Un pic de infinit.

Firul poveştii e următorul: întâi am găsit o imagine pe FB. O imagine care făcea cât o mulţime de cuvinte. Apoi o alta. Mai jos.
Am zis ca totuşi să completez un pic. Doar un pic.
Să trecem repede peste infinitul din matematică, infinit care e mai mare sau mai mic. Ştiaţi, nu? De exemplu:  mulţimea numerelor naturale e infinită (numărul elementelor se notează cu aleph zero), dar infinitatea ei e mai mică decât cea a mulţimii numerelor reale (al cărei număr se notează cu aleph)
Să trecem şi peste infinitul în filozofie care ar duce la un articol nesfârşit. Să amintim doar că unii gânditori au considerat şi au dezvoltat ideea universului infinit (Newton, Leibniz şi monadele lui),  timpului infinit (Aristotel), binelui infinit (Platon),  voinţei (Descartes), etc.
Să sărim 😦 peste teologie, acolo unde esenţa infinitului este Dumnezeu (Origen, Spinoza). Sărim după ce dau un citat din Spinoza: „Teorema XI: Dumnezeu sau substanţa constituită din atribute infinite, dintre cari fiecare exprimă o esenţă eternă şi infinită, există în mod necesar”
Şi să ajungem la cărţi. Acolo infinitul e mai plastic exprimat. Ni-l putem reprezenta mai uşor.
Aşa putem cita din  J. L. Borges, cel pentru care viaţa e o poveste. Şi care scrie:
Linia cuprinde un număr infinit de puncte; planul, un număr infinit de linii; volumul, un număr infinit de planuri; hipervolumul, un număr infinit de volume…
Nu este mai uşor de imaginat?
E fraza iniţială a nuvelei  „Cartea de nisip„- despre o carte fără început şi fără sfârşit, ca o minunată proiecţie a infinitului în finit. O puteţi citi aici: http://www.scribd.com/doc/169963875/Jorge-Luis-Borges-Cartea-de-Nisip.
Iar o altă scriere a lui ar fi „Biblioteca Babel„. Citiţi-o. E despre o bibliotecă infinită construită cu cele 22 de semne ortografice plus „spatiu”, „virgulă” şi „punct”. Cu toate combinaţiile posibile de litere şi semne. Cu unele cărţi neinteligibile, dar şi cu toate capodoperele scrise şi încă nescrise, apărute necesar din alăturarea aleatoare a literelor. Pricepeţi? E o idee pe care o veţi regăsi în următoarea imagine:

numarul piImaginea este luată de pe https://www.facebook.com/fromquarkstoquasars. Incă mă gândesc dacă e corectă dată fiind limitarea alfabetului la cifre, fie ele shiftate. O să revin.

Adaug:

infinitImagine a cărei formulare mi se pare perfectă. Luată de aici: https://www.facebook.com/Nassim.Haramein.official

No, aşe. Mă opresc acum, deşi s-ar putea să mai adaug câte ceva. Căci şi memoria e infinită chiar şi blocată fiind.
Să aveţi o duminică plăcută.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la Un pic de infinit.

  1. Mirela zice:

    Nu stiu de ce spui ca e memoria blocata…. ti-am mai spus vreodata ca esti fata desteapta ? Cred ca da, dar iti mai spun si azi. Duminica placuta sa ai si tu si multumim pentru ideile interesante postate, care fac bine creierasului in avalansa de informatii inutile si nocive care ne perturba zilnic, oricat ne-am feri. Pup….. 🙂

  2. Drugwash zice:

    So, basically, the infinite may lie
    Within a slice of tasty apple π…?
    And nothing can be twisted long enough
    To make everything possible? That’s tough!
    😎

    Nu ştiu ce fel de nisip ai în carte, căci a mea e altfel… Nu găsesc acea frază. Dar nici nu-i de mirare: trăiesc în întuneric. Într-o infinitate de infinituri, orice e posibil…

  3. B. zice:

    Măi, oameni mari şi vă jucaţi cu/în nisip! Păi, treabă-i asta?! Ia treceţi frumuşel la nisipul 2.0, colea-şa (thisissand). N-am cartea cu nisip dar o am pe cea (despre) cu quarquri şi quasari. Infinitul, infinitatea, perfecţiunea şi universul meu sunt captive-ntr-o altă perfecţiune, cea hexagonală, căz doar d-aia mă chema fix aşa şi nu altfel… poci să mă joc în continuare, să las nisipul să curgă, click cu click.

