Întrebări întrebătoare.

food-art6Mi s-au stricat tabieturile şi nu mai funcţionez normal.
Am avut o vizită de câteva zile. Persoană tânără şi umblată prin lume.
Am vrut, reciproc, să ne arătăm calităţile de gospodină.
Fac doar o dare de seamă superficială.
Eu am vrut să fac creier pané ca pe vremuri, dar nu l-a vrut pen’că e prajeală. Murăturile aşteptau să fie deschise alături de un şnitel de pui, dar nu a vrut căci puiul are hormoni. Tortul făcut a fost stropit cu vişinată pe blat şi nu l-a vrut că avea oarece alcool. Să ciocnim ouă n-a vrut, că dau colesterol.
Toate, dar absolut toate, idei corecte. In tendinţe.
Singurele lucruri acceptate: zacuscă – făcută proaspăt- cozonac şi porc. Separat. Pe rând.
În schimb ea m-a hrănit surf and turf (vezi wikipedia) cu miez de scoici învelit în nişte felii afumate de porc.
A cumpărat peşte sole şi creveţi proaspeţi.
A cumpărat fileuri de cal şi sparanghel sărat de mare.
A adus ierburi încolţite, roşii organice – divers colorate- şi sparanghel alb.
Toate, dar absolut toate, chestii sănătoase. În tendinţe.
Of.
Recunosc că au fost experienţe interesante pentru papilele mele gustative. Nu le-aş repeta decât de nevoie. De drag şi nu din curiozitate.
Eu sunt genul care mănâncă pentru a trai. Nu invers. Eu mestec citind sau stând la computer ori TV. În farfurie poate fi aproape orice. Ceva cu gust ştiut care să nu mă facă să mă gândesc la stomac.
Eu am aflat că trebuie să ne hrănim cu ce găsim în/pe pământul din locul unde ne-am născut. Ca cele chinezeşti sunt bune pentru chinezi, cele americane pentru americani, inclusiv hotdogii şi hamburgherii, etc..
Am gusturi simple. Eu ştiu că varza cu carne, fasolea cu ciolan şi supa cu găluşte sunt bune pentru că am crescut cu ele. Iar slănina cu ceapă e cea mai grozavă. Adaug brânza cu roşii. Punct.
Degeaba am strâns o mulţime de cărţi de bucate pe vremea când reţetele se notau în caieţel. Acum oricine poate să gătească cu ajutorul lui goagăl. Mi-e ciudă- un pic.
Vă întreb: cum de ni se schimbă gusturile? De ce ni se schimbă gusturile? E curiozitatea? E necesitatea? E pofta?
E din cauza posturilor TV pline de bucătari şi de reţete? E din cauza prietenilor de diferite neamuri atunci când pleci în lume?
Trebuie să ştii ce mănâncă partenerul de discuţie ca să ştii cum gândeşte? Nu se mai discută despre chestii precum vremea şi timpul probabil? Despre politică sau sport? Hrana naţiunilor e subiect de cultură generală acum că ne tot globalizăm? Cum ne influenţează?
Voi ce credeţi? Există prăpastia între generaţii şi în lumea bucătăriei? Chiar trebuie să forţăm stomacul cu chestii noi doar pentru a asculta sfatul nutriţioniştilor?
Sunteţi pofticioşi sau sunteţi gurmanzi ?
Care e mâncarea voastră preferată?

P.S. Această postare vrea doar să exemplifice lipsa mea de adaptabilitate.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Aiureli, Documente. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

31 de răspunsuri la Întrebări întrebătoare.

  1. Sonia zice:

    Grea întrebare este asta cu mâncarea preferată. Pentru că am mai multe. 🙂 Astăzi, de exemplu, dacă ar fi să aleg și să nu-mi fie lene să merg până la piață, aș vrea o ciorbă de salată. 🙂 În general sunt adepta mâncărurilor simple. Doar în vacanță îmi schimb tabieturile. Îmi place să experimentez bucătăria locurilor prin care umblu.
    Dintre mâncărurile pe care le-am descoperit mai aproape de zilele noastre, pot spune că m-am îndrăgostit de mâncarea chinezească. Nu ratez niciodată ocazia de a-mi delecta papile gustative cu o porție. 🙂

    • vax-albina zice:

      Eu sunt Gică contra: Am înţeles că gustul deosebit de bun al preparatelor chinezeşti este dat de UMAMI, adică de E621. Nimic natural. Doar păcăleală. Ştiai?

