Mici secrete aveţi?

imagine de pe netCa să lăsăm politica (temporar) la o parte din motive de concedii, vă provoc precum Potecuţa. Ea întreabă despre dorinţe, despre gafe, despre colecţii. Ea e, cumva, asemeni mie, poate şi datorită faptului că am respirat, cândva, aerul aceluiaşi oraş. Ea e ce aş fi vrut eu să fiu. Bravo ei.
Şi ca să depăşesc prima mea confidenţă, cea  de mai sus, întreb: care sunt micile voastre secrete?
Încep eu, cu unele dezvăluite deja prin comentarii pe blogurile altora, sau nu.
Generale:
Nu invidiez pe nimeni din blogosferă. De fapt, pe nimeni de niciunde. Pot, însă, să dispreţuiesc.
Nu pot participa la concursuri şi nici la advertoriale.
Nu ştiu să folosesc virgulele, deşi am regulile salvate pe desktop.
Îmi plac cei care merg pe linkurile indicate de mine. Sunt mai importante decât ceea ce scriu.
Nu dau „like” doar din prietenie, chiar dacă citesc postările tuturor. Prefer să colorez steluţele de apreciere. Nu vreau să impun o atitudine reciprocă.
Nu sunt obsedată de trafic, dar mă bucură orice vizită şi orice vorbă.
Acest blog este dedicat nepoţelului meu, ca să mă înţeleagă cândva.
Personale:
Nu am fost la niciun grătar decât la restaurante aşa cum îi spuneam lui Petru. Nu la iarbă verde.
Nu ştiu să merg desculţă.
Nu pot să-mi suflu nasul fără batistă.
Nu pot să beau din sticlă.
Nu ştiu să mănânc seminţe decât cu coajă cu tot.
Nu pot nicicum să ascult manele.
Nu am mâncat mămăligă decât foarte, foarte rar. Şi atunci împreună cu pâine.
Nu am aflat decât după 89 o groază de chestii care, poate, mi-ar fi folosit în viaţa personală, aproape ratată.
Adaug: cele de mai sus nu sunt de laudă, doar dovada că nu am ştiut să învăţ să mă adaptez la anumite situaţii.
Nu am crescut cu Google, dar îl folosesc intens. Am aflat o sumedenie de informaţii pe care nu aş fi avut de unde să le iau.
Exemplu: o chestie aflată recent şi care m-a obsedat din tinereţe:  Orăşancă fiind, nu ştiam cum arată testiculele de cocoş. Mă făcuse curioasă o scriere de-a lui Damian Stănoiu care povestea că unui înalt prelat, aflat în control, i se adusese o supă ce părea de fasole boabe, dar era de testicule de cocoş. Cum eu fierb căţeluşei maidaneze (Suzana), tot la câteva zile, tacâmuri de pui, mă întrebam unde sunt ceva testicule. Voi ştiţi? Sunt în apropierea rinichilor şi au intr-adevăr aspectul de boabe albe. Damian Stănoiu are o scriere spumoasă, în special despre viaţa spirituală ori de zi cu zi, despre masa şi despre reţetele savuroase ale postului, plus despre micile păcate din lumea mănăstirilor. Eu l-am adorat. Pentru cei care vor să se convingă linkul e AICI
Continuare:
Îmi plac confesiunile altora.  Chiar dacă nu sunt în stare să reacţionez.
Îmi place mult să fumez şi îmi place berea slabă.
Îmi place mirosul trabantului, prima „maşină” în care am călătorit.
Îmi plac animalele mai mult decât unii oameni. Ele nu se prefac. Cu excepţiile de rigoare la categoria oameni.
Adaug: sunt teribil de multe lucruri care îmi plac. In „plăceri” stau  marile slăbiciuni ori secrete. Încă îmi place fiecare dimineaţă în care mă trezesc.
Îmi plac povestirile cu final neaşteptat. La fel şi glumele.
Vreţi să schimbăm tonalitatea postării şi să vă spun ultimul banc reţinut de habar n-am unde?
Citiţi aici:
O şerpoaică şi un şarpe fac sssex.
Ea: ssspune cuvinte murdare…
El: sssula…
Ea: ssspune cu „p”…
El: sssupa...

Deci şi prin urmare (sic): voi aveţi mici secrete? Mi le spuneţi?

PS. Micul meu mare secret e că ţin la voi toţi şi că m-aţi scos din izolare. Vă mulţumesc.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

42 de răspunsuri la Mici secrete aveţi?

  1. Drugwash zice:

    Secretele se spun doar la ureche. 😎

    • vax-albina zice:

      Dacă nu vrei să le spui înseamnă că nu te-au marcat. Pe mine mă, m-au. Tre să scap de ele precum sclavul lui Midas.

