Tânără serioasă caut partener rezonabil.

singuratateNu. Ştiţi doar că nu e pentru mine. Şi totuşi… Nu e glumă.
Unii s-ar putea supăra că vă întreb. Alţii, cei care ştiu că eu nu prea ies din casă, s-ar putea să înţeleagă.
Nu am avut probleme ca cele ce urmează. Am fost curtată de mulţi, am ales unul, am ales prost, am plătit. Dar nu despre asta este vorba.

Întreb:
Cum face o persoană în zilele de azi ca să găsească un partener?
Există o vârstă a amăgirilor. Există o vârstă când totul pare posibil. Dacă o depăşeşti, ce mai rămâne? Teatrul, concertele sau alte spectacole nu mai apropie oamenii ca pe vremea mea. Suntem tot mai suspicioşi.
Acum: ore pierdute pe drum, ore muncite la birou, iar ore pe drum. Stres, oboseală, singurătate.
Să presupunem că vorbim despre o femeie. Frumoasă, deşteaptă, cuminte şi devreme acasă. În jur de 40 de ani.
Ce poate face? Bărbaţii buni, măcar normali, sunt deja luaţi. Cei cu prietene nu e frumos să fie abordaţi. Dacă individul e singur există întrebarea că oare ce defecte ascunse are. Poate consola un divorţat? Poate vindeca un alcoolic? Poate ajuta un bolnav?
FB-ul e o păcăleală. Blogul e un risc asumat.
Oare există atracţie reală în virtual? Sau tot în tramvai trebuie să fie atentă la feromonii din jur?
Îmi vin în cap tot felul de locuri ciudate de întâlnire a perechii dorite ca: la coadă pentru a cumpăra produsul favorit – peşte sau cozonac, de exemplu. Ori la cimitir unde se întâlnesc văduvii printre morminte… Sunt caraghioasă, ştiu.
Dragelor, voi ce ştiţi?
Dragilor, voi ce sugeraţi?
Sper că persoana la care m-am gândit scriind acestea să nu se supere pe mine. Să citească comentariile voastre. Nu e uşor. Nu e de râs.
Aveţi soluţii?
Şi ca să adaug o notă personală vă inserez un cântec la modă pe vremea mea, chit că e cam aiurea, chit că e despre prietenie şi despre iubire (cu scuzele mele celor cărora nu le place limba franceză) :

PS. Voi, ceilalţi,  cum v-aţi întâlnit perechea?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

59 de răspunsuri la Tânără serioasă caut partener rezonabil.

  1. Reblogged this on CRONICA REZERVISTULUI and commented:
    Cred că moravurile actuale sunt contrazise – duios în cazul textului de mai sus – de aspiraţiile modelate după tipare care nu mai există. Concluzia mea e că pentru reformă e necesar să ne reformăm mai întîi pe noi înşine, altfel nu ne vom mai potrivi cu lumea reformată. Bibliografie: moravurile din vremea Imperiului Roman, prima variantă a Europei Unite.

  2. Alegerea partenerului se face de obicei in ultimii ani de liceu sau de facultate pentru simplul fapt ca ai de unde alege: tinerii sunt de varste apropiate, preocupari comune, etc. Femeia moderna si ambitioasa doreste sa isi faca intai o cariera si apoi se gandeste la maritis. La locul de munca insa scad sansele sa gaseasca prea multi tineri necasatoriti pe gustul ei, pentru ca si pretentiile cresc. In SUA apeleaza la agentiile matrimoniale, in India horoscopul si familia decide, in unele state ex sovietice fetele sunt rapite la propriu si azi, etc. Cele care se ingroapa in munca nu mai au timp si energie pentru intalniri. Am prieteni care s-au cunoscut prin asociatia Amicii muntilor si s-au casatorit, altii in asociatiile de voluntari, insa nu trebuie sa-ti „cauti” partener, trebuie doar sa iesi din cochilie si sa frecventezi mediul in care te simti bine. Restul vine de la sine.