      • Sonia zice:

        Nu știam. Dar și cu E-urile astea e poveste lungă. Nu știu dacă mai există lucruri 100% naturale. Săptămâna trecută am avut o revelație neașteptată. Am făcut un catalog pentru o fabrică de pâine. Fiecare imagine avea și un text în care era specificat conținutul produsului. Singurul cu E-uri era pâinea multicereale. Cea pe care eu o mănânc nu numai pentru că îmi place, ci și pentru că am crezut până acum că este mai sănătoasă.

  2. Mirela zice:

    🙂 prietenii stiu de ce. Mi se pare normal sa iti schimbi gusturile si obiceiurile atunci cand iti schimbi si patria, temporar sau definitiv. Dar chiar si aici, eu mananc de la chinezi, indieni, arabi sau alte natii, fara probleme… mai ales ca-s unele meniuri bune de te lingi pe degete. Nu foarte des, dar ideea e ca nu-i ocolesc. Si astfel afli combinatii si gusturi noi, cu care iti faci traiul mai placut. Dar pana la urma fiecare mananca ce-i place si ce-i prieste, asa incat ai dreptate si tu, are si ea…. avem toti :).
    Welcome back, ai cam tras chiulul saptamana asta :P.

  3. sultana zice:

    Imi place sa experimentez, „inventez” noi retete (in functie si de ce am in casa), daca merg in alta tara incerc tot felul de preparate (la un restaurant mongolez am constatat insa ca au adaptat bucataria traditionala pentru gustul europenilor), insa din cand in cand imi place sa mananc de exemplu paine cu untura din borcan, ca pe vremuri, (in care am prajit carne si carnati de porc autohton) si ma ling pe degete, desi doctorul imi spune ca ar trebui sa mananc mai sanatos. Bucataria romaneasca e foarte gustoasa, chiar daca se zice ca e plina de colesterol, dar si cea din alte tari e la fel de buna,(poate mai scumpa pentru noi). Oricum nu cred ca as putea aprecia macaruri „extreme” precum gandaci si greieri pane, sau friptura de caine cum am vazut ca se mananca in China, pentru ca ne orientam tot spre ceva apropiat de gusturile noastre (si de buzunarele noastre). Persoana care ti-a adus bunataturi de pe alte meleaguri a vrut sa-ti faca o placere, sa incerci ceva diferit. Eu cand am fost plecata in occident as fi vrut sa le aduc parintilor care n-au iesit din tara, tot magazinul,( sa vada cum este „acolo”, nu pentru ca e mai bun), insa nu mi-am putut permite la vremea aceea.

    • vax-albina zice:

      Pâinea cu untură şi cu un ardei sau cu o roşie îmi aminteşte de copilărie. Nimic mai bun. Deşi bucătăria modernă pare a fi mai sănătoasă. Viitorul o va confirma. Sau nu.

  4. Mirela zice:

    La pui as vrea sa renunt si eu, daca la alte prajelile nu pot… Pe creveti vreau demult sa ii adaug pe lista, dar trebuie sa-mi fac curaj. Vegetalele organice sunt toate de preferat, cu conditia sa nu fie scumpe rau…. la noi, ca in alte parti sigur sunt mai accesibile. Ouale sunt de evitat, stiu ca ideal ar fi sa mananci doar 2-3 pe saptamana. Asa ca nu strica sa mai asculti si la altii, toate se schimba din mers pe lume, inclusiv bucatareala. Iar cand le descoperi pe cele noi, chiar poti sa ai surprize placute.

    • vax-albina zice:

      Corect. Chiar că eşti bună de mediator. Ţi-am mai zis-o.
      Ştii cum mă amăgesc eu? Îmi zic că, la vârsta mea, hormonii de creştere din pui îmi fac bine. Poţi să ştii? Poţi să fii sigur?

      • Mirela zice:

        Pai da, dar aia pot sa hraneasca si diverse tumori, daca Doamne fereste ele exista. Nu e vorba de amagire, dar te gandesti ca daca poti sa eviti ceva de care toti spun ce e dubios, atunci mai bine eviti. Pe de alta parte nu stiu ce va mai ramane cu timpul, ca incet-incet vor ajunge pe lista neagra toate cele, iar la vegetarianism (cred ca am zis bine) nu ma vad ajungand. Nici asa nu e ok, cum o dai tot cu + si – iese.