    • vax-albina zice:

      Nu mă păcăleşti. Citez din „Biblioteca Babel” a lui Borges pe care am semnalat-o deja (căci trebuie să limitez cumva ideile):
      Universul (pe care alţii îl numesc bibliotecă) se compune dintr-un număr nedefinit şi poate infinit de coridoare hexagonale, cu largi puţuri de ventilaţie în mijloc, înconjurate de prispe joase. De la fiecare hexagon se văd etajele inferioare şi superioare la nesfârşit. Dispunerea coridoarelor este invariabilă...”
      Etc. etc. Despre asta vorbeşti?

      • B. zice:

        Ce păcăleală, nici vorbă; nici nu mi-a trecut prin gând aşa ceva, vorbeam despre fagure, pentru că n-am citit încă ce-a scris Borges.

  4. Dan zice:

    Eu operez cu Pi ca 3,14. Aşa scap uşor de dileme. Rezultatul nu e unul definit de-acurateţe, dar e un rezultat, nu ?

    • vax-albina zice:

      Oare de ce îmi amintesc că ai scris despre Pi, de ziua lui = 3/14, pe vechiul blog al gării? Scleroza?
      Oricum, nu te da mai simplu decît pari. Că nu pari.
      Ideea formidabilă nu este Pi-ul în calcule, ci în interpretarea (cumva) filozofică a posibilelor informaţii ascunse.

      • alma nahe zice:

        Eu am citit cândva o istorie a lui Pi, dar mi-e lene s-o caut acum prin bibliotecă, parcă o aveam chiar eu; și de google n-am chef…infinită silă. Oare merge?! Oho! Un oho factorial…

        • vax-albina zice:

          Am si eu o carte. „Povestea numărului Pi” de Florica Câmpan. Bine scrisă. Pe atunci nu exista ziua internaţională a numărului.
          Asta cu sila e la fel de adevărată. Dar trece. Te joci prea frumos cu vorbele ca să te laşi doborâtă.

  5. Dacă stau să mă gândesc bine, biblioteca cu rafturile ei finite, ascunde un infinit de cuvinte, idei, sensuri, trimiteri, corelări. Iar multitudinea cunoştiinţelor încărcate pe internet sunt în fapt o interpretare binară de 0 şi 1. Deci finitul poate da infinit?! Filozofând…
    De fiecare dată când te citesc mă gândesc că dacă eu găsesc mereu alte cărţi şi idei plecând de o carte, tu reuşeşti să ai o vedere de ansamblu asupra întregului – ce cuprinde tot – matematică, filozofie, religie, literatură… s.a.m.d. .Felicitări pentru articol!

    • vax-albina zice:

      Mulţumesc pentru apreciere. E reciprocă.
      Tu eşti analitică şi cobori in idee şi cuvânt, eu încerc să fiu sintetică şi reuşesc să fiu doar superficială.
      Dar dacă un singur tânăr este convins să citească din cele semnalate, sunt mulţumită.

  6. B. zice:

    Revin π-aici; am zis thisissand şi te pomeneşti că s-or fi dus cu toţii să se joace (castele, nisip -şi alte resurse-, ştim, astea-s subiectele la modă) dar era vorba despre ceva de adăugat. Dacă vorbim despre π, să nu uităm că: ‘Love is like π: natural, irrational and very real’ (insπraţie: πnterest; pfiu, cum&când au trecut 3 ani -ca 3 clipe- de când ne ştim!).

    • vax-albina zice:

      Uau.
      Frumos şi deosebit comentariu, dar tot nu ştiu cine eşti. Îmi pare foarte, foarte rău. Mi-ar plăcea să te vizitez.

      • B. zice:

        Uau şi eu! Ne ştim eu şi pinterest, la asta mă refeream; am cont acolo de mult timp, cam cu un an şi ceva înainte să devină cunoscut în Ro (dezamăgitor, poate, pentru cine credea că ne ştim noi, aşa, ca-n… roi).
        Odată cu comentariile scrise de mine îţi apar şi alte info printre care şi adresa (cea despre care m-ai întrebat şi-am confirmat info). Prin mesaj îţi pot scrie adresă de blog, prin comentarii nu prea (cam nu, mai bine zis, deşi formularul permite). Inspiraţionalul e ăsta: pin/181762534930459705/. Desigur, o să mă uit şi în spam.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s