Cui pe cui…

poza1Scârbă și consternare.
Mă știți. Mi-e atât de silă de politicienii acestor zile încât simt nevoia să-mi produc o scârbă și mai mare ca s-o uit pe prima. Cui pe cui… Am mai făcut asta pe blog, dar nu vă dau linkul.
Vreau să vă semnalez și vouă un fel de artă. Și o expoziție deschisă în 2006. Cu fotografii ale anusurilor. V-ar fi trecut prin cap așa o idee? Mie, nu. Cum nu mi-aș fi putut imagina așa o mizerie politică.
Vă pun doar trei imagini. Le știați și doar eu le aflu abia acum? Restul articolului și pozelor îl găsiți aici: http://www.apropo.ro/fun/lol/expozitia-de-fotografie-cu-anusuri-11534072
Se poate și mai rău, zic.
Să las comentariile? Să le opresc?
Să-mi cer scuze?
Dacă vă indignați doar la (pardon) cururile din poze, nu am făcut nimic.

poza2poza3poza5

Și, ca să nu uit, pun contextul: ruperea USL cu scandal, indicații de guvernare prin TV, apariția U$D, ideea de spargere a PNL prin PRL, UDMR la guvernare, televiziuni partizane fără pic de jenă, etc.
Schimbarea proștilor și bucuria nebunilor.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Cui pe cui…

  1. Dan zice:

    Cu un amendament : îmi pare mai corect „Schimbarea nebunilor, bucuria proștilor !”

  2. Mă rezum la a aprecia ideea artistului. Da dom’le! Trebuie să ai bine conturată o calitate aparte, care te scoate deasupra, peste medie, aproape de culme ca să faci o expoziție cu așa o temă. Acu’…mai trebuie să găsesc un nume calității ăsteia dar este aproape de genialitate.

  3. abisurile zice:

    Ieri am auzit de o expozitie la Paris cu fotografiile paparaziilor. SI tot ieri am auzit dezbatere pro/contra. Concluzia? Dincolo de etica din spatele artei” geul acesta de expozitie este interesant de urmarit prin dezbaterile provocate. Sa consideram deci totul drept experiment sociologic, in fine, gen …

  4. Viața cu un anus artificial (zis și contra naturii) mi se pare cumplita, dar știu oameni care trăiesc si așa. Anusul are deci importanța lui, chiar daca nu ne place. La fel si cu politicienii. Societatea e ca un bolnav care trebuie îngrijit. Momente neplăcute, dar n-ai ce-i face. Sa nu uitam că politicienii provin din societatea care îi uraste si ii dispretuieste. Ei nu ajung acolo decît după ce societatea îi voteaza. Nu sunt avocatul lor. Sunt unul dintre ei si adesea nu-mi place ce fac.

    • vax-albina zice:

      DE acord cu importanța fiecăruia. Ființă sau lucru.
      Am aflat ceva nou: că un politician face ce nu-i place. Oare de ce?

      • Fiindcă uneori e necesar, ateori e „munca muradră” pe care trebuie s-o facă cineva şi alteori pentru că nici el nu e perfect. Nu întotdeauna are scuze pentru ceea ce face, nici măcar în faţa propriei conştiinţe. Adesea lucrurile încep bine şi se termină prost şi e ca un tramvai în care te-ai urcat şi nu te mai poţi da jos cînd îţi dai seama că o ia pe altă linie.

  5. De ce ne-ar fi greață de anusuri? Din câte știu, gura e cea mai infestată parte a corpului, și nu numai la propriu.

    • vax-albina zice:

      Să precizez, deci. Nu de anusuri îmi e greață (deși nu mi-aș dori să le cunosc pe cele ale persoanelor apropiate decât în caz de boală, de nevoie). De expunerea lor publică mi-e greață. La fel cum îmi este de afișarea indecentă a UNOR politicieni.

  6. dan zice:

    Dorinta de a soca, de a iesi in evidenta sub orice forma, se manifesta si in arta, dar si in viata. Cei ce nu au nimic a spune, incearca totul pentru a fi remarcati (vorba lui Eminescu: E usor a scrie versuri..)

  7. Sultana zice:

    Nu stiam ca vrei sa sochezi. Eu m-am referit la expozitia de anusuri. Am vazut o data un serviciu de ceai din blana, cu blana in interiorul cestilor. Nu stiu ce a vrut artistul sa transmita, nu ma pricep la arta moderna, dar am concluzionat ca dorea sa fie altfel ca sa fie remarcat. Si mi-am adus aminte de un banc: doi prieteni pictori, unul de succes si plin de bani, celalalt nerealizat, se intalnesc si al 2-lea il roaga sa-l sfatuiasca ce sa faca pentru a avea si el succes. Primul il spune:-Arunca la intamplare culorile pe panza. – Bine, si daca ma intreaba cineva ce am vrut sa reprezint ce spun?-Iei o mina serioasa si ii spui:Ai vazut cum curge un fluviu?si iti garantez ca nu va indrazni sa te intrebe ceva. Zis si facut. Al 2-lea are si el succes si dupa un timp se reintalnesc. Primul ii spune: ti-am vazut lucrarile dar n-am priceput mesajul din lucrarile tale; la care al 2-lea ii raspunde: Ai vazut cum curge un fluviu?
    In viata iti pot da multe exemple dar ma opresc la renumitul Lucian Boia care si-a facut un renume prin „demitizarea” unor personalitati si evenimente, la fel ca unii critici ai operei lui Eminescu.
    Si te asigur, comentariul meu n-a avut legatura cu tine.

    • Sultana zice:

      Nu stiu de ce primul comentariu mi-a aparut sub numele de Dan (poate pentru ca l-am transmis de pe calculatorul fiului meu ?)

    • vax-albina zice:

      Și tu te-ai limitat la a privi imaginile. În text era vorba despre altceva. Unii au sesizat și le mulțumesc.
      PS Îmi amintesc și eu scheciul cu Virgil Ogășanu. Din păcate nu îmi mai amintesc autorul schiței.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s