Help, help.

Mi-am amintit de un banc:
Doi ciobani stau pe marginea unui lac.
Un om se îneacă şi strigă: help, help…
Unul dintre ciobani îl intreabă pe celălalt: ce zice ăla?
Şi celălalt, sprijinindu-se în ciomag: zice că help…

Aşa şi noi. Strigăm help în ideea că televiziunile ne vor înţelege. Degeaba. Se fac că aud, dar nu pricep sau nu vor să priceapă.
Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Moartea e crudă. Moartea e de neînţeles. Totuşi…
A murit Costică Ştefănescu, cel de care auzisem până şi eu. A murit mama „vedetei” Monica nu mai ştiu cum. A murit „regele” Cioabă. Dumnezeu să-i ierte. (A propos fetelor, dragelor, se zice „Dumnezeu să-i ierte” inainte de a fi duşi la groapă. După aia se zice „Dumnezeu să-i odihneasca”. Vă explic eu, un fel de atee. Astea par a fi regulile creştinilor.)
Mor oameni în accidente rutiere, de sărăcie, de boală, de singurătate. Şi? Ne uitam şi ne crucim. Ce ştire, dom’le…
Breaking news cu morţi. Inainte de, în timpul şi după eveniment.
Cu cât mai mulţi morţi, cu atât mai uşor pentru televiziuni de a umple timpul dedicat informaţiilor. Cu discuţii aparent sofisticate, cu presupuneri, cu invitaţi ciudaţi prin telefon. Cu lacrimi adevărate, dar şi cu crocodili.
Emisiuni făcute pentru proşti. Help.
Şi culmea e alta. Stăm curioşi şi ne holbăm, doar,doar.
Help. Suntem bolnavi sau mi se pare?

PS.  Nu am ceva cu toate televiziunile. Doar cu cele care ar face orice pentru publicitate.
Azi, de exemplu, am văzut sfârşitul unui film tipic pe ProTv. Un american salvează ţigănia din România de apocalipsă. Bleah. Aşa nu.
Dar, tot azi (la mine TV-ul e pe post de lumină de veghe) , am mai văzut un documentar – pe Viasat History, care merită toţi banii daţi pe abonament.
Despre controversatul Tolstoi. Documentar care va avea şi o a doua parte. Despre ciudatul, inegalabilul, talentatul Tolstoi. Cum am citit jurnalul Sofiei, soţia lui (e undeva pe blog), mi-am propus să citesc şi jurnalul lui Lev Nikolaevici. Eventual să recitesc Război şi pace. Am aflat lucruri interesante. Aşa da.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Aiureli, Politică de baltă, Vorbe, vorbe, vorbe.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Help, help.

  1. alma nahe zice:

    Eu nu mă uit la televizor, nici lumină de veghe nu e, nici de priveghi. Dar, chiar dacă nu mă uit, aflu din fluxul facebook. Măcar sunt la curent, dar nu curentată! 🙂

  2. Sonia zice:

    Și la mine televizorul merge tot timpul pe post de… nu știu ce, că la el nu mă prea uit. Mai prind din zbor câte o știre. Azi le-am ratat pe toate, dar nu cred că am pierdut mare lucru. 🙂

  3. Drugwash zice:

    Hai să-ţi dau un sfat: ia un cuţit ascuţit, mergi la TV, ia cablul de alimentare (cel care merge în priză) şi taie-l. Nu are importanţă dacă face scîntei sau te curentează – „what doesn’t kill you, makes you stronger”.

    După cîteva luni de zile şi eventual cîteva informaţii reale şi la obiect, o să-ţi dai seama în ce lume trăim. Şi atunci o să-ţi doreşti să te fi curentat fatal.

  4. Dan zice:

    Încearcă posturile televiziunii naționale. Sunt mai decenți.