      • Drugwash zice:

        Dar n-am spus c-aş avea secrete. 😉
        Prefer să aflu despre un om la o cafea, la o bere, la o plimbare sau oriunde numai să fim alături sau faţă în faţă, aşa cum ar trebui să fie omenirea. A cunoaşte pe cineva cu adevărat nu se obţine răsfoindu-i dosarul de la SRI sau pagina de febeu – totuna; trebuie să te mai şi uiţi în ochii lui.

  2. Laura Frunza zice:

    Mi-a placut sa va citesc „secretele” 🙂

  3. abisurile zice:

    Am dar deocamdata le pastrez… secrete. cand „le-o veni vremea” vor deveni (poate) non-secrete. Ceea ce nu e secret : mi-a placut articolul tau, tonul pe care l-ai scris si stilul. Scurt si la obiect. Nu-mi place ipocrizia. Nu-mi place egoismul. Ma enerveaza spuma berii – si la propriu si la figurat. Imi plac micii si rosiile românesti.

  4. În primul rând un mulţumesc din inimă!
    Secrete? Nu ştiu ce să spun…
    – mănânc supa de tăiţei numai cu pâine. Altfel îmi pare fără sens. 😳
    – nu ştiu să fac clătite. Am încercat reţete peste reţete dar oricât de bine arată „aluatul”, odată puse în tigaie, ajung direct la gunoi.
    – îmi place mirosul de vopsea şi nu suport odorizantele de cameră, în special pe cele uleioase sau beţişoarele chinezeşti. Mi-e rău de la ele.
    dacă îmi mai amintesc, revin…

  5. Cele mai mari secrete ți le-aș spune doar după câteva pahare de pălincă! 😉 Dar, din cele mai mărunțele, mă pot confesa că-mi place să mănânc fudulii de orice fel: de cocoș, berbec, țap, porc, taur ș.a.m.d. Făcute la foc domol în sos de ceapă, sunt o delicatesă! 🙂

    • vax-albina zice:

      Of. Stricam cu apă mărgeluţele de palincă. Era prea tare. Fudulii nu am avut ocazia să refuz. Le ciugulesc doar pe cele de cocoş, acum că ştiu care sunt. Dar cu sosul de ceapă m-ai câştigat.

  6. M. Denisa zice:

    Eu aș putea să spun că nu pot/nu-mi doresc să interacționez cu oamenii care au probleme grave cu gramatica.

    Și dacă tot am văzut că ai continuat cu „îmi place”, îmi permit și eu să spun că-mi place să stau ore-n șir (când îmi permite timpul) să citesc, sau s-ascult „muzica mea”.

  7. arakelian zice:

    un secret nu se zice. Ca de aia e secret.
    Dar as putea sa zic cateva defecte ale mele, care sper sa mi le schimb, si daca le scriu aici, sper ca ma va ajuta:
    -ma scobesc in nas. Fiica mea face ca mine, evident copilul face ce vede in casa 🙂
    -fac greseli de gramatica din ce in ce mai multe. Nici macar nu am adunat reguli, asa ca tine, cum sa folosesc virgule… poti sa le publici, te rog, pe blog? Poate asta ma ajuta. Adica sa faci o rubrica: hai sa corectam gramatica limbii romane.
    -vreau sa ies la pensie la 40 ani. Nu stiu cum, astept sfaturi.

    • vax-albina zice:

      Nu se zice nici dacă-i mic?
      Mai bine te scobeşti decât să pui picături. Am avut un coleg care a murit (cred) şi din cauza dependenţei de picături care să-i umezească nasul.
      Regulile de folosire a virgulei ţi te pun aici. E forma cea mai concisă pe care am găsit-o. Scuze că nu ştiu sursa. Ia-le cu copy/paste că se poartă.
      „Cand se foloseşte virgula:
      – inainte de o conjunctie adversativa ( dar, iar, ci )
      – inaintea unei conjunctii conclusive: (asadar, asa ca )
      – inaintea unei circumstantiale de cauza: Nu a ajuns la timp, pentru ca …
      – inaintea unei propozitii consecutive: A mancat atata de mult, incat nu mai putea sa se miste
      – pentru a desparti o propozitie concesiva de restul frazei: Chiar daca / Desi / Cu toate ca stia raspunsul , el refuza sa vorbeasca.
      – pentru a desparti o conditionala de restul frazei: Daca nu risti , nu castigi.
      – pentru a desparti o propozitie incidenta de restul frazei: Copiii, spunea cineva , se nasc toti cu ochii albastri.
      – pentru a desparti o apozitie de restul propozitiei: Mihai, fiul lui Cristi Maftei , are 9 ani.
      – dupa un substantiv in cazul vocativ: Dana , vino aici!
      – dupa o interjectie: Vai , iar am uitat banii acasa.
      – inaintea pronumelui relativ “care”, atunci cand acesta este folosit pentru a adauga o informatie suplimentara: Copilul, care pana atunci statuse linistit, incepu sa dea semne de nerabdare.”