  3. Mirela zice:

    Eu sunt fix din categoria asta si o sa risc un raspuns : asa este, cum spune Sultana, nu trebuie sa cauti pentru ca oricum n-ai unde si nici sa ii lasi pe altii sa intermedieze intalniri nu e mereu sanatos, cel putin in ce ma priveste. In schimb trebuie doar sa fii atenta in jur, cei mai numerosi sunt barbatii divortati deja, care dupa ce isi fac de cap un timp , vor din nou sa se lege mai stabil de cineva. Si cam atat :D, eu altii nu mai stiu…. pentru ca cei liberi si care asa au fost mereu, nici nu viseaza la angajamente facute dupa 40 de ani, s-au obisnuit cu aventurile dese (sau cel putin asa se lauda) si e dificil sa ti-i mai imaginezi schimbandu-si tabieturile. Pe de alta parte, nici femeile nu se mai agita atat de mult, cred ca varsta critica, a unei eventuale crize, e in jurul varstei de 30 de ani – eu cel putin atunci am fost stresata, ca inca mai visam la casa, sot, copil, etc…. apoi treptat am renuntat si mi-am vazut de ale mele. Iar acum, independenta total fiind, ma mai intereseaza doar o relatie fara legaturi legale ca sa zic asa, adica nu zic nu daca mi se propune, dar nici nu pretind juraminte vesnice, la Primarie si la biserica. E vorba doar de un parteneriat bazat pe fair-play si cam atat. Chiar si asa, e tot greu…. toti avem deja tabieturi, fixuri, pasarele, greu de pus in acord unii cu altii. Dar imposibil nu e si mai ales trebuie sa-ti doresti cu adevarat, ca altfel nici macar nu sesizezi o eventuala fluturare din gene a unui tip…. sau ma rog, cum se mai manifesta ei dupa o varsta. Aia cu genele a fost o metafora 🙂 .

    • vax-albina zice:

      Vrei să-ţi spun soluţia „imorală”? Te agăţi de un individ, indiferent dacă are soţie sau prietenă. Nu îl laşi nicicum. Îl suni, îl şantajezi, până obţii ceea ce vrei. Statut social. Hârtii. Chestii. Ştiu ce spun. Îţi place? Eşti în stare? Dacă nu, eşti prea cinstită pentru lumea de azi.

      • Mirela zice:

        Daca vreodata o sa-mi mai placa un tip atat de mult, asa o sa fac. Cu cinstea stiu ca am o problema, in sensul ca sunt corecta si nu incarc sa ma dau ce nu sunt – ceea ce nu e bine si nici nu e aprociat, niciodata. In schimb, nu e nici reciproca, adica la mintit nu-i intrece nimeni…. pe ei, unii. Sau poate ca numai cineva anume trebuie sa aprecieze, in rest nici nu conteaza. Sanatosi sa fim, om trai si om vedea 🙂 .

        • Mirela zice:

          Aoleu, acuma vad…. rectific, daca e deja luat nu m-as baga. ziceam doar ca as mai insista peste limitele personale daca mi-ar placea, atat. Ca altfel as face ceea ce nici eu n-as vrea sa mi se faca, si nu merita precis.

  4. Drugwash zice:

    Nici n-am apucat să reascult melodia fiindcă titlul deja mi-a deschis robinetul lacrimilor, ajutat de tot textul de deasupră-i.

    Sultana are dreptate în ceea ce spune. Ce mai rămîne sînt excepţiile izolate, cei pe care societatea îi ocoleşte fiindcă sînt înt-un fel sau altul indezirabili.

    Cred că defectul principal al oamenilor este rigiditatea care se instalează la o anumită vîrstă şi se întăreşte cu timpul. Aşa pierdem şansele acelea deloc perfecte dar mult mai bune decît singurătatea…

    Acea persoană de care vorbeşti ar trebui să te strîngă în braţe pentru că-i eşti o prietenă extraordinară. Iar dacă n-o face, am s-o fac eu, măcar virtual.

  5. abisurile zice:

    Nu stiu. Eu il am (partenerul) de 20 de ani. Eram tineri colegi de facultate cand ne-am luat. Am vazut prin jur ca merge si cu relatii de servici (colegi, colege). In rest chiar nu stiu .

  6. Nu toți cei care nu sunt „luați” au defecte majore. De multe ori ei sunt foarte timizi sau se tem de o relație serioasă. La fel cum sunt și fetele.

