Vrăjmaşilor.

Rosia-Montana-site istoric minier

Roşia Montană înainte de prăpăd.

Nu. Eu personal nu prea am vrăjmaşi. Şi dacă-i am nu-i ştiu. Sau dacă-i ştiu, nu-mi pasă. Aşa-i viaţa.
Şi totuşi. Am aflat că ieri guvernul a aprobat proiectul Roşia Montană:
http://adevarul.ro/economie/afaceri/rosia-montana-proiect-1_521cb5bac7b855ff561b428a/index.html
Degeaba încearcă unii să ne dezmeticească. Ca Mihai Goţiu cu o sumedenie de articole bine documentate: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/ponta-a-declansat-razboiul-civil-a-fost-lansat-proiectul-legii-speciale-pentru-rosia-montana-dreptul-la-talharie-96475.html
sau http://apusenii-liberi.ro/ sau http://www.fanfest.ro/

Nu pot decât să dedic o poezie celor care ne vând şi se vând.
Şi să sper ca pe toţi cei vinovaţi de hoţie pe spinarea României să-i apuce durerea de dinţi. Ştiţi de unde mi-a venit ideea? Nu e originală. E mai jos…
Nu le-ar folosi banii, vilele sau pilele. Poate doar dentiştii. Cu rezerva de rigoare. Dacă îi veţi vedea pe ecrane cu fălcile umflate, de la mine li se va trage. Şi de la poezia al cărei sfârşit il urez tuturor şmecherilor din politică.
Poemul începe cu o văicăreală, dar se termină aşa cum vreau eu. Citiţi:

Odă la o durere de măsele – Robert Burns

Arde-te-ar focu’, că mă-mpungi,
Mă sfredeleşti cu ţepii-ţi lungi
Pe sub gingii şi mă străpungi
Cu colţi de pilă,
Ca joagărul!… De tot mă frângi
Şi nu ţi-e milă!

Când frigurile te-nfierbântă
Ori junghiu-n coaste ţi se-mplântă,
Mai vin vecinii şi-ţi descântă
Din fundul ploştii;
Dar o măsea când te frământă,
Râd toţi ca proştii!

Îmi ies din minţi şi păru-mi smulg,
Sparg scaune şi bale-mi curg,
Iar pe la vetre, mai cu sârg,
Mă râde satul;
Să-i gâdile, la el în târg,
Cu grapa, dracul!

Eu n-am dus lipsă de nevoi:
Recolte proaste, focuri, ploi,
Ruşini şi nedreptăţi puhoi,
Ca vai de mine.
Pe mulţi pungaşi şi pe ciocoi
I-am pus eu bine.

Dar dintr-al relelor răsad,
Din câte mă vor duce-n iad,
Şi din năpaste câte cad
Pe viaţa mea,
Niciuna nu va-ntrece-n grad
Măseaua rea.

O, duh al vrajbei, duh abraş,
Ce prin coclauri caţi sălaş,
Te-oi omeni c-un aldămaş
        Vrednic de-un prinţ,
Dacă pe-ai patriei vrăjmaşi
        I-atingi la dinţi.

Nu vă dau informaţii despre Robert Burns (25 January 1759 – 21 July 1796 ). E un scoţian special. Găsiţi pe net şi versiunile în dialect şi în engleză.

Continui:
Umflarea măselelor ar fi prima fază. Adică – Detecţia. Ca să nu-i înjur pe toţi la gramadă aşa cum se obişnuieşte.
Apoi aş apela la metode mai dure. Voi ce spuneţi? M-aş gândi bine dacă nu ar trebui sa fie obligaţi la „sinucidere„. Măcar politică.
Vreau să apuc ziua în care un vinovat de distrugerea patrimoniului cultural ori naţional să plătească.
Atât.

Update in 2 septembrie 2013.

În atenţia specială a comentatorilor Vladen, Dragoş, Lotus şi onemindwork.
Cu scuze pentru omisiuni. Şi cu recunoaşterea că am pus linkul pentru mine şi memoria mea cea creaţă.
Ca să nu uităm cum a fost în Bucureşti pe 1 septembrie la mitingul pentru salvarea Rosiei Montane şi a bogăţiilor României. Cu ocazia asta ne-am lămurit despre imparţialitatea presei şi despre cât de mânjite sunt televiziunile care numărau doar câteva sute de participanţi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Literatură, Politică de baltă, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la Vrăjmaşilor.

