Confesiuni. Schimbarea la faţă.

Draga de Sonia avea o curiozitate căutând să afle numele reale ale bloggerilor pe care îi citea. (aici si AICI). O înţeleg.
Balaura de gradină voia şi chipuri, că aşa a primit ea leapşa. Idem Ilinca.
Recunosc: sunt câteva prietene de blog care-mi ştiau unul dintre prenume. Doar două aveau şi poza mea. Atât.
Îmi dau însă seama că e greu să susţii un dialog cu o persoană fără nume şi fără chip.
In fond, de ce atâta secretomanie, mă întreb?
Sincer, nu am crezut că blogul va avea atât de mulţi vizitatori. Am zis doar că scriu ca să-mi umplu timpul şi ca să mă descarc de unele amintiri ori stresuri.
Nu am vrut să vă păcălesc cumva. Nu am vrut să fiu nesimţită. Iertaţi-mă.
Azi e schimbarea la faţă. Adaug poze…

poza 1
Aici am un an şi cinci luni. M-a dus bunelu’ la fotograf. Nu am amintiri concrete de la eveniment.

poza 2Aici sunt „mireasă”. Zău.  Complet neconvenţională şi neştiind nici o regulă. Încă mă întrebam dacă e bine ce fac. Concluzia – după 25 de ani de căsătorie şi alţi aproape 20 de după: putea fi mai rău…

poza 3

Aici sunt mămică incepătoare. Desluşiţi ceva? A fost interesant.

Înţelegeţi voi? Era greu pe atunci să pozezi, când habar nu aveai ce va rezulta. Şi când aşteptai cu nerăbdare developarea filmului ţi se confirma (de multe ori) un eşec. Fotografiile pe care le mai am sunt puţine sau de grup.
Bucuraţi-vă de gadgeturile de azi.
Revin cu schimbarea la faţă.
Mă recomand public: prenumele mele sunt Ruxandra  şi Miruna. Ruxandra e prenumele ales de tatăl meu din cartea Trecute vieţi de doamne şi domniţe iar  Miruna e ales de bunica din partea mamei, cea care a fost sufletul şi prietena copilăriei mele.
Şi ca să închei capitolul schimbării vă pun o poză făcută recent. Cum în casa mea nu există nici un fel de farduri, e o poză natur.

poza 4

Sper ca Diana si Dan plus voi toţi să mă recunoasteţi în continuare ca o bunică de rezervă. Uneori ştiu mai multe doar pentru că am trăit mai mult. Nu e nici un merit în asta.
Dacă veţi reveni după aceste destăinuiri ca să mă vizitaţi, vă promit poveşti scurte din şi despre cărţi apărute pe vremuri, pe care nu veţi avea timp să le citiţi. Ca în banc: asta am, asta dau.
Este alegerea voastră. Sau schimbarea.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Aiureli, Pe vremea mea, Vorbe, vorbe, vorbe... și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

45 de răspunsuri la Confesiuni. Schimbarea la faţă.

  1. Paula zice:

    Şi totuşi, aveţi un suflet atât de tânăr. Puteam să jur că pe aici scrie o puştoaică destul de matură şi mult mai inteligentă ca mulţi de vârsta ei. Îmi pare bine să vă cunosc!

  2. Paula zice:

    Nu citisem nici la rubrica „Despre”, unde am văzut ca aţi menţionat de copii şi din ce am răsfoit pe blog, aşa am avut impresia! Sunteţi o doamnă minunată!

  3. Imi pare bine de cunostinta.
    La cat mai multe postari sa avem ce vizita.

  4. Sonia zice:

    Nu doream neapărat să aflu nume. Istoriile din spatele lor mi s-au părut interesante. 🙂
    Dar da, ai dreptate, îmi place mai mult să îi scriu Ruxandrei, deși nici Vax Albinei nu mi-a displăcut să îi las câte un comentariu. 🙂
    Poza cu tine mireasă este bestială, iar cea natur este perfectă.

  5. Mirela zice:

    Eu n-o sa ma laud ca stiam deja mai mult decat razbatea din blog :P…. ci doar spun. 😀 Pupici si sa fii sanatoasa, tu si toti ai tai, cu sufletele voastre bune, Ca si asta stiu.

  6. Bendis zice:

    NU stiam ca albinutele fumeaza! :))
    Incantata si onorata de cunostinta!

  7. Bunaseara, Ruxandra Miruna! Multumesc pentru zambetul nefardat, pentru fabulosul fundal (carti, carti, carti peste carti si-un colt de teracota), pentru toate celelalte varste din poze si pentru promisiunea povestilor scurte. Care pot fi si lungi, ca ne plac.

