Regresăm!
Citiţi versurile din poză. Au apărut în volumul de poezii cenzurate din 1990.
Şi DA. Poezia e scrisă de Adrian Păunescu.
Suntem în 2013 şi nu văd schimbarea în bine.
Cu amărăciune.
Update cu explicaţii (orele 18.45)
Poezia m-a făcut să mă gândesc (cu drag) la cei care sunt în piaţă contra vânzării pe nimic a ultimelor bogăţii fără ca nimeni să fie vinovat de alte cedări ale statului (gaze, petrol, comunicaţii).
M-a făcut să-mi amintesc (cu scârbă) de cel de la Cotroceni, de guvern, de parlamentari, de justiţie, de servicii, de presă, de TV.
M-a pus să ţin cu noi, oamenii simpli şi încă normali.
Regresăm?
Reclame
E scrisa pe vremea impuscatului, dar nu inseamna ca dupa disparitia lui am tinut pasul cu lumea… ca nu, de-ai dracului. Si nici peste doua sute de ani, n-ai grija… Regresam per total, pe plan personal face fiecare cum poate.
Am crezut că se va schimba sistemul. Sau noi. Nici o şansă.
Cine sîntem noi să atentăm la reuşite, la mărire, dacă civilizaţii vechi şi grele precum Grecia şi Turcia n-au reuşit (şi nu vor reuşi în veci) să iasă din strînsoarea leilor – sau, mă rog, a dolarilor…
Adrian Păunescu ar trebui studiat serios în şcoală, nu rahaturile alea americane gen „Harry Potter” sau „Twilight”. Alege-s-ar prafu’ de globalizarea lor care distruge civilizaţii şi popoare!
Trebuie să avem grijă de noi. Vom rezista în ciuda tendinţelor.
Precum trestia în vîntul – sau mai degrabă vînturile – altora…? Noi şi restul lumii să aproape subzistăm pentru ca alţii „aleşi” să trăiască în huzur? Parcă mi-a dat o palmă peste ceafă George Orwell cu a sa Fermă a animalelor… Unii sînt „mai egali” decît alţii, pe spinarea celor din urmă. Baszmeg! 😦
Am pus un update la postare. Ca să fie mai clară părerea mea.
Cred că pinionul de marche-arrière al lumii e gripat. Trebuie uns. Cu vaselină roşie. Dar chiar asta vor şi ei. Miroase-a ţeapă.
Încotro, deci…?
Încă există o adunătură de „literaţi” fără coloană vertebrală şi fără cititori, invidioşi pe succesul prea timpuriu şi prea brusc al lui Păunescu. Dacă a avut succes în perioada aia, sigur era omul lui Ceauşescu, comunist împutit, unealtă, etc, etc… Aşai cu strugurii şi vulpea, de…
Trebuie citite toate poeziile lui din aceea perioadă, unele chiar au reuşit să treacă de cenzură şi au văzut tiparul în acei ani. Vă veţi da seama că omul ăsta a fost cu adevărat un geniu şi a avut curajul să scrie ceea ce noi ceilalţi doar îndrăzneam să gândim. Poezia e dureros de actuală, din păcate. Aşa cum spunea mai devreme şi Drugwash, cred că Păunescu ar trebui studiat serios la şcoală. Poate copiii ăştia vor reuşi să se trezească şi generaţia lor să progreseze, că ne-am săturat de regres.
Pe vremea mea poeziile lui A.P. se copiau de la unul la altul. Erau o formă de rezistenţă. Acum ne lăsăm ameţiţi de valori care nu sunt ale noastre. Unii.
Ascultă, poezia lui Păunescu pe muzica lui Socaciu. Am încă vinilul, pe care-l ascultam demult, tare demult…
„Facem bancă mondială şi băgăm în ea
Rîsul sărăcimii triste, ca dobînzi să dea”
Da, aşa este!
„Noi regresam cu placere
Noi regresam cu talent”
Superb.
As adauga totusi, pentru a da o nuanta pozitiva conceptului (nu, nu-i incompatibil), ca regresia e relativa. Cu alte cuvinte, cine nu vrea sa vada partea goala a paharului are toate mijloacele dispozitie s-o vada pe cea plina : pe vremea dacilor nu exsita curent electric (sic!)
Pe-aceeaşi logică, nişte căpoşi de egipteni au conceput mecanisme acţionate de ceea ce peste 2000 de ani avea să fie numit „maşina lui Watt” sau, mai simplu, motorul cu abur. Şi la ce le-a folosit ?
Lucrurile se întâmplă. Firesc în cazul unora, forţat în cazul nostru. Că dacă era după noi, nici în 2683 nu eram membri UE. De aceea, nu îmbrăţişez teoria regresiei, în ciuda faptului că este frumos pusă-n cuvinte de Păunescu. Mai degrabă pe cea a amorţirii, a încremenirii în proiect, în virtutea unui jemenfişism ancestral împletit armonios cu ruda lui „muieţi-s posmagii ? „.
La nivel europeen tendinta generala este descendenta. Se regreseaza la greu. Ceea ce lipseste este reactiunea starnita de context. Ne ingropam vazand cu ochii spre legi si reguli de care altii nu stiu cum sa se debaraseze.Macar de-ar fi asta pasul ala inapoi care ar permite avantul ….
Iarăşi fac apel la logică şi trag concluzia care se impune din dialog : pe sistemul exercitării funcţiei de micţiune contra vântului, dacă ăia au luat-o-n jos, posibil să ne meargă nouă bine. Ori suntem Gică Contra ori nu mai suntem ?
Eu votez pentru !
„noi nu, noi nu”…
Dane,
Zici că-ţi place lumea în care va trăi băiatul tău? Eu zic, totuşi, că regresăm. Tehnologia nu scuză lipsa reperelor morale. Cred.
Ca sa nu existe dubii: eu votez pentru reactiune in virtutea principiului lui Gica Contra
Păi şi eu ce crezi că ziceam?
Eu am aceeasi impresie citind pe Caragiale. Romania de atunci e romania de acum.
Da. Credeam ca sunt comedii piesele lui Caragiale. Acum se joaca (gen reality show) pe toate tv-urile.
Şi Păunescu şi Caragiale au arătat lumii adevăruri (pe care unii le-au văzut încă de atunci iar alţii nu vor/pot să le vadă nici în zilele noastre). Alături de cei doi, mulţi alţii ar putea fi amintiţi.
@tiza: îmi aduc şi eu foarte bine aminte, şi noi ne scriam poeziile, ar trebui să am şi acum caietele; la noi se şi compunea, ţin minte că în clasa mea era cineva care compunea apoi scria totul pe foaia de caiet, evident-în exemplar unic, şi foaia aia circula pe la unii şi-apoi se întorcea la autor; din timpurile acelea mi-am ales două versuri, doar atât („… cuvintele din limbă / ce încă nu s-au spus… „).
Un vot întârziat pentru articolul tău, dar și bilă albă pentru Păunescu si Caragiale, care ne-au dat repere pentru mai multe generații!
Am alergat după volume ale lui Adrian Păunescu, am dat din colț în colț și am reușit să am în casă doar trei volume.
Ai dreptate. Ideile si personajele lor traiesc si astazi. Nu numai in carti.