      • sultana zice:

        Mi-am adus aminte de cateva vorbe din copilarie: „Mai stii? Si daca stii parca poti sa fii sigur? Si daca esti sigur parca poti sa te pazesti? Si daca te pazesti parca poti sa n-o patesti?” 🙂

  5. sultana zice:

    Conteaza si cu cine iti imparti bucatele: decat sa mananc fazan umplut singura, mai bine mananc mamaliga cu un prieten drag. In rest, de gustibus…

  6. Andreotti zice:

    Eu îs cam „țărancă” la gusturi. Adică, slana cu ceapa spartă-n palmă mi se pare sublimă. Ca și fasolea cu ciolan! Prin prisma job-ului, am avut și am oportunitatea de a mânca la cele mai sofisticate restaurante. Deseori, m-am trezit învârtind cu furculița prin farfurie, niște chestii inodore, incolore, trase mai toate-n aspicuri, cu gusturi groaznice dar care erau prezentate ca niște rafinătățuri culinare de mare amploare. Aș! Ce fine cuisine or fusion-uri, breeee! Mai lăsați-mă! Recunosc însă că am mâncat și preparate excepționale, din diferite bucătării ale lumii și pe care le-aș mânca mai mereu. În final? Mânânc cam ce am pe-acasă prin frigider și ce-mi place mie! Adică salată și brânză cu roșii!:)
    Ca să și răspund, cred că amândouă aveți dreptate dar până la urmă, fiecare mânâncă ce-i place, ce-i cade bine la stomac și ce-i suportă ficatul ( ca să nu zic și buzunarul!)

    • vax-albina zice:

      Cred că ai zis o vorbă mare. FICATUL e esenţial. Eu mă fac ca nu-l bag in seamă şi el mă lasă in pace.
      Persoana, ştiind ca eu nu ies din casă, a vrut să-mi arate ce e mai fin. Si eu, căpoasă – nu şi nu.

  7. Din pură curiozitate am încercat şi eu câteva „sofisticării” dar nu au reuşit să îmi schimbe obiceurile culinare, tot la ale noastre rămân. Şi e de rău dacă de la ora asta mi-e poftă de fasole cu ciolan 😦

    • vax-albina zice:

      Imi place fasolea la nebunie. Am mereu in casa o conserva de fasole rosie sau alba (stiu ca nu e buna conservarea) si fac o asa zisa salata mexicana: o clatesc si o arunc intr-un castron si adaug ce am: ceapa rosie taiata ori castraveti murati, rosii cuburi si feliute de ardei colorat, afumatura sau carne, oua fierte, – etc – dupa gust. Ori o amestec cu chestii crude, ori cu fierte, daca intelegi ce vreau sa zic. Neaparat stropita cu ulei si cu un sos picant (sau ardei iute fara samburi). Rapid, gustos si satios.

  8. luciastroila zice:

    Cred că schimbarea asta de gusturi ţine în mare măsură de superficialitate şi ipocrizie. În ultimul timp observ o degradare progresivă a tot ceea ce ar trebui să ne definească pe noi ca entitate. Mâncăm chestii fără gust, doar că e tredy şi aşa mănâncă alţi superficiali celebri din lume. Mâncăm „bio” făfă să ştim prea bine ce înseamnă acel bio doar pentru că am auzit că face bine la sănătate, deşi alimentele acelea în afară de preţul usturător nu sunt cu nimic mai bune ca celelalte, nefiind crescute după standardele „bio”.Ne plac algele sau cine stie ce bucătărie exotică nu pentru că ne încântă papilele gustative, ci pentru că dă bine în faţa terţilor la fel de superficiali ca noi. Şi ne îmbolnăvim mai repede, de boli care mai de care mai grave şi mai sofisticate pentru că nu suntem în stare să realizam că fiecare zonă a lumii are specificul său până şi în alimentaţie, din anumite considerente practice.

    • vax-albina zice:

      Am impresia ca tanara generatie e mult mai sensibila decat cei ca mine, cu stomacul calit. Si ca incearca sa se protejeze cumva. Desi salata e plina de pesticide, ardeiul idem, fructele sunt tratate si cine mai stie azi ce e sanatos. Ficatul dicteaza.

