Suntem altfel. Suntem altfel?

TestDummy..și nu știu dacă e de bine.
Aș fi vrut să tac. Chiar am vrut. Nu știu să mă exprim cu claritate. Mă bazez pe inteligența voastră care e capabilă să-mi înțeleagă mesajul.
A fost acel teribil accident. Cu toate bâjbâielile ulterioare. Găsim peste tot informații. Dau un link doar pentru a nu uita contextul. .Aici și în articolele adiacente. Bine scrise.
Cum nu mă uit la știrile TV s-ar putea să repet unele idei. Sper asta.
Ce vreau să spun. Noi, românii, avem nevoie de teste. Specifice. Pentru mioritici fără salvare. Nu pentru cei isteți (vezi țăranii, pădurarii, salvamontiștii, freelancerii), cei care știu să rezolve problemele și fără indicații. S-a văzut și nu insist. Vorbesc despre acei funcționari ori salariați care reacționează doar la ordinele superiorilor. Precum meseriașii care știu să lucreze doar după ce sunt ghidați de un inginer și care sunt pierduți atunci când sunt pe cont propriu.
Este nevoie de teste.
Teste ale persoanelor: de inteligență, de competență, de reacție la stres, de rezistență, de loialitate (vezi scăpările către presă de dragul spectacolului) și de bun simț (pentru presă).
Teste ale comunităților: în caz de cutremur major, de accidente mari pe drum de fier sau de asfalt, de epidemie, de amenințări teroriste, răpiri și alte nenorociri.
Teoretic este nevoie de teste. Practic?
Vă voi povesti două întâmplări, absolut reale. Care vă vor arăta, cred eu, cum suntem noi. Unii dintre noi, dacă nu vreți să vă recunoașteți în exemplele de mai jos.
Mai întâi – o experiență personală, dat fiind că acest blog e un jurnal.
Situația 1. Înainte de 1989.
Lucram la institutul armatei de la Clinceni. PMC, adică personal muncitor civil. Nu mă laud cu ce făceam. Erau chestii legate de computere, super interesante pentru acei ani. Complet depășite acum. Ajungeam la serviciu prin mașini care circulau pe diverse trasee și care culegeau salariații așa încât la ora 7 dimineața eram la posturi. Aviz celor de azi care se plâng de programul de muncă.
Și ce s-au gândit șefii… Să ne verifice reacția în caz de alarmă. Explicații: Aveam două parole: cea de exercițiu și cea de urgență reală. Existau lanțuri de avertizare. În caz de primire prin telefon (doar fix, căci era înainte de 89) a parolei trebuia să anunțăm persoana desemnată fiecăruia. Erau lanțuri create pe principiul vecinătății. Dacă nu reușeam să anunțăm omul telefonic, mergeam să îl  atenționăm personal. Bun. Șefii au intenționat să verifice doar un traseu din multele existente. Dar românul e român. Sunt sigură că neamțul nu ar fi făcut la fel. Ce s-a întâmplat? Cei care au primit mesajul pe bune au sunat și la colegii care nu erau implicați. Aceștia au contactat legăturile lor și așa mai departe. Așa încât la 5 dimineața (deci doar o oră mai devreme) cei vizați au fost luați de mașina de pe traseu, iar ceilalți, disperați să nu fie considerați absenți, au pornit cu mașini personale sau s-au adunat în punctele de culegere a întârziaților. A fost o experiență ciudată care a demonstrat că toți sărim chiar și la ordinul care nu ne privește.
Situația 2. După 2000.
La o multinațională, cu un sediu în București, a fost atenționat prin mail întregul personal ca să nu acceseze un anumit folder din cauza problemelor apărute. Test. A doua zi s-a primit un al doilea mail care felicita singura persoană care nu a accesat folderul interzis. Era cea care mi-a povestit. Era cea dragă mie.
Concluzia? N-o știu. Suntem altfel. Suntem altfel?
Dar. Există un dar.  Chiar nu putem să ne organizăm conform regulilor trasate? E de la reguli? E de la cei care le trasează și care nu le respectă?
Cum am prietene de blog în Franța, în Belgia, în SUA, în Germania  și în multe alte țări, întreb: Cum ar fi fost la voi? Suntem noi mai ciudați?  Ori sistemul e ineficient dat fiind că politicul și nu competența primează.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

29 de răspunsuri la Suntem altfel. Suntem altfel?

