libertatea-i păstrată, erau acum două lumi ce parcă se înfruntau.”
Curând putu să pară că orice viaţă se oprea în ei. Vremea trecea, parcă nici nu s-ar fi clintit. .. Nu simţeau nici bucurie, nici tristeţe, nici măcar plictiseală.”
„Şi astfel, după câţiva ani de viaţă hoinară, obosiţi de a duce lipsă de bani, obosiţi de a socoti şi de se necăji că socotesc … îşi vor vinde cărţile anticarilor, iar boarfele negustorilor de haine … Nu vor fi preşedinţi directori generali. Nu vor învârti niciodată decât milioanele altora, din care li se vor lăsa câteva fărâmituri pentru standing, pentru cămăşile de mătase, pentru mănuşile din piele de porc. Se vor prezenta bine. Vor avea locuinţă bună, vor fi bine hrăniţi şi bine îmbrăcaţi. Nu le va părea rău după nimic.”
Am selectat doar evoluţia în timp a tinerilor. Nu am citat despre lucruri, anticariate, restaurante ori librării. Ar fi fost prea lung şi unii nu au răbdare.
Concluzie: Visele sunt frumoase. Cuplurile de azi par asemenea celor din anii 60. Cărţile vechi merită a fi reamintite. Bunul gust rămâne. Vizitaţi MyMan şi citiţi Georges Perec.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Literatură, Scriitori uitați, Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Georges Perec. My man.

  1. Mi-ai provocat curiozitatea de a citi mai mult din Georges Perec, o sete pe care trebuie să mi-o astâmpăr cât mai curând. Și-ți mulțumesc! 🙂

  2. abisurile zice:

    Eu cu MyMan am avut o experienta … stii tu, sutul acela in fund care te face sa-ti iesi din cercul de confort. Lucrurile sunt ok, problema a fost o oarecare incompatibilitate de … stil. In fine, trebuia sa se intample asa, datorita lor am incheiat socotelile cu concursul „acela”. Revenind la subiectul principal: faine randuri, faina abordare, fain rezumat al vietii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s