  1. zElle zice:

    eu daca as putea le-as face un implant de constiinta, unul de bun simt; vreo 3 inimi in plus si 5 perechi de ochi, sa le ajunga, sa simta si sa vada ca sunt acolo pt. interesul comun al tuturor romanilor, pe care s-au jurat sa-l respecte si sa-l puna deasupra intereselor personale si orgoliilor politice.

  2. onemindwork zice:

    Continuă tot așa. 🙂

  3. Vladen zice:

    Nu prea stiu despre ce e vorba, am sa citesc :). Dar imi place blestemul 😀 E savuros!

  4. Lotus zice:

    Nasol. Sper să apară ceva obstacole neprevăzute și să fie nevoiți să îl oprească.

  5. Pingback: Munții noștri aur poartă | Simplu

  6. Drugwash zice:

    Ce se întîmplă în lume, în părţi de care nouă nu ne pasă fiindcă-s „prea departe”, depăşeşte orice fel de limite „clasice”. Dar asta va continua indiferent de părerea oamenilor „de rînd”. Noua Ordine Mondială se înfăptuieşte clipă de clipă. Ierarhia a fost stabilită de mult, iar România e în rînd cu „tălpaşii”.

    Altceva:
    http://www.groklaw.net/article.php?story=20130818120421175
    http://www.techdirt.com/articles/20130816/14533924213/feds-threaten-to-arrest-lavabit-founder-shutting-down-his-service.shtml

    Nu înţeleg de ce ne pasă atît de mult de nişte elemente chimice îngropate în pămînt pe care noi nu sîntem în stare să le scoatem afară şi să le folosim în interes propriu, în loc să ne pese că ni se fură pînă şi ultimul dram de voinţă şi putere de a fi oameni cu adevărat, de a comunica între noi, de a fi cu adevărat O COMUNITATE.

    Şi apropo, la Roşia Montană nu e vorba (doar) de aur, care se găseşte în proporţii mici, ci de uraniu, wolfram şi alte metale rare.

    • vax-albina zice:

      Mie îmi pasă. De instituţiile şi legile care vor fi încălcate. De munţii distruşi, de ţăranii care vor rămâne fără grădini, de solul şi apa care vor fi poluate chimic. De banii puţini pe care îî vom lua şi de cei mulţi pe care îi vom da unor intermediari, căci cei de acum nu vor fi capabili de eploatare. Poate ai timp să frunzăreşti: http://www.fanfest.ro/~rmorg/sites/default/files/raportrosia-ASE-2010.pdf.

      • Drugwash zice:

        Noi vedem asta ca pe o problemă umană, dar maxim la nivel naţional. Gîndirea „lor” se face la nivel global, unde o sută sau o mie de oameni sînt cantitate neglijabilă, „collateral damage”, mai ales că s-a spus de atîtea ori pe faţă că sîntem mult prea mulţi pe Pămînt faţă de cîţi ar trebui să fim (cam 500.000.000 se vehicula). Pentru „ei”, problemele sentimentale (plecarea din locurile natale, pierderea unor terenuri/case/bunuri, etc) pur şi simplu nu există – totul e gîndit la modul strict tehnic.

        Iar noi doar avem impresia că graniţele ţării mai există şi că tot ce se află înăuntrul lor ne aparţine, fiindcă de fapt, graniţele nu mai există de mult iar bunurile aparţin lumii, nu naţiei. Încet-încet se va ajunge la uniformizare în cam toate aspectele vieţii. Nimeni dintre noi, ca individ, nu (mai) contează, ci doar ceea ce putem aduce ca valoare „Borg-ului”. Iar cînd nu vom mai fi utili, vom fi „scoşi din priză”. Simplu. Trist. Revoltător. Adevărat.

        • vax-albina zice:

          Nu ştiu ce să zic. Ţie ţi-ar plăcea să-ţi distrugă căsuţa, să-ţi polueze apa, să-ţi taie muntele? De asta spun că trebuie să fim uniţi. Ce se întâmplă acolo ni s-ar putea întâmpla nouă. Oricând.

