Răspuns lui Rudolph. Lumi literare.

După introducerea elaborată, tipică lui Rudolph, asemănătoare James Joyce (știu, am mai spus-o), în care omul întreabă și tot el răspunde, urmează leapșa:
De aici: http://eucraciun.blogspot.ro/2014/01/leapsa-lumilor-literare-preferate.html
Mentionati una sau mai multe lumi literare, NU neaparat obligatoriu fictionale, cate exact ramanand la alegerea dvs, asezate sau nu intr-o ordine de top ierarhic de preferinte, in care v-ar tenta sa riscati sa incercati sa petreceti o vreme, daca ar fi posibila o astfel de mutatie. Ganditi-va bine de tot ca nu e tot aia cu o simpla calatorie turistica intr-un peisaj posibil atractiv sau intr-o cultura diferita posibil interesanta, in care puteti beneficia de anumite avantaje sau chiar onoruri si deferenta de obicei acordate unui musafir aflat in vacanta. Plus mai ganditi-va ca exista o probabilitate destul de mare sa fiti un om total oarecare, ca sa nu spun mediocru, si acolo, nu numai in realitatea prezentului de azi.”

Ce pot zice? Datorită întrebării puse de Rudolph am adormit seri de-a rândul în alte lumi. Lumi aproape uitate, pe care nu intenționez să le mai actualizez. Lumi din care mi-a rămas doar zațul. Presupun că cele rămase în timp chiar contează.
Răspund, deci:
Dacă aș fi rămas copil mi-ar fi plăcut lumea lui Huckleberry Finn și cea prietenului lui – Tom Sawyer. Doar că fără noroi. Semnalată de Mark Twain.
Mi-ar fi plăcut lumea Cireșarilor lui Constantin Chiriță. Idem, așa-i?
Mi-ar fi plăcut teribil lumea lui Jules Verne. O știți, nu?
Adolescentă fiind, am iubit lumea lui Ionel Teodoreanu. Medelenii și Lorelei sunt lumi romantice. Acolo aș putea trăi. Doar acolo.
Apoi, în tinerețe, am devorat scrierile lui Jack London. Aș fi vrut să fiu un fulg de zăpadă topit în lumea lui cu oameni și câini. Nu aș fi rezistat. Deși cartea cu Martin Eden, personajul inventat de el, un tip dârz și luptător, m-a îmbărbătat ori de câte ori mi-a fost foarte greu. Și a reușit să mă  motiveze.
Am iubit lumea lui Thomas Mann și discuțiile cu aer savant. M-au făcut să gândesc. Poate chiar aș fi rezistat acelor timpuri.
Am rămas uimită în fața lumii lui Huxley. Nu aș fi putut face față aluziilor. Chiar dacă am fost încântată citindu-le. Sunt prea directă și gata.
De Asimov cu fundația lui nu cred că mă voi lipi cumva. E bună doar privită de la distanță.
Plus:
Aș fi putut fi o muscă în lumea lui Eminescu. O muscă fericită.
Idem alături de Klim Samghin pe apele lui Gorki.
Nu aș fi putut fi o muscă în lumea pescarilor lui Sadoveanu. Aș fi sfârșit într-un cârlig de undiță. Aș fi putut, însă, lua forma unei ulcele de pământ la Hanul Ancuței ca să le ascult poveștile.
Și vorbind de povești, cele ale Seherazadei nu mai sunt pentru mine.
Iar în lumea lui Harap Alb, basmul meu preferat, mi-ar fi plăcut să fiu albină. 😉
Să continui?
În lumea lui Italo Calvino aș fi putut trăi într-un copac.
În spațiul lui Borges mi-ar fi plăcut să fiu o piatră. Pardon: un fir de nisip. Să asist fără a participa.
Iar în universul lui Garcia Marquez mă văd a fi un fir de praf în ploaie.
Cum visele trebuie să aibă un sfârșit…gata.
Multe au rămas nespuse. Aici e doar un blog. Îmi rămân visele de seară.

Voi? În ce lumi literare ați vrea să trăiți?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

31 de răspunsuri la Răspuns lui Rudolph. Lumi literare.