      Promit să caut sursa şi să dau link-ul.

  8. Irina zice:

    Secretele mele adevărate încerc să le uit și eu, nici pomeneală să le mai mărturisesc și altora 😉 . Dintre cele mărunte:
    -nu îmi place să dansez în public, mi se pare extrem de penibil;
    -îmi controlez excesiv comportamentul (gesturi, cuvinte);
    -cel mai mare complex al adolescenței mele a fost faptul că mă înroșeam din orice nimic (nu credeam să scap vreodată, dar am scăpat);
    Ar mai fi multe, dar mai las timpul să treacă peste ele. 🙂

    • vax-albina zice:

      – să înţeleg că dansezi doar acasă? Super mişcare.
      – presupun că aşa tre să facă o profesoară adevărată. Eu, de exemplu, nici nu m-am gândit. Doar cu mersul feminin am avut probleme. Eram prea slabă ca să am fund din care să dau. Acum am învăţat de pe youtube cum trebuie să fie mişcarea. Prea târziu.
      – înroşitul e semn de emoţie, de sinceritate. Sper că nu ai renunţat şi la ele. Doar manifestările exterioare s-au atenuat.

      • Irina zice:

        Paradoxul e că simt muzica, ba chiar îmi place, dansez așa, cu picioarele pe sub masă, cum s-ar spune, dar mi se pare un act atât de animalic și penibil, încât nu mă pot manifesta așa în public 🙂 . Nu mai dansez deloc în ultima vreme, dansam prin casă, în copilărie.
        La mine înroșitul devenise un mare complex, eram ținta ironiilor și a glumelor celorlalți, încât ajunsesem să le evit compania. Mă înroșeam numai la gândul că mă voi înroși și iar vor râde de mine. La emoții nici să vreau nu cred că aș putea să renunț. Deocamdată nu vreau 🙂 . Dar mă bucur enorm că am scăpat de coșmarul obrajilor îmbujorați. Nu de tot, dar acum e în limitele normalității și se întâmplă numai când e chiar firesc. 🙂

      • Irina zice:

        În legătură cu autocenzurarea comportamentului, nu este vorba despre mișcări studiate (dimpotrivă, detest artificialitatea, lipsa de naturalețe, eleganța aceasta studiată). Sunt permanent preocupată să nu spun ceva greșit, să nu fac vreo gafă, să supăr pe cineva fără să vreau, mi-e teamă să nu fac greșeli de exprimare (date fiind studiile filologice, de n-ar fi mai fost 🙂 ), am o teamă permanentă de penibil și tocmai de aceea cad de multe ori în această extremă 🙂 .

        • vax-albina zice:

          Te înţeleg. Eşti tânără şi vrei să placi. Eu, la un moment dat al tinereţii, mi-am impus un motto: „Eu sunt eu şi nimănui nu am a-i da socoată”. Nu mai ştiu cine a spus-o. M-a ajutat să mă simt liberă.

          • Irina zice:

            Nu știu dacă vreau să plac, sunt antipatică celor din jur de când mă știu, fără să fac eforturi deosebite în direcția asta 🙂 . Doar prin faptul că sunt eu însămi. Cel puțin, la o primă impresie. Până și faptul că refuz să dansez mă face antipatică. Mi s-a spus că nu știu să îmi exprim feminitatea (că la asta ar servi dansul, de fapt ). Cu referire la gafe, pur și simplu nu vreau să fac pe cineva să se simtă prost, pentru că știu cum e să fii pus în astfel de situații. În al doilea rând, cred că nu vreau să mă dezamăgesc pe mine, în primul rând, să nu scad în propriii mei ochi. Ideea mea de penibil oricum nu corespunde cu a celorlalți 🙂 . Eu încerc să nu fiu penibilă în ochii mei.

  9. brod zice:

    ai dreptate, într-un fel… nevoia de a scoate secretele care ne „mobil(iz)ează” fanteziile reprezintă o realitate. un fel de spovadă on line. până acum, doar preotul catolic era nevăzut, dar auzibil. virtualul asigură o protecţie perfectă şi care, unora, le prinde bine.
    oricum, micile tale secrete sunt omeneşti, decente… să şi le păstrezi sănătoasă! felicitări pentru sinceritatea dublată de cochetărie (sau invers?)

  10. brod zice:

    da, ne întâlnim în problema dispreţului, ca formă de manifestare.
    la ce bun să încerci să convingi / schimbi pe cineva inapt de înţelegere (prin rea-voinţă, proastă creşte, incultură, etc)? îl laşi în plata domnului şi-ţi vezi de drumul tău, atunci când ştii că acela este cel bun, normal, chiar frumos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s