  7. echo zice:

    Imaginea imi este cunoscuta. Exista si o alta fateta. Unii dintre cei „luati”, pe la 40 de ani se intreaba daca au ales bine. Se pare ca 40 este un moment al intrebarilor mari. O ultima zvacnire a vietii, a dorintei de a trai ce n-ai trait inca, de a lua ultimul tren.

    • vax-albina zice:

      Te rog să nu-mi spui despre bărbaţii care se trezesc la bătrâneţe că au greşit şi că musai le trebuie o tânără în locul celei care a îmbătânit lângă/pentru ei. Ai o scuză pentru aceştia?

  8. Mirela zice:

    Postarea asta a ta de azi a fost interesanta, sa mai faci. Ca faci bine si mai aflam si noi lucruri 🙂

  9. Dan zice:

    Şi eu zic că Sultana Anca Veronica (!) are dreptate. Perechea potrivită apare când te aştepţi mai puţin, de unde te aştepţi mai puţin şi este de fapt aşa cum te aştepţi mai puţin. Trebuie doar să rămâi în „open mode”, iar tânăra serioasă din titlu ar trebui să fie mai puţin serioasă (nu şi mai puţin decentă). Zâmbetele drăguţe şi buna-dispoziţie atrag bărbaţii mai mult decât fustele scurte sau decolteurile scăpate de sub control. (Un anumit tip de bărbaţi, desigur. Acel tip.)

  10. Sonia zice:

    Grea întrebare, greu răspuns. Și eu cred că nu aduce anul ce aduce ceasul, dar în același timp că trebui să îți mai și ajuți soarta. Și că anumite lucruri se fac la timpul potrivit. Adică la tinerețe. Atunci încă mai umbli prin tot felul de adunări. Mi-am cunoscut soțul în studenție. Au trecut peste 30 de ani de atunci.
    Avea o vorbă bunica. Mărită-te maică tânără că dacă nu te mărită babele.
    Ce te faci dacă deja ai o vârstă și pasul cel mare nu s-a întâmplat încă? Serios dacă știu…
    Off topic. Verifică-ți mailul, ti-am trimis clasamentul. 🙂

    • vax-albina zice:

      Mulţumesc pentru răspuns. Ştia bunica ta ceva. Eu sunt baba 😉
      Mulţumesc pentru mail. Trebuie să citesc ce au scris cei fruntaşi în listă ca să nu dau cu parul. Am însă o îndoială.

  11. Cuvânta zice:

    Site-urile de matrimoniale. Stiu doua cupluri cu copii cu tot. Dar multa rabdare!

  12. Andreotti zice:

    Nici eu nu prea știu cum și ce! L-am cunoscut pe-al meu ca bradul 🙂 în facultate și de-atunci suntem împreună și au trecut 16 ani. Prietenii noștri formează cam tot astfel de cupluri, în mare majoritate, tot de pe băncile facultății s-au unit! 🙂

  13. albescu zice:

    După mine, tânăra serioasă care caută partener rezonabil, fiind la 40 de ani a cam pierdut startul! Dacă era într/adevăr serioasă lua startul pe la maximum 25 de ani! De la bun început trebuie să menționăm că tânăra serioasă întotdeauna alege! Bărbații au iluzia că ei sunt cei care aleg! Se înșeală! În natură ( și trebuie să recunoaștem că suntem totuși niște animale înainte de a fi oameni, și unii chiar rămân în stadiu de animale) femela își alege perechea după aprecierea performanțelor în luptă ale masculilor! Acuma însă la oameni înfruntarea nu este eminamente fizică. E mai complexă! Și dacă nu te superi o să inserez un banc, aici! Cică vine un tânăr nu prea bine dotat, așadar cam pricăjit, la o sala de fitness și se duce la antrenor și-l roagă să-i recomande un aparat la care să lucreze ca să-și impresioneze iubita. Antrenorul îl măsoară din priviri și după un moment de reflecție îi indică aparatul: La bancomat, tinere, la bancomat! Lăsând la o parte gluma, dar intrând în metaforă, tânăra trebuie să aibă sentimentul că este un sculptor în căutarea unui copac din care să modeleze o minunată statuie de bărbat. Trebuie să intre cu curaj în pădure, chiar și în colțurile cele mai prăpădite și în nici un caz să nu adopte metoda aprecierii prin fotografii (Internet) Copacul ales trebuie pipăit, văzut de aproape și mai de departe, din unghiuri diferite, trebuie apreciat ca specie și evoluție și, o dată ce te-ai decis adjudecat rapid. Ca principiu trebuie aplicată o teoremă a lui Kurt Godel care spune că trebuie să te limitezi la un singur criteriu de apreciere. Risc să spun că acela ar fi dorința lui de a te face fericită! Cu mențiunea că și tu, o dată ce vei simți acest demers trebuie să faci la fel! O dată ce ai optat pentru un copac urmează o muncă tenace pentru modelarea lui. Trebuie să îndepărtezi tot ceea ce e urât, ceea ce e nu e bun! Trebuie însă să realizezi că în acest proces tenace și permanent și tu esti obiectul unei transformari, și tu esti cioplită! Ferește-te să fi mutilată sau deformată! Lasă-te însă modelată dacă simți că vei fi mai compatibilă. Realizează faptul că trebuie și tu să evoluiezi spre un model comun. Dar întotdeauna compatibil cu principiiile morale pe care le acceptați de la bun început. În acest demers, copii sunt o punte de legătură foarte importantă! Ei sunt pașaportul vostru pentru eternitate și mărturia ireversibilă a legăturii voastre.
    Mă desprind de dezvoltarea pseudoteoretică ca să evoc un moment din trecut. Eram stundent în anul trei și participam la o nuntă a unui coleg la Orșova Nouă. Taraful a venit mahmur, cu acordeonistul beat mort. Nu ne puteam duce la biserică, așa cum cerea tradiția prin acele locuri cu taraf, așa că m-am sacrificat și profitând de faptul că făcusem patru ani de pian la școală m-am încumetat să suplinesc acordeonistul. Greu nu a fost, am făcut unele acorduri clasice și ei mi-au zis tot felul de sunete și pe baza acestei decriptări am acompaniat acceptabil tot cortegiul până la biserică. Aici am rămas afară cu colegii de muzică și cu fumătorii înrăiți. În cimitir, am întâlnit însă un personaj cu niște plete albe și cu o înfățișare de Sfântul Petru! După o scurtă discuție, aflând de ce suntem acolo ne-a spus o vorbă pe care nu o s-o uit niciodată: Căsătoriți-vă, măi băieți cât sunteți tineri să aveți copii prieteni!
    M-am căsătorit tânăr, pe 10 noiembrie împlinesc 40 de ani de conviețuire fericită, și eu m-am schimbat, și ea s-a schimbat, iar pentru mine, și sper că și pentru ea, cuvântul divorț nu există!
    Asta nu înseamnă că istoria ar fi putut fi fost altfel și la fel de fericită pentru mine!
    Și când spun asta mă gândesc la două filme sovietice Moscova nu crede în lacrimi! și Gară pentru doi! Oare sunt chiar așa penibil de sentimental!!!???

    • vax-albina zice:

      Sunt absolut convinsă că fiecare are parte de fericirea pe care o merită. Te felicit cu ocazia aniversării căsătoriei. Mai bine zis îţi felicit soţia care a ştiut să ţină echilibrul familiei. Aşa cum femeia alege, tot ea este cea care face micile compromisuri pentru a depăşi momentele grele. Bravo ei.

      • albescu zice:

        Nu fi așa de convinsă de falsul truism pe care l-ai enunțat! Mulți/multe nu merită nefericirea pe care o trăiesc! Iar în cea ce privește compromisurile – mici sau mari – ele trebuie făcute de ambele părți, iar eu nu am fost scutit de soartă! Deși nu cred în Dumnezeu, așa cum îl propovăduiește biserica ortodoxă, am exersat de câteva ori exercițiu umilinței propovăduit de Hristos! Cum mă știi, desigur, nu mi-a fost ușor!

  14. arakelian zice:

    imi place ca in general fetele scriu.
    Oare parerea barbatilor, ca sunt si din astia, singuri, o putem afla?

    • vax-albina zice:

      Să ştii că m-am tot gândit şi am găsit un fel de explicaţie. Milioane de bărbaţi în putere au ales să emigreze pentru un trai decent. Cu multă şcoală sau nu. E cam jale pentru femeile rămase.

