Să mă las? Să nu?

broscutzaSă mă zbat ca în poză, să mai lupt cu lacomii care vor ca să ne înghită sau să mă las învinsă? Dilemă. Voi cum rezistaţi?
Am vrut să renunţ la postări. Voiam să mă lămuresc, mai clar, în ce lume trăiesc. Cam târziu, nu? Şi totuşi…
Dar ca să-i răspund, cumva, vechiului prieten Albescu  la ultimul comentariu de pe blogul meu, trebuia să mă gândesc la soluţii. Ştiam că există. Azi am găsit una. De râs sau de plâns, după cum veţi crede de cuviinţă.
Ideea am luat-o de pe site-ul celui pe care îl consider un adevarat mentor  la cât de multe am aflat de la el. Îi admir energia de a răscoli internetul pentru a ne împărtăşi cele aflate. Consider că informaţia este adevărata putere.
Revin la subiect şi nu prea.
Viaţa mea a fost urmărită de numărul 22. Ştiu, se zice că e un număr maestru. Nu mă bag în semnificaţii generale. Doar în ale mele. Sunt născută în a 22-a zi a zodiei, cam 22 de ani am crescut, cam 22 de ani am fost căsătorită (mai mulţi ani în acte) şi se apropie finalul altor 22 de ani. Mă tot gândeam ce ar putea urma. Cam cu frică. Noroc că am găsit.
Şi acum trec de-a binelea la subiect.
Cum nu văd soluţia de a trăi omeneşte în această ţară minunată, cum nimănui din zona politică nu-i pasă de noi şi de mine, m-am decis. Devin cetăţean al Sealand.
Există. Are 22 de locuitori (de aici paranteza cu numărul special). Are o istorie neobişnuită pe care o puteţi citi pe wikipedia, de exemplu. Pe scurt, pentru cei care nu dau click:
Principality of SealandSealand este o microţară locuită de o micronaţiune pe instalaţia unui fost fort al Angliei din Marea Nordului. Fortul, dezafectat, a fost ocupat in 1967 de familia maiorului Paddy Roy Bates. Anglia şi-a declinat competenţa, locul fiind în afara apelor ei teritoriale, aşa încât, in 1975 Bates a impus o constituţie, un drapel naţional, un imn naţional, o monedă şi paşapoarte. Cu Bates autodeclarat principe, cu fiul lui, Michael onorat cu titlul de prinţ, Sealand a mers mai departe.  Cu o istorie ciudată, contestată, chiar cu un guvern în exil, cu 150.000 paşapoarte emise şi apoi retrase, cu un site impresionant şi cu un ziar de ştiri, cu monede şi seturi de timbre emise, cu sportivi care reprezintă „ţara”, cu titluri de lord, lady şi cavaler vândute online, Sealand rămâne o poveste foarte frumoasă. O ştiaţi? Site-ul oficial e aici  http://www.sealandgov.org/ dar mai sunt şi altele pline de interes. Credeaţi că e o glumă?
Iar dacă mă enervez pot să-mi cumpăr un titlu de lord, pardon – de lady. Chiar de contesă, dacă mă ţin buzunarele. Voi?
Întrebarea mea finală: părăsim România şi ne mutăm în virtual?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

51 de răspunsuri la Să mă las? Să nu?

  1. Eu zic da! Sunt hotărâtă!

  2. Drugwash zice:

    Mă provoci. 🙂
    Eu n-aş pleca în nici un loc – din lumea asta sau de aiurea – unde există principiul „dă-mi ca să-ţi dau”. Ar fi un deranj inutil. Porneşte scannerul interstelar şi găseşte o planetă unde dreptul la viaţă e respectat cu adevărat şi voi pleca acolo imediat.

    • vax-albina zice:

      Asta cu dreptul nostru la viaţă diferă de dreptul general la viaţă. Citesc acum o carte despre care s-ar putea să povestesc. Despre cum suntem noi, umanii şi despre cum ar putea fi cei extratereştri. Nu m-aş baza pe dialogul dintre noi şi ei.

  3. Bendis zice:

    Natural born … romanian , and die …also





  4. abisurile zice:

    Sa nu te lasi ! Romania mea este in virtual, pana una alta mai bine asa decat deloc…

  5. luciastroila zice:

    Din păcate, în virtual nu ne putem muta decât…virtual. Fiyic suntem obligaţi să rămânem tot aici, platind aceleaşi facturi şi taxe care ne vor permite luxul de a avea internet să putem trăi în lumea noastră- Dar aş emigra cu plăcere într-o ţară îndepărtată, încă nedescoperită, în care să nu existe încă nici un guvern şi nici un şmenar să nu fi apucat să pună mâna pe destinele celorlalţi.