    • vax-albina zice:

      Prea natur. Era teribil de cald si nu gandeam bine. As fi putut pune o bluza pe mine, nu sa ma pozez in rochia de casa.
      Plus ca am inca patru biblioteci, mult mai aspectuoase. Doar ca asta mi-e mai draga, asa afumata cum e.

  8. Drugwash zice:

    Eu nu pot să te recunosc decît ca pe o prietenă, aşa cum încerc – şi din păcate nu reuşesc întotdeauna – cu toţi ceilalţi cu care mă intersectez în drumul vieţii. Mă bucur să am un chip pe care să-l asociez persoanei pe care deja o cunoşteam măcar un pic. Mă bucur s-o cunosc şi pe Miruna, căci pe Ruxandra o ştiam deja. 🙂

    Tot ce te rog după toate astea e să fii aceeaşi ca întotdeauna, natur, cu poveşti aşa cum ţi le cere sufletul – fie scurte, fie lungi, ele ne vor învăţa ceva de fiecare dată şi le vom citi cu plăcere, întotdeauna. 😉

    • vax-albina zice:

      Ar fi o idee să am dublă personalitate. Câte una pentru fiecare prenume. Aş avea mereu pe cine să dau vina.
      PS Să ştii că am găsit cândva şi poza ta pe net. Arătai rebel, aşa cum scrii uneori…

      • Drugwash zice:

        Da, am avut o poză mai veche, de pe cînd eram în Brăila, cea cu geaca albă pe malul Dunării. Cîte visuri şi speranţe îmi umflau pînzele pe atunci… şi cum s-a transformat Dunărea în Sîmbătă! 😦
        De-a lungul timpului am avut mai multe poze puse ca avatar pe la forumuri, în protocoalele de messaging, etc. Să zicem că poza-gravatar de acum mă suprinde într-unul dintre cele mai bune momente ale mele şi o păstrez acolo măcar ca să nu urîţesc locurile pe unde trec şi-mi depun gîndurile. 🙂

        Cît despre dubla-personalitate, cred că fiecare dintre noi suferă de ea, într-un fel poate prea comun pentru a fi perceput ca atare. Eul bucuros vs. Eul trist, Eul optimist vs. Eul pesimist şi aşa mai departe, pot fi considerate într-un fel personalităţi diferite modelate de stări şi sentimente diferite, opuse. Dar să nu intrăm în psihologie acum. 🙂

        • vax-albina zice:

          Nu-mi place că te împrăştii precum vântul. Pe mine mă răcoreşti, dar de tine nu te îngrijeşti. Vrei să facem o petiţie online ca să redeschizi blogul?
          P.S. Să ştii că ţi-am salvat la mine o parte de poezii de teama că se vor pierde.

          • Drugwash zice:

            Draga mea prietenă, dar eu sînt vîntul… Şi fac ceea ce ştiu să fac mai bine: să împrăştii ideea de libertate de-a lungul şi de-a latul Pămîntului. 😉

            Ştii bine: nimic nu se pierde. Cuvintele mele se transformă în gîndurile altora şi-apoi în faptele altora, pentru ca din nou să devină cuvinte adunate-n poveşti, peste ani. Perpetuum mobile – energia pură, the Universal knowledge… 😎

            Îţi mulţumesc pentru grijă, încă am tot ce-a fost publicat. Sper să-mi pot ţine promisiunea faţă de Sonia, ceea ce va aduce probabil o mică bucurie celor dragi. 😉

  9. stefmd zice:

    Sunteţi minunată! Doar atât pot spune …

  10. alma nahe zice:

    🙂 Toate, dar absolut toate pozele sunt minunate. Azi ne chinuim — cu gadget-urile de care ziceai — să le facem să aibă aerul acela de vechi.
    Bun găsit îi zic și eu Ruxandrei Miruna! Într-adevăr, un chip alături de cuvinte întregește. Mă bucur că ai făcut asta.

  11. Dan zice:

    Foarte, foarte fain…

  12. Sorin zice:

    Sărut mâna, tânără Doamnă.
    Nu e ironie, nici banc. De unde sunt (încă) eu, aşa se vede. Nu crezi? Aminteşte-ţi că la 10 ani, cei de 30 ţi se păreau bătrâni…
    Să ai sănătate şi bucurii!