  1. Drugwash zice:

    Cîteodată aş vrea să fiu un veşnic adolescent în lumea amintirilor din copilăria lui Ion Creangă. Din păcate sînt un adolescent bătrîn în lumea lui Orwell. 😦

    • vax-albina zice:

      Poți alege să fi adolescent normal. Ca cel din Salinger cu lanul lui de secară. Deși eu aș recomanda cele 9 povestiri. Acolo ai putea fi o vidră, de exemplu.

      • Drugwash zice:

        Deşi am citit „la foc automat” şi în versiune electronică povestea lui Salinger (ştii, pentru clubul Roxanei), nu mi s-a părut că eroul principal ar fi fost un adolescent normal. Desigur, normalitatea nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată un şablon fix ce transcende veacurile, şi totuşi l-am simţit ca fiind „altfel”. Poate fiindcă şi eu am fost toată viaţa „altfel” faţă de normalitatea vremurilor mele şi cumva trăirile personajului au fost similare trăirilor mele.

        Cît despre reîncarnarea în orice altă specie, nu cred că se încadrează subiectului de faţă. Dar dacă ar fi să fiu orice altceva în afară de om, aş fi neîndoielnic pasăre – ceea ce, poate, am fost deja – fiindcă nimic altceva nu îmi conferă acea stare de bine şi de libertate absolută precum o face zborul, de care – din păcate – am parte exclusiv în vis şi foarte, foarte rar în ultima vreme.

        • vax-albina zice:

          Pasăre e de bine. Doar corbul să-l eviți. E mult prea inteligent și rațional. Ai putea pierde unele nuanțe.

          • Drugwash zice:

            Ăsta ar fi punctul de vedere al oamenilor. Dar l-a întrebat cineva pe corb care e punctul său de vedere? Sau pe restul vietăţilor aflătoare pe Pămînt?

            Dincolo de asta, nu cred că a fi inteligent şi raţional exclude de la sine emotivitatea, simţirea, pasiunea. Eu cred (şi ştiu) că pot coexista în acelaşi suflet. Dar poate că asta e o rara avis… 🙄

  2. Dan zice:

    Mă abțin. Mi-ar fi greu să mă fixez, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, într-o singură lume.

  3. Sonia zice:

    M-am gândit mult care ar fi lumea literară în care aș vrea să trăiesc și, mărturisesc, am rememorat, atât cât mi-am amintit, multe din cărțile pe care le-am citit. Exceptând lecturile din copilărie nu mă simt ademenită de nicio carte și de atmosfera ei. Prea multe lumi ciudate, prea multe personaje excentrice sau cu destine triste. Așa cum este, lumea asta în care mă aflu, îmi aparține. Și îi aparțin. Nu vreau alta.

  4. N-aș putea să mă limitez la câteva lumi, oricât de atractive ar fi ele la început. Mi-aș dori să le schimb mereu și să încerc noi senzați, din cele mai diferite scrieri, mai ales dintre cele ale lui Jules Verne.

  5. Ce raspunsuri interesante ! Eu nici pana acum nu am rezolvat aceasta leapsa. Dar nu cred ca mi-ar fi dat prin cap sa imi inchipui sa fiu altcineva decat tot un om asa cam ca mine chiar daca as locui temporar in niste lumi literare, adica nu mi-ar fi dat prin cap sa imi inchipui ca as putea fi insecta sau un vas casnic…dar adevarul e ca daca ma gandesc mai bine ar fi trebuit sa fiu si non-uman, de ex daca as fi ales Dumbrava Minunata, eu ca om acolo nu as fi avut rost, ce sa fiu ? Un vecin caruia ii placea de Patrocle ? Ca mie de Patrocle imi placea, dar nu as fi avut nici o sansa sa petrec prea mult timp cu el, el fiind ocupat cu Lizuca, plus lumea povestii respective fiind cam restransa…pur si simplu nu as fi avut unde sa fiu ca sa nu par acolo total aiurea. Iar in legatura cu lumea Micului Print, care include si parti terestre si parti planetare, mie cel mai mult mi-ar fi placut sa fiu ori un coleg de serviciu al acarului, ori, la
    nivel de super ideal, poate unul din zecii de trandafiri din tufa de trandafiri anonimi pe care I-a remarcat intr-o zi Micul Print cand si-a dat seama ca tranfafirul de care se indragostise el nu era de loc unicat, ci existau ff multi asemanatori in divrrse gradini de pe Terra.
    Mi-am mai dat seama ca exista anumite lumi literare posibil placute insa care de fapt sunt prea exclusive pt musafiri. Pt ca descriu cazuri speciale, care nu ar mai avea sens cu alta lume in jur decat personajele povestii, si poate intr-adevar ar admite un vizitator doar daca el ar fi cat mai putin deranjant sau observabil, de ex un fir de iarba oarecare din lumea povestilor dlui E Garleanu…deci cred ca ai avut o idee buna, care ne poate ajuta sa ne alegem si alte lumi decat cele dintr-o lista eventual mai restransa.