  15. 40 de ani mi se pare o vârstă compatibilă cu iubirea, chiar şi aceea la prima vedere! Şi când apare scânteia, raţiunea se duce pe apa sâmbetei chiar la 40 de ani! Deci sfaturile nu au ce căuta! Iar dacă vrea doar căsătorie fără un fundament sentimental şi numai pentru a nu fi singură atunci să facă o listă cu tot ce aşteaptă de la viitorul partener , să dea sfoară în ţară pe toate căile şi sigur va găsi un ins care vrea acelaşi lucru, amândoi asumându-şi suportabilitatea celuilalt! dar repet: la 40 de ani se poate începe un mariaj bazat pe iubire, înţelegere şi cunoaştere. Totul este să iasă în lume şi să privească în jur şi să nu se mai vadă numai pe sine! Să se analizeze mai bine şi o să vadă că o doză exagerată de egoism a împiedicat-o să-şi împartă sufletul cu un băprbat. Să arunce perdeaua de egoism care o împiedică să vadă în jur şi totul se rezolvă.Poate am fost dură, dar aşa gândesc. Postarea ta are o temă excelentă. De fapt tui eşti un om cerebral care a atins întotdeauna teme sensibile şi interesante în acelaşi timp.

  16. brod zice:

    pe aceasta tema cu adevarat sensibila, va recomand o povestire de la pag. 86 a volumului gasibil la
    http://editura.liternet.ro/carte/281/Bogdan-Burileanu/Hard-Risk.html

  17. Tudor zice:

    Sarut mana stimate blogger,
    Am citit acum cateva zile acest articol din intamplare si pur si simplu mi-a ramas in minte… Mi-au revenit in minte de atatea ori cele scrise mai sus si, mai ales , atat de cunoscut imi suna , incat pana la urma m-am secis sa iti scriu. Nu am o explicatie inca, dar il simt atat de familiar pe omul care si-a asternut aici gandurile… ca si cum le-ar fi citit pe ale mele !.. De multe ori imi e rusine pentru exemplarele sexului din care fac parte si mi-e mila de cele care se simt datoare sa indure lucruri care de multe ori, nici nu li se mai par anormale… Stiu doar ca urlu pe dinauntru , cand o femeie nu este tratata asa cum se cuvine. Spun asta pentru ca in relatia in care am fost implicat pana in urma cu un an , am investit tot ce am putut , fara nici un resentiment si fara a precupeti nici un efort, gandindu-ma ca are titlul de „relatia vietii mele”. A fost de fapt o scurta casnicie pentru al carei final nu poate fi nimeni invinovatit . A fost ca un foc de artificii de mare intensitate si amploare , care a luat sfarsit brusc,asa cum a inceput… ca un foc de artificii.
    Am tras multe invataminte din ceea ce am trait. Intrebarea e… Imi vor folosi vreodata? Voi gasi oare Femeia careia sa ii pun pe tava tot ce stiu, toata dorinta mea de bine, impreuna cu sufletul meu? Pe fosta mea sotia o vad ca pe un unic exemplar de feminitate, distinctie, inteligenta, frumusete , impreuna cu multe alte calitati si de multe ori sunt dezolat vazand ca ceea ce apreciez este de negasit in jurul meu. Sa fi fost unica mea sansa de a iubi pe cineva in aceasta viata? Poate ca nu… Avantajul meu este ca stiu sa citesc printre randuri, si daca cele scrise mai sus de catre tine stimate blogger, sunt lucruri reale si sincere, cred ca pur si simplu nu am cautat suficient sau nu m-am uitat unde trebuie. Am ajuns intr-un punct in care mintea imi e neputincioasa … Pur si simplu nu stiu cum sa explic senzatia pe care mi-au lasat-o randurile scrise de tine…
    Familiar, nedreptate, apropiere, daruire, tristete, distinctie, neamplinire… Un suflet fara adresa, ca si al meu? Poate ca nu e normal sa ma gandesc asa departe, dar trebuie sa spun ca as fi fericit sa te cunosc. Poate ca experienta ta de viata, societatea, exemplarele sexului masculin, imi diminueaza dramatic sansele de a schimba macar doua vorbe, vreodata… Dar… asa cum spuneam la inceput, trebuia sa iti scriu…
    Acum am sa ma culc impacat si … nu iti ascund… am sa sper la un rand scris de mana pe care am sarutat-o la inceput.
    Cu bine !