  5. Vladen zice:

    Hehehe, jurnalul doamnei Sofia, eu l-as trata cu mare circumspectie. Femeia rusa stie nu numai sa zica ce trebuie ci sa si scrie ce trebuie :). Indiferent cum e viata in cuplu, o femeie ca doamna amintita, va scrie cu un amestesc de disperare, exasperare, dezamagire, martiriu, sacrificiu si dragoste :). Ca asa sade bine unei rusoaice :). Asadar da, incurajez si zic cu tarie ca trebuie cunoscut si stilul jumatatii masculine a cuplului. Pentru ca din cele doua viziuni rezulta o imagine mai echilibrata si probabil mai apropiata de realitate. Sunt curios cum se vor schimba parerile.

    • vax-albina zice:

      Aici am încercat să zic despre jurnal. https://zorele.wordpress.com/2013/03/20/jurnal-de-jurnal/ . Contra pomişor plantat în numele meu.

      • Vladen zice:

        Tocmai ce-am citit, imi place foarte tare cum ati descris. Exact cum spuneti la inceput, si eu cred ca e tare greu de recenzat (nu stiu daca exista cuvantul) un jurnal. In opinia mea ati mers direct la tinta si mi se par foarte-foarte bine descrise sentimentele doamnei. Exact asta voiam sa zic despre scrisul arhetipal al rusoaicelor (nu toate, evident, ci cele apartinand unei anumite generatii si educatii), doar ca eu n-am posibilitatea sa ma exprim in romana atat de elegant cum o faceti dumneavoastra. Am mai citit recenzii despre jurnal si pe alte bloguri (tot cu ocazia campaniei de la ALL) si sincer asta mi-a placut cel mai tare. Nu stiu cum sa o zic ca sa nu se simta unii sau altii jigniti, dar eu am impresia ca Rusia era mai cunoscuta si mai inteleasa in generatia dumneavoastra decat in a mea. Si nu neaparat doar cu relele standard. Nu zic poate era si mai cu foc urata ca acum, dar clar si mai inteleasa si mai intens cultural iubita. Acum traiesc cu impresia ca tot ce ii preocupa pe cei din jur cu referire la Rusia sunt exact ce nu o defineste: Putin si tezaurul roman. Mie imi place cum scrieti dumneavoastra despre noi cand o faceti. Ma face sa ma simt bine. E foarte placut sa simt ca lume care nu are sentimentul acela initial de respingere. Am sa caut pe blog sa vad unde ati mai scris despre carti sau poezii rusesti, mi se pare fascinant cum prindeti fara ezitare direct si perfect spiritul rus.

        • vax-albina zice:

          Scrii foarte bine. Pe verificate şi la blogul tău. Eu scriu aşa cum simt.
          Şi iubesc literatura, muzica şi filmele ruseşti. Am crescut cu ele. Poate şi pentru că tatăl meu a fugit din Cernăuţi şi le am în sânge. Nu le asociez cu politica (din care nu am ştiut nimic atunci şi pe care nu o pricep acum). Sufletul slav e sensibil până la durere. Cu excepţiile de rigoare consider literatura franceză plăcută, dar superficială, literatura italiană cam deprimantă, cea engeză plină de false probleme tratate amănunţit, cea americană – aproape inexistentă în cultura mea căci Hemingway a stat mai mult prin Europa. Poate John Dos Passos merită a fi citit. Îmi place şi literatura sud americană, dar ca cititor căci nu sunt specialist.
          Nu am mai scris despre ruşi, doar puţin despre Vîsoţski. Cred că toţi îl ştiu. Am vrut doar să reamintesc: https://zorele.wordpress.com/2012/09/16/un-strop-de-muzica-vladimir-visotki/
          Nu mă provoca…Şi aşa mă enervează stupizenia unora care cred că pot ignora literatura rusă.

  6. abisurile zice:

    Eu am retinut doar sloganul Catavencilor ca m-a binedispus. Ca-n rest … Bulibase …

  7. Pingback: Inflaţie de regi | Hipertensiv

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s