  1. 9 zice:

    Cred ca in acest caz, ineficienta a fost cauza esecului. Tocmai pentru ca se schimba prea des oamenii, politic, acolo unde doar profesionalismul ar trebui sa primeze.

  2. Sonia zice:

    Poate nu suntem toți pierduți. Poate doar unii… Măcar acolo unde a acționat bunul simț și omenia s-au văzut semne bune… Cât despre cei plătiți… nici nu știu ce să spun. Doar că rând pe rând se dărâmă încrederea mea în tot mai mulți oameni.

    • vax-albina zice:

      Ai strâns oameni de calitate pe blogul tău și pe FB. Cercul tău se va intersecta cu altele și tot așa. Va crește precum bulgărele de zăpadă care la început e cât un pumn. Poate soluția stă în noi și nu în oamenii politici.

  3. Nu văd mulți politicieni care ar trece un astfel de test. Ar fi nevoie de oameni cu pregătire, tehnocrați care să nu fie aserviți politic. Această schimbare ar fi de neconceput pentru liderii partidelor noastre, pentru care interesele țării sunt pe un loc secundar.

    • vax-albina zice:

      Testele le vom face noi pentru ei. Trebuie eliminați impostorii, oportuniștii, mincinoșii și hoții. Eu mai cred în „puterea maselor”. Din Pungești, Roșia sau din minunata țară a moților.

  4. brod zice:

    asta-i naţia – vocaţia-situaţia. vai celor „altfel” – din ce în ce mai puţini.

  5. abisurile zice:

    Nu, nu suntem mai ciudati caci nu poate exista sistem de referinta. De ce am alege mereu sistemul nemtesc? De ce n-am alege de exemplu Coasta de fildes, acolo unde oamenii sunt veseli si zambitori tot timpul.? Ceea ce unor li se poate parea defect altora li se scurg ochii. Am deplans si eu odata spiritul rebel si anti reguli al romanului. Acum nu-l mai deplang pentru ca s-a dovedit un bun mod de a supravietui diverselor incercari. Francezii sunt mult mai rigizi „ce-i obtinut odata e bun obtinut” si din cauza asta de-a dreptul puerili in anumite contexte. De ce romanii sunt apreciati in marile firme din USA ? Acolo unde se cere reactivitate si creativitate ?

    • vax-albina zice:

      În USA suntem creativi. Și în alte locuri. Aici NU. Ne blocheaza birocrații care plimbă dosare. Cei cu putere de decizie. Ne blochează softurile ineficiente. Care nu se înțeleg între ele, dar mănâncă banii contribuabililor.
      Plus că fiecare dintre noi, inclusiv eu, crede că are dreptate. Că are soluții pe care le expune la crâșmă. Suntem buni la teorie și practica ne omoară.
      Adaug: suntem creativi atunci când ar trebui să fim ascultători și viceversa.

  6. Accidentul aviatic? O întâmplare nefericită , având protagonişti numai oameni unul şi unul, în urma căreia mai marii zilei încearcă să obţină capital electoral şi să plătească poliţe! Anchete peste anchete şi căutarea unui ţap ispăşitor, când este clar pentru toată lumea că absenţa conţştiinţei ( şi mă refer la cei care ar fi putut lua măsuri dar le-a fost lene!), sistemul corupt şi sărăcia sunt de vină!!

    • vax-albina zice:

      Si se va demonstra (din nou) ca mortul e vinovat. Nu exclud. Doar pentru accident. Dar pentru cautarea si orele pierdute sunt unii care sper sa raspunda penal.

      • brod zice:

        materialul prof. univ. pleter exprima cu multa precizie totul:pilotul a facut o aterizare miraculoasa, dar asta la capatul unui lant de greseli nepermise. luati si cititi pe linkul
        http://www.revista22.ro/prodecan-facultatea-de-inginerie-aerospatiala-iovan-poarta-raspunderea-producerii-accidentului-37072.html

        • Mirela zice:

          😆 n-a durat mult, ma asteptam la de-astea. Dar daca accidentul s-a produs asta inseamna ca nu mai trebuiau recuperati in timp util, sau care e ideea ? Ca despre momentele de dupa era vorba pana acum, parca. Altfel, mi se pare ca deja si doctorul Zamfir va fi acuzat cat de curand, eventual urmarit penal si distrus. El. Iovan si Arafat sunt de vina, asa-i ? Doar traim in Romania, ce mama ma-sii… Traiasca domnul profesor universitar, ca si-a indeplinit misiunea 😉

          • brod zice:

            nu e vorba despre veşnica şi naţionala cârcoteală – doamne fereşte! dar, pur şi simplu, aceşti oameni au fost puşi într-o situaţie imposibilă datorită bramburelii naţionale care face talmeş balmeş din reguli şi rezolvă totul (când rezolvă…) pe seama „descurcatului”. iară că aici au murit doi oameni – iar studenta, absolut fără nici o vină.