    • vax-albina zice:

      Mulțumesc pentru vizită și pentru mesaj. Sper ca persoana despre care este vorba în postare să te citească și să te aprecieze. Mă lași să îi dau adresa ta de mail? Doar în caz că dă vreun semn… Nu dispera. Persoanele sensibile, ca tine, găsesc greu perechea potrivită, dar asta nu înseamnă că e imposibil.

  18. Tudor zice:

    Multumesc pentru semn! Nu stiu daca va gasi ceva de apreciat , dar mi-ar placea sa citeasca. Sigur ca ii poti da adresa. M-ar bucura sa avem ocazia de a dialoga. Multumesc pentru gandurile bune!

  19. Tudor zice:

    🙂 Este intr-adevar o situatie de evitat. Eu sunt mai putin pretentios… Nu caut femeia perfecta. Caut femeia pe care sa o iubesc si sa o respect. Ce zici?.. Crezi ca sunt in avantaj cu vre-o 20 de ani fata de batranul din poveste? Poate ca o gasesc in jur de 70… In floarea varstei, cum se zice! 🙂

  20. Laurentiu zice:

    Va salut pe toti ! Am si eu un prieten Robert , cam in aceeasi situatie ! Are 37 de ani si e singur . Isi gaseste fete numai prin tara , aici in Bucuresti nimic . Relatiile la distanta oricum nu rezista asa ca pana la urma trebuia sa iasa ceva si aici . Totul e sa ai rabdare ca apare cand te astepti mai putin ! Pana la urma totul va fi bine ! Va urez succes la toti sa va gasiti jumatatea !!! 🙂

  21. Aliosa zice:

    Buna dimineata, doamnelor si domnisoarelor !
    Foarte interesant articol ! 🙂
    Iar comentariile sunt si mai interesante !! 🙂 🙂
    Chiar daca va veti supara pe mine ca va spulber sperantele,
    in actualul regim basascian,
    BARBATII fara obligatii sunt atrasi de femei gen ” blondina din Plescoi ”
    cu genti de zeci de mii de euro/bucata ,
    cu masini de lux, conturi grase in banci elvetiene,,gorile de clasa internationala,
    si care nu se sfiesc sa se ” pupe” cu interlopii si puscariasii cu cefe groase si creier de musca,
    pentru a-si atinge scopurile ……………………………….,
    de femei ce merg la munte, mare, discoteci, chermeze cu strigare ,
    care-si etaleaza formele si prostia la vederea tuturor
    si NU STAU in CASA ca domniile voastre 😦 😦 😦
    O ” TANARA SERIOASA ” ………………………,
    nu aduna in jurul ei intr-o VIATA
    cat aduna Elena Udrea intr-o scurta plimbare electorala prin
    ” parcul de distractii ” din NANA unde-si are mosia de 100 de hectare ! 😦
    Cum SPERANTA insa moare ultima,
    eu sper ca veti gasi ceea ce va doriti !!! 🙂 🙂 🙂
    Cu stima si respect,
    Aliosa.