          • Drugwash zice:

            Eu ca individ, ca Om, desigur că n-aş putea fi vreodată mulţumit şi împăcat cu situaţia, strict din punctul meu de vedere. Poate nici lor, celor de „sus”, nu le-ar fi chiar egal să-şi vadă dărîmată vila de pe Coasta de Azur. Însă situaţia privită în ansamblu capătă cu totul alte dimensiuni, cu mult dincolo de tragedia personală a fiecăruia dintre cei implicaţi direct la faţa locului. Punctele de vedere diferă iar o soluţie perfect echitabilă pur şi simplu nu există.

            Ca să dau o idee despre modul cum trebuie privită situaţia, adu-ţi aminte de filmul „Armageddon”, unde cineva a trebuit să rămînă în urmă, să se sacrifice, pentru ca o planetă întreagă să poată supravieţui. Sigur, acolo a fost o alegere proprie, un sacrificiu voluntar, dar trecînd peste aspectul ăsta, ne putem imagina (şi fiindcă nu avem totuşi vreo certitudine, putem doar spera) că sacrificiul forţat al oamenilor din zonă va aduce beneficii mult mai multor oameni de pe glob.

            Îmi dau seama că gîndesc la modul idealist, că nu putem avea încredere în cei „de sus” că ne vor binele şi aşa mai departe, dar fie că vrem fie că nu, lucrurile se vor întîmpla – aşa cum multe altele de gen s-au întîmplat de-a lungul vremii – şi cînd eşti ud din cap pînă-n picioare şi puţi fiindc-ai „făcut” contra vîntului, chiar şi cei dragi cu care ţi-ai putea petrece restul de viaţă tihnită, fug de tine.

            Cred c-ar fi cazul să fac un duş prelungit…

        • vax-albina zice:

          Mi se pare mie sau ai început să-l reciteşti pe Borges..

          • Drugwash zice:

            Mmm… nu. Într-adevăr, am adus ‘Cartea de nisip’ de la maică-mea, dar nu am fost capabil s-o deschid încă. Poate la iarnă, cînd va fi prea frig în cameră ca să mai stau să butonez, voi reuşi să citesc ceva. Nu am nici cea mai mică idee ce-am să fac cu zilele-mi rămase…

            • vax-albina zice:

              Mai aştept. Vei scăpa de obsesia noii ordini. Vei câştiga alte fixuri.

              • Drugwash zice:

                Nici măcar n-am o obsesie ci doar o vedere de ansamblu a realităţii înconjurătoare. Obsesia e a celor ce-o pun în aplicare clipă de clipă.

              • vax-albina zice:

                Vrei să-ţi spun fixul meu? Nu e legat de controlul care va fi, oricum, instituit. Vreau ca statul să nu aibă amprentele mele. Zău.

              • Drugwash zice:

                Dacă Statul le va vrea, Statul le va avea. Sau oricare instituţie, de suprafaţă sau nu.
                Crede-mă, am citit la cărţi poliţiste în copilăria mea chinuită, că ţi-aş putea „desena” zeci de scenarii prin care ar putea obţine diverse informaţii. Şi după cum mai băteam cîmpii pe ici-pe colo, informaţiile personale oferite prin diverse mijloace în mediul virtual pot fi cu uşurinţă urmărite şi obţinute (vezi conferinţa lui Steven Rambam despre ‘privacy’).

                Cea mai mare problemă în lumea asta sînt oamenii răi care acced la funcţii şi poziţii care le permit să manipuleze oameni inocenţi, naivi şi să facă rău prin intermediul lor, spălîndu-se apoi pe mîini de ei şi de responsabilităţi. Atît.

              • Drugwash zice:

                Interesant lucru, am trimis un răspuns care n-a apărut (nu conţinea link-uri ci doar o referinţă la Steven Rambam). Hmmm… Big Brother is watching.

              • vax-albina zice:

                Akismetul era de vină. L-am scos din spam-

              • Drugwash zice:

                Akismetu’ mîne-sa! Săru’ mîna! 😳

  7. Cuvânta zice:

    La naiba! Speram ca vom renunta! La cianuri, daca nu la expoatare!

  8. Nu pot decât să-mi strig revolta la fel cum urlă lupul în pustiu …
    Bine aleasă poezia şi fie-ţi gândurile împlinite!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s