          • vax-albina zice:

            Am întârziat cu raspunsul in speranța concluziei oficiale. Încă aștept. Ca la noi, la nimeni.

        • vax-albina zice:

          Nu accidentul e problema. Ci căutarea de după. Nu știm să colaborăm unii cu alții.

          • brod zice:

            nu stim?! iata acei tarani din comuna gh. doja – jud. bacau: cand i-a ars casa unuia dintre ei, s-au strans cu totii si i-au ridicat alta-n loc (rapid, sa nu stea pe la rude cu nevasta si copiii) – desigur, strictul necesar pentru vietuire decenta ,pana la vara.
            a afirma ca „nu stim” creeaza confuzia de a lucra in structurile guvernamentale… :)) dar, si acolo, existau reglementari clare in situatia respectiva, pe care distinsii politicieni le-au ignorat, impur si deloc simplu. prioritare erau emisiunea TV, carciuma de dupa…
            ati vazut ce decla\ra unul dintre acei tarani din apuseni? i-a spus nevasta, la telefon, sa se opreasca, ca au anuntat la televizor ca au fost gasiti (desi nu fusesera). iar OMUL nu s-a oprit, pentru ca „nu ma iau eu dupa ce se spune la televizor!” si a ajuns, dupa un timp, la cei pe care ii cauta… si pe care nu-i gasise nimeni!!!

            • vax-albina zice:

              Ai văzut multe știri care să promoveze oamenii morali și normali? Oricum. Comunitățile locale sunt puternice atunci când au un lider de calitate. Nu un oportunist, baron, șmecher, hoț sau … politician dedicat intereselor personale, ca mai toți aceștia.

  7. Ooooo, bineânţeles! dar cu răspunderea… tare mi-e teamă că în loc să fie pedepsiţi corect vinovaţiii, se va urmări doar plata unor poliţe şi vinovat o să fie scos vreun nevinovat. Pe cine crezi că doare „la vârf” că o floare a murit şi-un aviator performant a îngheţat pentru totdeauna?

  8. albescu zice:

    Suntem altfel! Suntem altfel pentru că fiecare suntem diferiți unul de altul. Dacă socotim câte creaturi umane au apărut de la primele apariții ale lui homo sapiens atestate în Africa, nici până astăzi nu s-a epuizat potențialul ADN-ului uman. Adică toate exemplarele care au existat pot fi diferite între ele. Asta nu înseamnă că nu au existat și coincidențe, dar imposibil teoretic să fi coexistat în același timp.
    Suntem altfel pentru că avem în spate o altă istorie. Dacă în SUA indigenii practic au pierit și au fost înlocuiți de oameni cu curaj și intreprinzători, deciși să-și croiască o nouă soartă, într-o cavalcadă spre vest care a selectat și cele mai bune exemplare și în urma acestui proces s-a instaurat un climat reglementat prin legi sau mentalități care favorizează pe intreprinzător, dacă în apusul Europei în ultimul mileniu nimeni nu i-a turburat așa că și-au croit drumul lor, chiar dacă uneori cu accese de violență dar și-au stabilizat legile și tradițiile, la noi chiar și în ultimul secol am trăit vremuri de urgie care nu ne-au permis să ne stabilizăm legile și nici să ne conservăm tradițiile. Toate acestea pentru că elita țării a fost în permanență decimată, chiar la propriu. Când spun elită mă refer la oameni inteligenți, competenți, cultivați și care au sentimentul responsabilității. Această elită, o dată distrusă se reface greu. Desele schimbări de domni în perioada otomană presupunea și decapitări de elite, cel mai mare genocid însă l-am trăit în obsedantul deceniu (anii 1950) în care practic elita țării a fost distrusă. Din păcate după 1989 toată scursura societății a profitat confundând și speculând o așa zisă disidență, acaparând posturi înalte. Elita tehnică a fost încet încet fie înlocuită fie a părăsit țara. Proaspeții capitaliști, în mare parte din vechea Securitate au profitat și chiar încurajat această situație care le favoriza un rapt agresiv de spoliere a bogățiilor țării. Acum suntem altfel pentru că cea mai inteligentă, cea mai intreprinzatoare și harnică parte a poporului român este aiurea. Unde o duce mult mai bine decât aici. Pentru că aici prostia nu poate aprecia nici inteligența, nici competența și nici responsabilitatea. Ba aș putea spune , dimpotrivă….