  22. Rosso zice:

    (Ma scuzi de greseli scrise dar sunt doar de 7 ani in Romania) Sa stii ca exact acest ganduri care ai mentionat mai sus au trecut prin capul meu de multe ori in ultimi 4 ani si sa stii ca nu sunt doar femei care isi doresc o relatia serioasa, dar si barbatii bunii fara defecte fizice sau mentale care cu sinceritate caut o partenera adevarata cu profunzime in suflet. Am 32 de ani, sunt un barbat dezvoltat cultural, cu bune maniere si un job bun. Acum 4 ani m-am despartit de o relatia serioasa care nu era persoana potrivita si ce bine ca s-a terminat. Dupa astea a urmat o perioada lunga de singuratate in care parca intrasem in jungla de societate in care traim in ziua de azi plin de individualism, prostii invatat de la televizor, viziunii prea simplificate de la FB, twitter si in general o groaza de oameni care stiu multe la supra-fata dar parca lipsesc substanta calitativa in orice nivel, ganduri, sentimente, suflet, cunostinte, distractia,etc. Practic era munca toate ziua pana 7-8 seara inconjurat de oameni casatoriti si in relatii serioase sau femei cu un aspect chiar f neplacut (grase, neingrijite, etc.) care chiar nimeni nu doreste. Intradevar aspectul fizic nu e cel mai important dar pana la urma e si important pana un anumit nivel ptr ca atunci cand vrei sa fii intro relatia serioasa cu cineva, trb sa te simti macar atras de ea ca altfel as putea sa ma casatoresc cu cel mai bun prieten 🙂 Deci singurul optiunea ramanea in weekend iesind in oras in cluburi si cafenele sperand sa ma intalnesc cu cineva. Avand un aspect fizic placut nu mi era greu sa intalnesc femei in cluburi, dar vai de capul meu, ce femei pierduta si deumanizate!!! Multi prieteni mei radea de mine si ziceau ca sunt prea serios si gandesc prea mult si ma sfatuiau sa ma bag cu oricine chiar daca e doar ptr o noapte. Asta am si incercat o perioada dar e mai mult deprimant, ptr ca la 30+ de ani ai nevoie si sa tii pe iubita ta in brate si sa vbesti cu ea si sa simti o conexiune cu cineva, dar vai ce deprimant cand nu poti sa simti nimic ptr ca persoana respectiva e complet gol si nu poate ajunge la idealele de conexiune care doresti. Cred ca am iesit cu cel poate 15-20 de femei in oras la o cafea si cu 4 din ele am mers mai departe si chiar am incercat dar degeaba. Totul s-a schimbat pana cand intro zi am intrat la o tigara la munca in vorba cu o fata care tot fumea o tigara. Situatia ei era f grea, aflasem ca are un copilas, un fost nebun si periculos si nah poveste lunga, dar a inceput ptr prima data in viata mea o relatia f serioasa si profunda cu sentimente ADEVARATE de iubire si prin ce greutati am trecut cu ea si situatia ei. Si pana la urma concluzia mea e ca trebuie:
    -sa incerci si incerci si incerci si incerci pana norocul loveste. O sa fie dureros si multe momente dezamagitoare cu lacrimi dar candva trebuie sa intampla chiar daca vrei.
    -sa te MENTII FIZIC, sport si mancarea sanatoasa au fost cei mai mari ingrediente sa ma mentin si sa arat in continuare bine si acest aspect este si mai important ptr femei! Adica cunosc pe niste fete care au 70-80 de kile si plang ca nu gasesc pe nimeni, pai… ce astepti trebuie sa te ridici si sa faci tot ce poti sa te mentii ca altfel nimeni nu te doreste.
    -Sa te Mentii Psihic: sa fii constienta ca nu esti singurul, dar ca societate si cultura superficial care domine in ziua de azi a creat situatia asa. Sa acumulezi cunostinte, sa citesti cartii stiintifice despre lumea, universul, istoria, etc. ptr ca iti da o linista
    -sa tii minte cu totul vine cu un pret: Daca chiar vrei iubire trebuie sa lupti ca e greu, uite la mine pana la urma dupa multa suferinta am gasit pe cineva cu un copil si o situatia f grea dar am rezistat si dupa un an incepa sa dezvolta o relatia f profunda si frumoasa.

    Uneori as vrea sa adun toti oameni bun, care n-au pierdut valorile lor pe omeneste si traiesc cu sufletul lor. As vrea sa pot conversa de chestii frumoase si substantiale de viata cu acesti oameni si dupa cum citesc sus mai exista oameni de genul asta si ma bucur f mult. Trebuie sa incepe cineva cu mai mult inventivitate ca mine un grup pe FB sau ceva de genu ca exact cum scrie tanara serioasa e f greu sa gasesti oameni bun si mai ales un partener adevarat…

    • vax-albina zice:

      Frumoasă poveste. Interesante sfaturi. Mulţumesc pentru gândurile de bărbat fericit. Vor folosi tinerelor. Iar fetei pe care ai găsit-o îi urez să fie fericită alături de copil şi de tine. Să ne mai scrii.