  6. Te-aș sfătui să nu strici cifra magică. Dacă te muți în Sealand, veți fi 23! Mai bine caută o țărișoară cu 21 de locuitori sau așteaptă să moară unul din insulița de mai sus. 😉

    • vax-albina zice:

      E şi asta o soluţie. Sau să rămân în ţara cu 22 de milioane.
      De fapt, speram să vă spun o poveste despre o mică şi ciudată insulă, pe care să n-o ştiţi.

  7. ilincaotgramesti zice:

    Mult stimată doamnă,

    Postarea, deși pe-o temă amară, prilejuiește schimburi plăcute de idei. Cu mai mult sau mai puțin spirit, cu mai mult sau mai puțin umor, oamenii se prind în discuție și emit formule, se comunică, se împărtășesc gânduri, trăiri. E bine.

    Problema însă nu dispare și atunci, din informatică, din programare, ne aducem aminte de structura CASE OF. Adică vom acționa după caz. Care caz? Adică fiecare să acționeze după căprăria în care se încadrează. Cei care sunt de leat, pricepere și forță luptători să lupte. Cei care sunt prin pricepere, leat și angajare robotitori, să robotească s.a.m.d.

    Iar cei care nu pot fi decât viețuitori, copiii, viitoarele mame, seniorii si senioarele …să viețuiască.
    Dacă nu te poți mlădia după condiții oriunde te-ai duce ești cam pierdut. Fuga, abandonul, oploșirea nu sunt reușite de durată, cred eu. Oamenii au reusit să aibă bucurii, să creeze chiar intre patru ziduri de ocnă grea.

    Doamne fereste, nu este un indemn la „ciocu’ mic” și nici la „stai pe loc în joc de glezne”. Este un alt mod de abordare a existentei. Nimic nu-ți face viața grea decât s-aștepți să ți se dea. Deobște îndreptățită așteptare înspre orânduitori, că doar asta este sistemul, dar atât de deprimantă încât mai bine o suprimăm. Cum ne salvăm? Învățăm să driblăm și nu uităm să ne bucurăm. Să driblăm nu să trișăm.

    • vax-albina zice:

      Mulţumesc pentru interpretare.
      Iar despre FĂRĂ „trişat” şi „driblat” trebuie să ne adresăm cârmuitorilor. Ei o fac, noi acceptăm. Asta-i problema mea.

  8. alma nahe zice:

    22 e și numărul meu. Dar nu dezvolt aici, îți povestesc eu undeva-cândva. 🙂

    • vax-albina zice:

      Abia aştept interpretarea ta.
      22 e un număr de impact. Asasinarea lui Kennedy în 22 nov. 1963, schimbarea din 22 dec 1989 şi, mai nou, 22 dec. 2014 va fi prima zi DUPĂ epoca Băsescu.

  9. albescu zice:

    Cum adică să mă mut în virtual? Dar noi suntem în plin virtual! Uitaţi-vă La B1TV şi la Antena 3, două lumi virtuale în care trăim şi în care eroii dintr-o lume sunt criminalii din cealaltă şi viceversa! Care e lumea reală??!! Dacă mă mut în virtual nu mai trebuie să mă duc la servici? O să-mi crească pensia dacă mă scufund în virtual? CTP, la tinereţe a realizat o povestire pe care am preţuit-o tare mult – Cassargoz – în care ideea principală era că personajul principal nu putea face distincţia între lumea virtuală şi cea reală. S-ar putea să trăim, mutatis mutandis, aceaşi dilemă! Există garanţia ca lumea virtuală în care doresc să plonjez este imună la manipulările profesioniştilor din politică? Sigur, atâta vreme cât aleg comunităţi mici sau formate din străini am o oarecare garanţie că nu sunt manipulat. Dar atunci e ca şi cum m-aş muta în străinătate, ceea ce pot s-o fac şi în realitate.
    Personal nu vreau să plec nicăieri, nici în realitatea palpabilă şi nici în virtual. Vreau să trăiesc în România şi să încerc să o schimb. Şi am deja o idee pe care trebuie să o mai rumeg puţin ca să o pot expune. Voi reveni….

    • vax-albina zice:

      Dragă prietene virtual,
      Nu mă uit nici la B1 şi nici la A3. Doar când baleiez. Prefer să citesc comentariile de a doua zi. De exemplu „dcnews.ro” e un site, că nu pot să-i zic ziar, bazat doar pe video-uri TV ale antena3. Şi nu e singurul. Noii jurnalişti stau holbaţi la TV.
      Mi-e dor să existe o televiziune imparţială. Ori un post de radio apolitic. Ori un ziar corect, cu investugatori şi investigaţii corecte. Ruşine nouă, tuturor.