  13. B. zice:

    Dar cum să ne păcăleşti, cum să fii nesi! Bineînţeles că voi reveni în vizită după aceste destăinuiri pentru că, bineînţeles, eu şi de bunăvoie am ales să vin să vizitez, cu mult înainte de orice fel de destăinuiri de-astea ce nu m-au condiţionat şi nici nu mă vor condiţiona; că n-am scris aici încă de ieri e pentru că am avut anume obligaţii pentru cunoscuţi/apropiaţi/prieteni ai mei a căror rudă pleacă azi pe drumul fără întoarcere. Vreau şi eu să trecem de caniculă, la mine e-n tandem, licitează la dublu sau cum să spun, afară-s 38 de grade şi-n termometrul meu ăla de uz medical sunt tot 38 cu tendinţe de creştere, delirez ghicitori: cine, oare, putea să dea-n laringită/bronşită/pneumonie/sinuzită şi toate alea în zilele astea care este ele caniculare fuarte? Eu! -îngheţată n-am mâncat, în piscină n-am intrat, şamd.- Cine, oare, s-a-mbolnăvit în halul ăsta fix în alea două-trei zile în care-avea stabilit un program anume la lucru? Eu! -dar m-am dus aşa cum eram, cu frisoanele la purtător, ce era să fac decât eventual să-mi doresc nicidecum nu dublă personalitate cât o clonă fără febră, ceva, o teleportare mică-micuţă, cât să elimin răceala la dezintegrare-reintegrare sau cum se desfăşoară teleportarea ceea.
    Apropo de schimbarea la faţă, sărbătoarea, de data asta: în anii în care se face răcoare şi se simte bine ac. schimbare în zilele imediate datei de 6 august, vine o iarnă blândă iar în anii în care se face mai cald, mai ‘vară’ după data respectivă, vin ierni olecuţă mai grele, fapt probat în mult timp, rămâne să vedem dacă anul ăsta va confirma sau infirma (cum bine spui, ştiu unele ca acestea poate doar pentru că am trăit cât zice bolintinu’ deşi eu zic că am împlinit şase ani frumoşi ei aşa, şi nu, nu e niciun merit în asta, true). Cât despre secretomanie şi alte adevăruri simple gen no name, no face, la mine chiar nu e vreun caz ca ăsta, e o simplă tăcere ce nici măcar nu ascunde ceva, scriu sau nu pe oricare blog al meu, mă loghez sau nu ori comentez pe blogurile altora sau nu, şi tot aşa.

    • vax-albina zice:

      M-ai năucit albinuţo. Ai grijă. Treci şi tu pe propolis, polen, miere (că-s de-ale noastre) sau ceapă şi usturoi. Răcelile de vară trec repede. Ai zis de piscină, dar ai uitat aerul condiţionat. Of,of.
      Sper să apuc ziua când ne vei indica şi blogul tău.

      • B. zice:

        Propolis şi miere am bifat deja că am primit dar din dar din dar (cre’că am numărat corect) iar ceapa şi usturoiul sunt la mare rang pe-aici, pe la noi, cu sau fără vinete coapte, cu sau fără dar preferabil cu salatele cele de toate zilele şi chiar şi de mai multe ori pe zi. Despre aerul condiţionat pot să spun că nu avem pentru că nu ne trebuie, am avut în urmă cu nişte ani de împrumut unul mobil dar l-am restituit. În incintă acilea-şa unde stau acum şi scriu e bine cam cât să avem grijă la deschisul uşilor că e setată centrala pe 21 de grade şi dacă nu suntem atenţi şi uităm prea mult uşile deschise porneşte centrala – de la corent, bă’samă, nu de la ălea 38 de grade de-afară. S-a pornit bine-mersi şi-n iunie, şi-n iulie, şi-n verile trecute, iar de când a-nceput august n-am prea avut timp să observăm, dat fiind cazul că aveam unele mai urgente de băgat în seamă. Iartă-mi orice ţi-ar fi cauzat năucirea, n-am avut asemeni intenţii iar de apucat ziua aia în care o să vezi fagurii ăia care la mine pe blog desigur că au şapte laturi şi nici că-s faguri cât luminiţe, stele, sclipicele sau ce-or fi ele, într-o ‘mare’ de negru întunecat şi absolut pe ici, pe colo-întocmai ca lumea la scară mică sau la scară mare, sigur-sigur o apuci, dacă e să urmăresc calendarul meu cel conform căruia o să reiau scrisul acolo peste zece zile că atât amr (atâta numa’ că eu nu mă iau numa’ după calendele proprii, că, de mai apare oareşce cât de cât important cum ar fi par egzamplu cestiuni de viaţă şi de moarte îmi mai adaug o vreme de tăcere şi tot aşa. Dar, din ce-am descris, se pot contura nişte minim câteva concluzii: că, poate, deja, îi fi văzut blogul meu ăla, cândva, demult, şi că, eventual, dacă l-ai văzut, atunci îi fi ştiind că nu-i pe-acolo nimic important nici pasionant ori pasional ci oleacă doar esenţial – pentru mine, nu pentru lumea mare ori mică, neagră ori întunecată dar, desigur, absolută). Mult am scris iară şi nici n-am epuizat concluziile că-s multe, mai zic doar despre ingineria clădirii care este ea foarte dar foarte bine izolată şi combinaţia de cărămidă cu beton spre anumite puncte cardinale duce la efecte d-ăstea ce-mi permit şi s-o laud chit că nu-i a mea ea de felul ei dar şi s-o apreciez după cum devine situaţia, avem în stoc decât puţine atribute/adjective precum peşteră, ş.a. (pentru că are efectul ăla, constanţa temperaturii inside, şi altele pe care nu le mai scriu pentru că nu, gata, că aproape nu mai am temperatură, am trecut pe temperaturi, nu ştiu dacă am voie la semnat petiţii în starea asta, dar semnez, la un caz, la o adică).

