Despre Corina şi despre prietenie.

corinaCum care prietenie? Cea despre care scriam aici: https://zorele.wordpress.com/2011/10/02/pitagora-despre-prietenie/
Cum care Corina? Cea despre care vorbesc deseori şi care mi-a răspuns iniţial aici: https://zorele.wordpress.com/2012/08/18/scrisoare-de-la-corina-alta-fraiera/
Corina cea deşteaptă, frumoasă şi elegantă pe care o admiram în tinereţe fără nici un fel de invidie. (priviţi poza dacă nu credeţi)
Acum suntem două băbuţe, mai mult eu. Două romantice, mai mult ea. Două naive, cu toate că viaţa a trecut peste noi cu buldozerul, uneori.
Nu semănăm. Ei nu-i place mailul şi mie nu-mi place Skype. Dar…
Vizita ei în ţară şi la domiciliul meu mi-a mângâiat sufletul.
Voi ştiţi cum e. Un om vine o primă dată. Neştiind ce îl aşteaptă. Dacă vine o a doua oară înseamnă că ţine la tine.
Şi Corina a venit o a doua dată. Deşi avea multe alte obligaţii. Deşi eram răcită şi nu eram în stare să fac curat. Deşi scările nespălate (gata, s-a  rezolvat) miroseau a pipi de motan vagabond. Deşi nu eram în stare să pregătesc o primire adecvată.
A venit cu drag şi am primit-o cu drag.
Am povestit mult prea puţin în ideea că ne vom întâlni anul viitor. Care, acum, îmi pare foarte, foarte departe.
Ce vreau să spun? Nimic nu se compară cu prieteniile din tinereţe. Nimic nu rezistă acestora. Aveţi grijă de voi şi de prieteniile voastre.
Ştiţi că singurele mele prietene adevărate, (cărora le-aş putea spune orice) sunt prietene de la grădiniţă, şcoală şi cel mai târziu din studenţie?
Restul sunt doar cunoştinţe.
Zău. Reflectaţi.

P. S. Mi-e un pic jenă că eu vă povestesc fleacuri acum când lumea e răscolită de probleme serioase. Dar am avut nevoie de o mică pauză. Sper că şi voi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Despre Corina şi despre prietenie.

  1. Drugwash zice:

    Mă răscoleşte „fleacul” tău – de lume mi se rupe şi e perfect reciproc.

    Ai perfectă dreptate cu prieteniile, la fel cum şi Paler are, deşi unele – din păcate – se mai rup după ani şi ani, din motive aparent banale dar care de fapt au la bază antice crăpături microscopice care au evoluat în timp. Am văzut-o, am trăit-o, am simţit-o.

    De mult n-am spălat scările şi n-am măturat casa… Sănătate şi urări de bine amîndurora, Ruxandra şi Corina!

    • vax-albina zice:

      Cred că tu eşti excepţia. M-aş bucura să accepţi să te consider prieten virtual.
      PS. Şi eu cred că sunt lucruri mult mai importante decât frecatul zilnic al obiectelor din jur. Acestea aşteaptă. Cărţile nu. Mi-e teribil de frică de ziua când nu voi mai putea citi.

      • Drugwash zice:

        „Merit eu să fiu iubit / tocmai de tine, eu care-am mai greşit?”
        Aş fi onorat. 😳

        Cred că, de fapt, cel mai important lucru – şi poate rostul nostru pe lume – este să preluăm informaţia veche, să o filtrăm amestecînd-o cu informaţiile noi, curente şi să o stocăm temporar, dînd-o mai departe atunci cînd e nevoie, cui îi e de trebuinţă. E multă informaţie în cărţi, dar nu e numai acolo – foarte multă informaţie e în unităţile biologice de stocare: în oameni! Să comunicăm, aşadar. Şi dacă vreodată nu (ne) mai putem citi, ne putem măcar vorbi şi ne putem asculta unii pe alţii…

  2. Mirela zice:

    Foarte frumos si ma bucur pentru voi. Si as mai adauga ca anul viitor a aici, la doi pasi, stii ca timpul trece atat de repede incat nici nu-ti dai seama cand si cum. Asa ca fa-ti planuri pentru 2014, cu tine si cu Corina. 😉

  3. Sonia zice:

    Nimic nu se compară cu fleacul tău. Nici scările curate, nici casa lună și nici discuțiile savante despre subiectele la modă.
    Am citit cu drag!

  4. Nostalgia prieteniilor legate în anii de școală e nepieritoare și ne răscolește amintirile, mai ales dacă acele legături s-au rupt în timp și spațiu. Și e mare păcat!

  5. abisurile zice:

    Lumea e facuta din detalii din astea de-ti rascolesc memoria. Mie mi-a spus mama cand am inceput liceul „profita si vezi ce prieteni iti faci, cu ei vei ramane” . La facultate la fel. Si asa a fost. Ceea ce este minunat este ca atunci cand nu vezi un om de multa-multa vreme, ti-l amintesti ca pe vremea cand va vedeati mai des. Si asta e minunat, intineresti astfel. Eu am constatat-o pe propria piele cand miam vazut doi amici de facultate pe care nu-i mai vazausem de 15 ani. Ne-am comportat ca-n studentie si a fost perfect.

  6. arakelian zice:

    eu nu mai am niciun prieten din copilarie. Adica sunt verisoarele, cele mai prietene.
    Eu am ales sa plec, m-am schimbat, orice prietenie, legatura era artificial intretinuta.

    • vax-albina zice:

      Ai, ai. Aminteşte-ţi. Te înţeleg că ai vrut ca prin plecare să rupi toate legăturile. Acum că te-ai realizat te poţi relaxa ca să-ţi aminteşti de cele lăsate în urmă. Nimeni nu te mai poate răni. Avem rădăcini.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s