    • vax-albina zice:

      Voi căuta să recitesc Cassargoz. Scrierea mea preferată rămâne „Balada cavalerului programator”. Ce păcat ca CTP a ales banul şi nu valoarea.

      • Ioan Albescu zice:

        Dacă ar fi ales banul nu ar mai avut astăzi Dacia 1300. Crede-mă, în presă cei care au caracter deabia supraviețuiesc, mai ales dacă au valoare. Pentru că nu am talentul lui, am preferat să părăsesc presa…

  10. Laura Frunza zice:

    Eu uneori am o acuta senzatie ca as vrea sa ma mut pe luna. Parca zi de zi planeta asta, tara asta, orasul asta imi dau noi si noi dovezi despre agresivitatea, lipsa de omenie si egoismul oamenilor. Incep sa simt ca traiesc intr-o distopie in care oamenii s-au transformat in fiare si singurul lor scop e sa-i muste si sa-i elimine pe ceilalti.

  11. Aliosa zice:

    Buna dimineata !
    Daca nici ” broscuta” nu se lasa invinsa,
    Domnia Ta, de ce te-ai lasa ? 😦
    ……………………………………………….
    DECEBAL catre POPOR,
    de George Cosbuc .
    Viata asta-i bun pierdut
    Când n-o traiesti cum ai fi vrut!
    Si-acum ar vrea un neam calau
    S-arunce jug în gâtul tau:
    E rau destul ca ne-am nascut,
    Mai vrem si-al doilea rau?

    Din zei de-am fi scoborâtori,
    C-o moarte tot suntem datori!
    Totuna e dac-ai murit
    Flacau ori mos îngârbovit;
    Dar nu-i totuna leu sa mori
    Ori câine-nlantuit.

    Cei ce se lupta murmurând,
    De s-ar lupta si-n primul rând,
    Ei tot atât de buni ne par
    Ca orisicare las fugar!
    Murmurul, azi si orisicând,
    E plânset în zadar!

    Iar a tacea si lasii stiu!
    Toti mortii tac! Dar cine-i viu
    Sa râda! Bunii râd si cad!
    Sa râdem, dar, viteaz rasad,
    Sa fie-un hohotit si-un chiu
    Din ceruri pâna-n iad!

    De-ar curge sângele pârau,
    Nebiruit e bratul tau
    Când mortii-n fata nu tresari!
    Si însuti tie-un zeu îti pari
    Când râzi de ce se tem mai rau
    Dusmanii tai cei tari.

    Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
    Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
    Zamolxe, c-un întreg popor
    De zei, i-am întreba: ce vor?
    Si nu le-am da nici lor pamânt
    Caci ei au cerul lor!

    Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
    E rau destul ca ne-am nascut:
    Dar cui i-e frica de razboi
    E liber de-a pleca napoi,
    Iar cine-i vânzator vândut
    Sa iasa dintre noi!

    Eu nu mai am nimic de spus!
    Voi bratele jurând le-ati pus
    Pe scut! Puterea este-n voi
    Si-n zei! Dar va gânditi, eroi,
    Ca zeii sunt departe, sus !
    🙂
    O zi frumoasa
    cu BUSUIOC in mancare
    si-o floare pe masa
    ca azi e soare !!! 🙂 🙂 🙂
    Aliosa.

    • vax-albina zice:

      Splendidă e poezia lui Coşbuc.

      • Aliosa zice:

        Splendid e si mesajul ce emana din video-clipul de mai jos ! 🙂

        Pe mine m-a rugat GINERELE din ITALIA sa plec la ei dar NU am vrut ! 🙂
        Pe mine m-au amenintat unii sa NU mai CRITIC ” basismul”
        ca voi avea ” probleme ” si nu i-am ascutat ! 🙂
        Mie mi-au spus unii SA MA LAS de BLOGARIT dar nu m-am lasat ! 🙂
        Domnia Ta, de ce te-ai LASA ???
        O zi frumoasa ! 🙂
        Cu stima si respect,
        Aliosa.

