N-am dorit să vă facem rău şi vă iertăm pentru că ne-aţi ucis.

jocul lui enderTitlul nu are legatură cu acel Charlie. Nici pro, nici contra. Sau are. Aşa cum tot are legătură cu totul. Nu ştiu ce să spun.
Titlul articolului e un citat din Jocul lui Ender de Orson Scott Card şi e un răspuns la provocarea de AICI.
E totuşi ciudat cum se leagă lumea reală cu cea SF. Nu cred în coincidenţe.
Să  povestesc pentru cei care nu au timp să citească. Romanul, primul din seria de 1o volume, e un joc. Un joc pentru un copil înzestrat, un joc în alt joc în care se joacă de-a războiul. Niveluri succesive din ce în ce mai dure. Spun unii că eroii sunt copii. Nu sunt de acord. Nimic nu le trădează copilăria. Sunt soldaţi educaţi de mici ca să ucidă. E teribil de trist, cu atât mai mult că regăsim acum copii implicaţi în războaie reale. Reţineţi totuşi că romanul a apărut prin 85. Premoniţie?
Aşa, pe scurt. Copiii unei lumi viitoare nouă sunt antrenaţi în şcoala de luptă, undeva în timp şi spaţiu. Ender rezistă. Lăsat fără copilărie, fără familie, fără prieteni, Ender rezistă. Se desfăşoară lupte între armatele copiilor. Ender rezistă. Salamandre, Dragoni, Iepuri, Şobolani şi alte formaţii încearcă să îl doboare. Ender rezistă.  Devine singura şansă a celor umani în lupta împotriva gândacilor care şi-au demonstrat deja superioritatea în războaiele anterioare.
Gândacii par indestructibili. De ce? Staţi să vă dau un citat: „Probabil că ei discută direct, de la minte la minte. Ceea ce gândeşte unul gândeşte şi altul; ceea ce-şi aminteşte unul, îşi poate aminti şi altul. De ce să-şi fi dezvoltat un limbaj? De ce să fi învăţat vreodată să citească şi să scrie? De unde să ştie ce înseamnă cititul şi scrisul, dacă le-ar vedea? Sau semnalele? Sau numerele? Sau orice altceva folosim noi pentru a comunica? Nu-i vorba doar de-a traduce dintr-un grai în altul. Ei n-au nici un fel de grai. Am folosit toate mijloacele de comunicare pe care ni le-am putut imagina, dar n-au nici măcar echipamentele...”
Deci: „Deci întregul război se datorează imposibilităţii de comunicare între două rase.”
Am citit cartea pe nerăsuflate. Abia aşteptam să citesc finalul, eu, cea căreia nu-i plac finalurile.
Ce să vă mai spun? Ultimul joc de război al lui Ender nu a fost o simulare. A fost de-adevăratelea. A câştigat, deşi a fost ultimul care a aflat. El şi tovarăşii lui de pe vremuri.
Gândacii, cei care păreau ameninţători, cei care gândeau unison, trăiau, luptau şi mureau unison, au fost învinşi.
Doar că…
Las un citat al acelor fiinţe tratate drept gândaci de/către umanitatea expansivă, dar limitată în gândire şi în interpretări.
„”Dacă am fi izbutit să vă vorbim…”, spunea regina stupului prin cuvintele lui Ender. „Dar pentru că n-am reuşit, vă rugăm doar atât: să ne ţineţi minte nu ca pe duşmani, ci ca pe fraţi tragici, pe care Soarta, sau Dumnezeu, sau Evoluţia i-a modelat în forme neplăcute vouă. Dacă v-am fi sărutat, ar fi fost miracolul care să ne facă umani, unii în ochii celorlalţi. Dar ne-am ucis între noi. Cu toate acestea, vă salutăm acum ca pe nişte prieteni veniţi în ospeţie. Veniţi în casa noastră, fii ai Pământului; locuiţi în tunelurile noastre, culegeţi recoltele de pe ogoarele noastre; acum voi sunteţi mâinile noastre. Înfloriţi, copaci; pârguiţi-vă, recolte; fiţi calzi pentru ei, sori; fiţi fertile pentru ei, plante; ei sunt fiii noştri adoptivi care s-au întors acasă.”
Concluzie: Aveţi grijă de felul în care dialogaţi, aveţi grijă de voi, de copii, şi, NEAPĂRAT, citiţi literatură SF.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Literatură, Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la N-am dorit să vă facem rău şi vă iertăm pentru că ne-aţi ucis.

  1. Drugwash zice:

    Aşa e omu’: un animal pe cît de prost pe-atît de-al dracu’. O combinaţie… criminală, atît la figurat cît mai ales la propriu. 😦

  2. Țin minte că și eu am citit cartea pe nerăsuflate, fiind înrobit de povestire.

  3. abisurile zice:

    „Deci întregul război se datorează imposibilităţii de comunicare între două rase.” Perfect de acord. Multi cred ca lumea e (inca) facuta dupa chipul si asemanarea lor.

  4. Atât de mult mi-a plăcut cum ai scris! Se vede că ţi-a plăcut cu adevărat romanul. Am tot amânat să postez comentariul pentru că nu am avut timp şi n-aş fi dorit să o fac doar aşa, de formă. Ieri am apucat să vorbesc din nou despre această carte, o televiziune online urmează să difuzeze materialul săptâmâna viitoare, aşa că am revăzut materialul tău, am recitit o parte din carte şi am concluzionat la fel – lipsa comunicării poate duce la cele mai catastrofale evenimente. Iar jocurile de război pe calculator, jocuri de tactică şi strategie – te fac să te întrebi, oare pentru ce ne pregătesc? Nu suntem Ender, nu avem încă duşmani, dar noi ne pregătim pentru orice eventualitate.. Oamenii sunt cruzi, distrug tot ce nu înţeleg, din păcate. Distrug chiar şi când înţeleg… Mi-a plăcut îndemnul tău spre literatura SF. Dacă stai să te gândeşti este singura care s-a dovedit să preconizeze viitorul. Jules Verne s-ar simţi bine să vadă acum că se zboară pe lună, că se face înconjurul lumii, că oamenii pot trăi pe submarine, la fel ca şi căpitanul Nemo şi multe dintre echipamente arată la fel cum erau descrise de el cu mult timp în urmă. S-au creat primii roboţi, sunt curioasă cât mai avem până la ceea ce a scris Asimov? Recomand şi eu acest gen de lectură, iar despre Jocul lui Ender pot să spun că este cea mai bună carte din toată Saga lui Ender şi una dintre cele mai bune sf-uri pe care le-am citit în ultimul timp.

    • vax-albina zice:

      Mulţumesc pentru răspuns şi pentru aprecieri. Eu nu cred că Ender e vinovat. E doar o unealtă inocentă. Iar faptul că e considerat „monstru” în următoarele volume (abia acum le frunzăresc) e o dovadă că valoarea unui individ depinde esenţial de timpul în care e judecat de context. Aşa se scrie istoria… şi noi, românii, o ştim.
      PS. Succes cu interviul TV. Felicitări. M-aş bucura să îl pot vedea pe blogul bibliotecii. Literatura SF merită a fi promovată.

  5. arakelian zice:

    Si eu am adorat trilogia, am citit-o fara suflare, adormeam prea tarziu si ma trezeam pt ea. Si da, si eu am ramas in memorie cu ideea omului acaparatoare de resurse cu orice pret.
    O sa o recitesc.
    Ma uit ca suntem in 2015 si nu am invatat nimic: tot vrem sa avem mai multe mai multe, sa mulgem pe mama pamant pt inca o bucata de metal intr-un alt telefon.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s