    • vax-albina zice:

      Eu am dat două exemple. Am vrut să arăt că e important ca cineva să dea un mesaj (ordin) corect și complet. Și că e important ca cei care trebuie să asculte să facă întocmai ceea ce li se cere. Acțiunile maselor depind de cei care conduc. Și care trebuie să răspundă pentru deciziile greșite.
      P.S. Mă bucur că ai reacționat. E interesant comentariul tău. Poate vom dezbate și ideea elitelor. Eventual în viziunea lui Drăgănescu, cel uitat acum.

      • albescu zice:

        Vin și eu cu un exemplu. Am avut privilegiu, înainte de 89 să asist la o dezbatere cu o delegație de evrei americani. Se ocupau cu integrarea evreilor veniți din întreaga lume în SUA. Ne-au povestit că dintre evreii care aveau studii superioare economice recrutau viitori oameni de afaceri. Pentru asta le puneau la dispoziție un mic capital și un mentor care să-i consilieze. Teoretic acesta trebuia să studieze piața și să întocmească un plan de afaceri pe care mentorul îl superviza. Practic, cei proveniți din țarile socialiste veneau periodic la mentor și-l întrebau Ce trebuie să fac?! Situația era mult mai gravă la cei proveniți din URSS față de celelalte țări socialiste. Ulterior, când în cadrul serialului Planeta M am publicat episodul Planeta Tăntălăilor, în care piticuții de pe planetă veneau și tot cereau să li se spună ce să facă până când unul dintre astronauți, agasat le-a dat comanda să meargă în pasul piticului până la muntele din zare, ca să scape de ei, m-a cutremurat asemănarea. Iată deci că după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de socialism, devenim altfel. Nu pot spune dacă din cauza unui învățământ neadecvat sau din cauza educației. Sigur, avem nevoie de disciplină, dar ce ne facem când ordinul lipsește, este absurd sau neadecvat? Cred că în România lipsește o anumită inițiativă din partea factorilor de decizie care presupune asumarea responsabilității. Din punctul ăsta de vedere, Băsescu constituie o excepție. O excepție nefericită. Toate inițiativele lui, deși la prima vedere par altfel, sunt în esență acțiuni de a-și spori puterea personală.
        Revin, în accidentul din Apuseni, nici un factor implicat nu a avut inițiativa de a-și asuma cu adevărat responsabilitatea. Începând cu miniștrii și terminând cu executanții. Doar sătenii din Horea. Este semnificativă remarca ministrului Stroe că a avut nenorocul ca accidentul să se întâmple în mandatul său. Asta și pe fondul unor aberații ale hiperdezvoltatei noastre mass media care are o plăcere maladivă de a vâna greșeli. Ca atare, avem factori de decizie care nu fac nimic paralizati de ideea de a nu greși. Or din greșeli, vorba lui Solomon Marcus, se învață mult mai mult. Evident, dacă există un strop de inteligență și moralitate…

        • vax-albina zice:

          Nu știu ce să zic despre evreii americani și alți asemenea, cei care conduc presa din România. Chiar nu știu nimic de bine. Cât despre Solomon Marcus (tot evreu), cel care a deschis drumuri în lingvistica matematică și nu numai, căruia i-am urmărit unele cursuri și căruia i-am citit cărțile cu o bibliografie enormă, pe vremea când nu știam de unde pot culege informații, pot să zic că îl admir. Mă bucur că îi putem urmări ideile, deși mai rar decât merită.
          PS. Nu cunosc episodul cu planeta țânțarilor și m-aș bucura să-l citesc. Eu și alții.