  23. Adriana zice:

    …m-am măritat la venerabila vârstă de 36 de ani. La 35 l-am cunoscut. Aş avea o mulţime de poveşti care mai de care mai hazlii sau de-a râsu’-plânsu…despre interacţionările mele cu partea masculină. Pe mine m-a agăţat pe stradă, iar primul meu gând a fost că nu se face, dar, exact ca in textul tău, m-am gândit că la usa nu va suna nimeni, iar pe unde treceam fizic…nu eram capabilă să văd şi să simt altceva decat resemnare. Credeam că sunt prea pretenţioasă, că vremea mea a trecut, desi fizic …arătam mult, mult mai tânără. Şi totuşi, deşi niciunul dintre noi nu a venit fără probleme, care mai mari, care mai mici, ne-am trezit îndrăgostiţi şi motivaţi după ani de întrebări nerostite şi frustrări mai mult sau mai putin vizibile. Bunica mea a murit cu focul acesta: că eram nemăritată, dar eu…mă felicit că am aşteptat. Noroc târziu? Soartă? Nu ştiu. Ştiu că e greu să găseşti omul potrivit. Eu am trecut prin nepotriviri…obositoare. Un lucru as fi făcut dacă ştiam că îmi voi găsi bărbatul cel deosebit: aş fi stat mai liniştită şi mai relaxată…

    • vax-albina zice:

      Chiar mă bucur pentru tine. Şi pentru felul în care ţi-ai construit viaţa. Un om bun, o casă lângă pădure, căţei şi pisicuţe, rude şi prieteni. Plus talentul de a ne povesti şi nouă cele bune şi frumoase. Eşti de admirat. Cred că norocul şi-l face fiecare.

  24. cosminu zice:

    Ce tarziu citesc randurile tale…si ma regasesc intru totul, diferenta fiind ca eu sunt barbat…cum ai trecut peste? Sunt fix la km 0…incotro? Cum? Am obosit… 😦

  25. zaraza26 zice:

    Stiu cateva persoane singure, risipite prin toata tara. Si prin alte tari, daca ma gandesc bine… Unde mi-am intalnit eu sufletul pereche? In ultima vreme cred ca sufletul pereche il gasesti atunci cand iti asumi toate calitatile si defectele tale. Cand nu mai ascunzi nimic, cand poti sa spui cu voce tare in centrul orasului ASTA SUNT! Si cred ca in conditiile zise oricare poate fi sufletul pereche, pentru ca se bucura impreuna (imposibil sa nu gaseasca ceva in comun) si isi acorda fiecare libertate celuilalt. Si totul decurge natural, cu respect si dragoste. Pe sotul meu l-am gasit ca urmare a ochilor iscoditori a soacra-mii. Asa era pe vremea aia, intr-un oras de provincie, cand ai o mama cu un baiat de 27 de ani, cuminte si cu serviciu. Mai poti gasi sufletul pereche la serviciu, printre colegi vechi sau nou veniti. Pe urma… ma gandesc la cum pot fi abordati/gasiti persoanele singure… fratele meu, o prietena mutata in Brasov, alte si alte persoane… In primul rand nu trebuie sa plecam de la premisa ca cei buni sunt luati si au ramas numai cei cu mari defecte. Dar cea care cauta cum e? Nu e si ea o persoana normala? Are ea defecte majore? Nu. Este singura? Este. Unde poate fi gasita? Ei!! Aici e aici. Tu unde poti fi gasita? Ma rog, persoana in discutie… Eu cred ca nu gasim ceea ce cautam, ci ceea ce credem ca gasim: persoane cu defecte, tot felul de persoane maniace… In momentul cand vei avea convingerea, fara nicio indoiala, ca undeva este cineva pentru tine, il vei gasi. Nu trebuie decat sa ai poate un cont de facebook, un permis la biblioteca pe care sa o si frecventezi, sa faci plimbari prin parcuri, cu o carte interesanta… trebuie sa iesi, cat de des. Sa iesi din confort, sa faci lucruri care te sperie putin. Sa indraznesti. Si atunci si viata va indrazni sa iti scoata in cale pe cineva. Succes!

    • vax-albina zice:

      Interesant şi util. Mulţumesc pentru vizită. Prietenii lui Petre sunt bineveniţi.

      • zaraza26 zice:

        Mi-ai raspuns la fix, tocmai cand mai aveam ceva de adaugat. Tot fac reclama la tv la un site zic ei serios unde iti poti intalni perechea. Sa incerce si aici… Bineinteles recomand sa nu se grabeasca sa il intalneasca pana nu verifica un pic persoana. Sa nu ii dea date personale decat dupa ce e cat de cat sigura. primalove.ro.

  26. valy zice:

    Vreau sa ne cunoastem

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s