    • B. zice:

      Auch, cu matematica întotdeauna-i puţin greu, chiar şi la calculele astea ale perfecţiunii, de fagure/stup, cu hexa! Să nu se-nţeleagă altceva din ăi şasă ani toţi frumoşi. Să explic dară cum se calculează pe la noi, că bineînţeles că m-au învăţat şi pe mine la vremea cuvenită că să nu spui vrâsta nici de mă pici cu ceară: apăi tocmai ce-am făcut de-un majorat, noi toţi luaţi împreună. Ăia şase ani se socot de când am ajuns şi noi la o facultate de-aia adevărată, nu e medicina cum s-ar crede, e LLP. Abrevierea asta e folosită în străinătate pentru cu totul altceva, tot despre studii fiind vorba totuşi, iar într-o traducere by me ar fi Long Life Parenting. Ca’va să zică numa’ ce-a-mplinit odrasla-ne anii ăia frumoşi toţi şi noi tot aşa, total 18 cum spusei (şi cum glumirăm nu demult, invitaţi fiind la aniversarea vecinului; făcea băietu’ 22, adică trecuse bine de 21 cât se consideră de majorat în ţara al cărei cetăţean este şi ne-am prezentat conform etichetei, trebuia fără cadouri, fără atenţii, numa’ cu prezenţa da’ noi am îndrăznit de-am dus una cutie cu suc şi una sticlă cu bere, berea mai mult aşa degeaba că distracţia era de discuţii, de poveşti iar de băut chiar nimeni nu s-a ocupat în zonă şi gluma leşinată era că acu’ el e major de-o vreme da’ nici noi nu suntem contra legii, aveam cică voie cu oiaga că tocmai ce făcurăm împreună 18-fusese ziua odraslei cu puţin înainte).

      • vax-albina zice:

        Dragă albinuţo,
        Cred că puiul tău are vreo şase anişori iar tu te confunzi, cufunzi ori profunzi prea tare?
        Aia eşti? Mmammicuţă de BM?

        • B. zice:

          mmpăi info nu-s greu de găsit, ştiu şi unde-s şi care-s, da’ nu mă nici, nici, nici. Ce nu ştiu e de ce uneori îmi depistează viruşi când intru pe ici, pe colo, cum de ex. a fost ieri pe-aici. Cum eu n-am cum să-ţi scriu, poţi să-mi scrii, la un caz, zic.

  14. arakelian zice:

    Nu conteaza anii din buletin, conteaza cei din suflet. Si da, noi te simtim tanara, plina de entuziasm si energie. Asta conteaza.
    Ca si ceilalti, remarc poza cu cartile, si sunt f. incantata de pozele din copilarie, tinerete. Poza cu mireasa neconformista e nemaipomenita.

    Incantata de cunostinta, Ruxandra Miruna. Pt mine, ramai Vax_Albina cu blog plin de zorele, ce m-a inspirat sa imi caut si sa seman inca ceva.

  15. abisurile zice:

    Bun gasit . (Re) gasit. Caci eu chiar asa o inhipuiam pe autoarea blogului.Frumoasa initiativa, o fi vreun semn ca omul nu poate ramane doar virtual?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s