        • vax-albina zice:

          Nu ştiu la ce să răspund mai întâi.
          1. Frumos filmuleţ, cu ruşi de calitate. E o prostie să-i băgăm pe toţi în aceeaşi oală. Vezi literatura lor plină de sensibilitate.
          2. Ştiu cum e cu copiii plecaţi. Nici eu nu pot/vreau să plec, cu riscul de a muri singură, ceea ce nu e cazul dvs.
          3. M-aş bucura ca cele scrise de mine să aibă un minim efect. Cam cât cel al bătăii din aripi a fluturelui. Poate nu va fi azi, poate va fi mâine.
          4. Promit, ca şi domnia ta, să las tinerii să se bucure de vacanţă. Voi încerca teme uşoare, de vară.
          Stima e reciprocă, şi, ca fost angajat PMC în cercetare, vă asigur că înţeleg ideile dvs. mai mult decât vă închipuiţi. Doar avem o bază comună de educaţie. Orice ar zice oricine, România contează.

    • albescu zice:

      Când trebuie să te lupți cu niște străini care vor să/ți cotropească țara e una și alta e când trebuie să te lupți cu unii din concetățenii tăi pe care însă nu poți să-i dibui! Rămân însă la ideea că trebuie să faci ceva și să nu/ți abandonezi țara!!! Apropo, când mă luptam pentru reînvierea Colecției de povestiri SF principalul contraargument al politrucilor era că SF-ul este fugă/abandonare de realitate. Nu am fost de acord nici atunci și nici acum nu sunt de acord cu fuga de realitatea (românească). Nu e vina mea că m-am născut bărbat, nu e vina mea că m-am născut în România, nu e vina mea că m-am născut în ultima parte a secolului XX. Sau poate că tocmai că m-am născut bărbat, că m-am născut în România și că am apărut aici la finele secolului XX am datoria să fac ceva! Pe lângă ce am făcut, bun rău, trebuie în continuare să fac ceva, poate ceva mai chibzuit pentru că am acumulat o oarecare experiență… Așa cum nu pot să-mi abandonez familia, așa nu pot să-mi abandonez patria. Am o obligație pe care trebuie să mi-o asum! Sigur, s-ar putea să greșesc! Dar mai bine să greșesc, decât să nu fac nimic…

      • vax-albina zice:

        Hai şi fă ceva. Spune-mi doar că nu vrei să candidezi la preşedinţie! E aşa o explozie de indivizi care se vor preşedinţi, că îmi vine să cred că au pus unii ceva în apă.

        • Ioan Albescu zice:

          Nu știu dacă ai văzut dar fac! Sunt prezent pe aici și pe alocuri! Dacă îmi ceri să fac minuni, mă tem că te voi dezamăgi! Dacă vroiam să fiu deputat/senator aș fi putut s-o fac acum două zeci de ani. Nu regret, cu atât mai mult cu cât cred că am evitat riscul de a deveni ceva ce disprețuiesc enorm acum. Cred cu disperare în forța societății civile, adică în tot ceea ce facem și faci și tu.. În concluzie, ca să nu te las în ceață, nu candidez la președenție pentru că nu merit..

  12. arakelian zice:

    cate taxe se platesc in seeland? 🙂

  13. Bursucel zice:

    Mai știi răspunsul primit de Băiatul care a mers la Înțelept cu gând să iasă din dilema lui Să mă însoooor? Să nu mă însor??? 😕
    😉

    • vax-albina zice:

      Nu ştiu răspunsul…Îl spui?

      • Bursucel zice:

        Fiule, orice ai face, tot o să te căiești…

        Revenind… te-ar lăsa pe tine suflețelul să părăsești Țara tuturor posibilităților?

        • Ioan Albescu zice:

          Mă chinuie o întrebare! Oare de ce fetele nu aleg să meargă la Înțelept și să-l întrebe: Să mă măriiiit? Să nu mă măriiiit? Oare nu au ele încrede în Înțelept? Oare știu ele răspunsul și nu sunt chinuite de această dilemă???? Oare răspunsul Înțeleptului sună altfel pentru fete????? Sunt tare curios…. Pentru cultura mea generală…

          • Bursucel zice:

            🙂 Se pare că pe vremea Înțeleptului Solomon fetele nu prea aveau de ales. Cum ieșea un băiet din dilemă și alegea mă însor! se și făcea nunta… 😉

            Azi stau altfel treburile, dar deja asta-i altă poveste

          • albescu zice:

            Simpatic răspuns! Am însă două rezerve: primo – pe vremea Înţeleptului Solomon nu decideau nici băieţii dar nici fetele, decideau familiile, secundo – nu-mi vine să cred că marele Rege Solomon ar fi dat un asemenea răspuns mai degrabă sarcastic decât înţelept.

  14. Lotus zice:

    Să te lași! Și să nu te lași… Depinde cât de mișto e tipul. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s