  9. Presa norvegiana nu este obsnuita cu a-si spala decat anumite rufe in public, asa ca nu au existat prea multe articole legate de sist telefonie-comunicare-raspuns de la serv de urgente atunci cand s-a intamplat groaznica crima terorista domestica in masa de acum 2 veri. A existat mama unei victime, intamplator de origine romana, care s-a vaitat public mai clar despre asta, insa I s-a oferit compasiune si s-a linistit. Ma rog, au cazut cateva capete interne ulterior, dupa alegeri, deoarece poporul a comunicat oarecum tacut si respectuos disciplinat la urne, cf traditii culturale educate si cu binisorul si cu batul acum cateva sute de
    ani, insa adevarul e ca habar nu am daca s-a
    imbunatatit ceva mai practic re acel sistem de
    raspuns de atunci. Eu, fiind in general optimist, sper ca da.

    • Insa, lucrurile nu trebuie intelese numai strict cultural, dupa parerea mea, desi desigur hainele culturale pot sarea primele in ochi. Trebuie inteleasa si istoria practica destul de concreta de pe teren a dezv sist de raspuns civile, unele mai in cooperare cu armata, altele mai in paralel, si luand expertiza sau nu, si de care fel de la armata sau reciproca, si cu ce grad de entuziasm politic re facilitarea schimburilor culturale intre societatea civila, min de interne si mapn.
      Norvegia, spre deosebire de maj altor tari UE nu a participat la primul razboi mondial. Totodata soc civila nu se afla in relatii ff fluide sau flexibile de comunicare cu echivalentele MAI si cu MApN. In plus, initiativa particulara nu este deosebit de populara sau sprijinita in mod expres, din diverse motive, atat cultural-geografic-istorice, cat si politice, cat si birocratice de economie de servicii planificata in general de
      stat.. Ma rog, nu e recomandabil probabil nici
      un sistem totalitar de genul celui de la vremea RSR, nu e benefica nici o stare mai prelungit instabila sau fragmentar haotica de tranzitie post-revolutionara, insa se pot
      intelege astfel anumite particularitati, si gasi diversi vinovati, sau diverse scuze, cf nevoi.

      • vax-albina zice:

        Presa e așa cum o acceptăm. Fata mea, venită în vizită, era la fel de revoltată ca tine. Nu știu dacă e vorba de calitatea ziariștilor de pe la voi sau e (cumva) o (auto)cenzură. Chiar dacă nu mă uit la emisiunile de aici care scociorăsc mizeria, mai ales după moartea cuiva, aflu subiectele din reclamele dintre știri sau din titlurile tabloidelor pe care le parcurg pe deasupra (minunându-mă de numele „vedetelor” apărute). Superficialitatea domină. De ce să facă un jurnalist un reportaj pentru și printre oameni când poate găsi știrile șocante (neapărat șocante) pe google sau la Tv. Ce scuze? Suntem pierduți printre accidente, violuri, jafuri, buze și tâțe deformate artistic.
        PS. Știu că m-am lungit cu răspunsul, dar trebuie să îți spun că mi-a plăcut teribil leapșa ta cu lumile literare. Poate voi reuși să mă mobilizez ca să-ți răspund, chiar dacă nu am nimic deosebit de spus. Mi-au plăcut și preferințele anonimului: Beagle și Borges.

        • Pai eu nu eram revoltat. Eu in general nu prea cred ca trebuie sa ne asteptam de la stat sa ne rezolve problemele, stiu ca multa lume in UE mai recenta e obisnuita asa, numai ca in alte tari mai bogate vest UE asta vine pe baza de finantare de buget solida de zeci de ani, (care, ma rog, acum nu prea mai are nimeni de unde, dar inca mai rezista asa prin diverse mecanisme, inclusiv unele mai indirecte, mai artificiale), dar pe de alta parte stiu ca statul trebuie sa fie pregatit sa intervina in anumite cazuri asa in care initiativa particulara nu merge, Doamne fereste, accidente aviatice, catastrofe de masa, etc.