  6. Sultana zice:

    Nu mi-ar placea sa traiesc intr-o alta lume, imaginata de altii, desi, tanara fiind, ma visam ca un fel de „justitiar” cu puteri supranaturale, care rezolvam probleme si nedreptati. Imi amintesc, de exemplu, cand am citit Cuore a lui Edmondo de Amicis, am continuat povestirile intr-un soi de vis cu ochii deschisi, pana am ajuns la un happy end.:)
    Mi-ar fi placut totusi sa fac parte din lumea neliterara a lui Cousteau, sau a altor exploratori.

  7. Dan zice:

    Eu aş fi putut fi fratele mai mic al lui Bertie Wooster în lumea lui PG Wodehouse. Dar numai dacă mi l-ar fi împrumutat niţel pe Jeeves. Aş mai fi putut fi un scriitoraş debutant sau măcar un chelner la restaurantul scriitorilor din Maestrul şi Margareta lui Bulgakov. Aş fi mers în Vacanţă cu copii mei alături de Jerome K. Jerome sau aş fi savurat pe îndelete toamna lui Adalbert Stifter. Cu toate acestea mă mulţumesc să mă joc de-a Kafka, Ionescu şi Caragiale în România noastre de zi de zi.

    • vax-albina zice:

      Îmi plac lumile tale. Mai ales că le-am descoperit, cumva, împreună. Eu nu mai vreau Kafka, Ionescu, Caragiale. Nici Miorița. Avem vreo șansă?

      • Dan zice:

        Lumile astea sunt în noi. Nu avem nici o şansă, decât să reînvăţăm să râdem de chestiile absurde sau groteşti. (Ştiam că o să-ţi placă, tocmai pentru că tu mi le-ai arătat cândva.)

  8. Pingback: Mi-a fost tare, tare dor de voi ! | Hipertensiv

    • vax-albina zice:

      Păi da. Cum ai căpătat o nouă bunicuță, cum m-ai retrogradat la rolul de soacră. Așa să fie. Cred și eu că e mai potrivit pentru mine. Abia aștept să te cert. Găsesc eu ceva de bodogănit.

  9. arakelian zice:

    Albinutzo, ce frumos m-ai facut sa visez!!oooooooooo, ce frumos! si ce departe! M-ai trecut prin visele copilariei, jumatate din cele pomenite de tine au avut un impact imens si asupra mea!

  10. simf zice:

    cu calvino m-ai lasat fara replica. adica citeste lumea calvino? gusta cineva posmodernism adevarat? plecaciune….

  11. Dan zice:

    La ultima postare nu prea mi-a picat bine să las acest mesaj aşa că m-am mutat cu el aici. Am trecut să las şi eu un mărţişor, chiar de e unul virtual şi deci nu are cum să fie la fel de reuşit cum este, spre exemplu, fie şi doar un singur ghiocel palpabil şi real. Îţi doresc să ai o primăvară frumoasă, cu zile calde, liniştite şi senine, cu flori în suflet, bucurie, spor în toate, sănătate şi lumină în privire. La mulţi ani ! de 1 Martie.

    • vax-albina zice:

      Ești un copil bun. Și eu o babă cârcotașă, știu.
      Mulțumesc mult pentru urări. Vreau, vreau tot ce îmi dorești. Să fie.
      La mulți ani și ție și celor dragi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s