          In cazul asta punctual am avut si o senzatie ca a fost un accident de avion mic particular, dar care era intr-o misiune oarecum de stat, sau finantata de stat, de a transporta un organ de la un sistem sanitar la altul, deci chiar daca transportul in sine a fost oarecum ceva improvizat, cu un contract cu un pilot particular, habar nu am daca si avionul era particular, etc, statul are o raspundere, inclusiv cu ce avioane particulare face contracte pt a-si rezolva nevoile lui sau ale cetatenilor lui. Dar in caz de avioane asa mici particulare, zau, daca accidentul se intampla in zone izolate, sunt o gramada de care nu se mai stie nimica, Doamne fereste, desigur, dar nu auzim noi de ele decat poate asa daca e vorba de un caz mai faimos, de ex, scot acum din burta, cum ca a cazut avionul particular al fiului lui JFK, si atunci unchiul pune imediat in miscare intregul sistem de raspuns de urgenta atat de stat cat si particular al statului respectiv ca sa gaseasca cadavrele, ca de supravietuit desigur ca nu se astepta nimeni ca ar fi supravietuit cineva in cazul ala…dar asa ceva, zau, nu se va intampla in cazuri de avioane mici, chiar si care ar transporta un organ daca ar cadea vreunul prin cine stie ce zona sin Colorado sau Alaska, desi desigur ca se va incerca gasirea lui, a eventualilor supravietuitori, etc, desigur cu sisteme si tehnologii de ultima ora, etc, dar zau, daca e intr-o zona izolata, sau e dificil de gasit pozitia, da, chiar si cu satelitii aia faimosi care vad nu stiu ce cutie de chibrituri de nu stiu unde, ESTE greu de gasit un avion mic asa pe un munte intr-o padure.

          Eu nu m-as baza in mod prioritar pe functionarii guvernamentali si politicieni daca as avea asteptari de imbunatatire clara a vreunui sistem din asta de raspuns de urgente. Pe presa m-as baza asa mai mult referitor la informarea si educarea publicului, nu atat cat la cine stie ce mari dezvaluiri de scandal, desi asta urmaresc mai toti jurnalistii, (din lume, chiar si cei mai etici si competenti, nu asa aiuriti, un soi de Watergate), dar asta e la nivel ideal, pt ca e dificil sa se poata subventiona o presa inalt calitativa in zilele noastre, au intampinat dificultati si nevoi de consolidare corporatista si alte companii publicistice cu mare traditie si experienta, dar totusi ar fi bine sa existe un ziar national pe care sa se poata baza lumea, numai ca, zau, dupa ce am vazut ce dificil e sa se mentina unul cu adevarat exemplar chiar si in alte tari asa cu mare traditie jurnalistica, eu nu am cum sa am pretentii deosebite de la presa din Romania. Cred sincer ca totusi e pe cale de a fi mai buna, dar vor mai trebui cateva decenii de consolidare si stabilitate.

          Domnule, eu tot ce vreau e sa nu ajung eu personal sa am nevoie de stat, in NICI o tara din lume, dar daca e sa fie absolut nevoie, desigur ca mi-as dori ca acel stat sa functioneze cat mai optim, dar, zau, daca e o chestie din asta asa de accident de avion particular in padure sau, Doamne fereste, de catastrofa naturala, zau, D-zeu cu mila, sau mama Natura, sau soarta sau hazardul pot imbunatati asa la nivel chiar strict semnificativ matematic vreo sansa de supravietuire…ca uite cum mor si capete mari ale lumii (din aia paziti si super instruiti, nu vorbesc de nu stiu ce aventurieri nesabuiti, ci chiar si de oameni care stiu ce fac sau au si bodyguarzi si training si tot ce le trebuie), si tot o patesc rau de tot in nu stiu ce accidente si avalanse si alte patanii chiar si in tari si locuri cu sisteme de raspuns extrordinare si inalt specializate. Eu asa am vazut de-a lungul timpului in mass-media, dar poate ca pe mine mass-media m-a invatat prost, poate ca ar fi trebuit sa ma invete sa fiu mai revoltat si mai practic constructiv sau mai aprig luptator impotriva statisticilor…nu stiu daca e totusi vina mass-mediei, cred ca tine si de cum sunt eu. (E vorba de mass media din multe locuri si feluri de societati, nu numai cea din Romania actuala.)

  10. arakelian zice:

    nici in Be nu e asa.
    Fiindca lucrez in mediu multi-national(adica aici e sorcova), pot sa zic ca mai mult din juma din europeni nu mor de grija curului altora.

    Am ramas cu impresia ca in instrutiile de stat se pastreaza sistemul comunist, capul plecat, nu lua initiativa,daca poti sa nu iti faci treaba, nu o fa, poate o fac altii sau poate uita seful.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s