      • luciastroila zice:

        Este şi ăsta un criteriu. Deşi, la marea majoritate nu este definitoriu. Ficatul a început să-mi facă şi mie probleme şi cred că aşa devine pentru marea majoritate. Asta este totuşi urmare a tuturor pesticidelor şi substanţelor chimice ingerate din alimentele mai mult sau mai putin bio de pe piaţă, din cauza mâncării prost gătite şi a poluării din ce în ce mai mari. S-a creat un cerc vicios.

        • vax-albina zice:

          Pe vremea mea 😦 trebuia sa mancam tot ce ni se punea in farfurie, char daca nu ne placea. Pe vremea copiilor mei m-am prins ca fiecare organism are nevoile lui si nu putem generaliza. Am invatat din experienta. Iar chimicalele ne-au invadat acum si vai de copiii mici la cate boli vad ca li se descopera.

          • luciastroila zice:

            Da, aşa este. Problema tot de la noi porneşte. Şi eu am avut în copilărie o perioadă în care eram obligată să mănânc tot din farfurie, indiferent ce era şi cât era acolo. Noroc că mama a fost o persoană foarte înţelegătoare din punctul ăsta de vedere sau poate că şi eu am fost mult prea sensibilă şi vomitam prea repede. Acum însă, odată cu descoperirea industriei de alimente preambalate, pline de tot felul de conservanţi şi substanţe chimice care să le păstreze pentru mult timp proaspete şi să le înmulţească, odată cu dezvoltarea tehnologică ce ne permite să pregătim prânzul în 10 minute prin introducerea produselor prefierte la microunde, normal că sănătatea copiilor este în pericol. Mamele au devenit mai comode şi oferta de produse gata preparate de pe piaţă, puternic mediatizate şi cu reclamă agresivă face foarte multe femei să cadă în greşeala de a da copilului să mănânce direct otrăvuri. Nu se va compara niciodată o supă de pui din găina crescută în curte cu una la plic, sau un puire de legume culese din grădină şi făcut în casă cu unul de la borcan. De asemenea, creşterea populaţiei la nivel global şi scăderea resurselor de hrană a împins oamenii către tot felul de descoperiri în domeniul alimentaţiei. Se caută prin metode chimice înmulţirea peştilor pe care Iisus a făcut-o doar cu credinţă. Toate aceste produse trebuie testate undeva şi românii sunt extrem de deschişi tuturor noilor tendinţe, în consecinţă cobai siguri ai tuturor cercetărilor din domeniu. Sunt multe de spus şi cauzele sunt multiple, totuşi, rezumatul rămâne tot superficialitatea de care am început să dăm dovadă.

  9. B. zice:

    Am vrut să scriu ieri, aici, la tine, zău că am vrut, chiar începusem să aştern câteva cuvinte, dar programul zilei m-a cam dus din online în offline, nu e bai, revin acum, dar nu cu exemplificări la ce ai întrebat (că au scris între timp ceilalţi), ci cu alte ‘feluri’, şi sper: să nu supăr pe nimeni cu acadeaua – [vezi ], să ajungă *lollipop* la toată lumea, să nu dăuneze sănătăţii, etc. 🙂 (şi, adnotările: îmi plac vocile şi rochiile doamnelor, nu neapărat şi obrăznicia lu’ nenea, dar, dacă face parte din videoclip… ). Ghiceşti, poate, că am vrut ieri să-ţi selectez un playlist cu teme culinare pe post de comment, cu ‘portocală’/Anda, alea-alea, dar nu am mai avut timp, din cauză că am ‘mâncat’ vizite şi muzee – nu pe pâine, totuşi!

  10. B. zice:

    În egală măsură îţi mulţumesc şi eu, pentru embed/pentru că mi-ai dat voie pe-aici cu punga de bomboane, am îndrăznit pentru că a fost aniversarea YT, 8 ani. Şi da, muzeele fac numa’ bine – la fel şi muzele astea ce umblă cu acadeaua-n vârf de băţ. Constat că-s într-un fel de ‘muz’-mood (muzee, muze, muzică); bine că-i ‘muz’ şi nu-i ‘bîz’! Optimismul, nu ştiu de unde-mi vine, mă mir şi eu! Let’s… muz! (absolut întâmplător, am într-un playlist, o succesiune de ‘rum and coca-cola’, ‘lollipop’, ‘sugar, sugar’ – asta, ca să nu fiu de tot offtopic, nu că aşa ceva ar fi pe lista mea de alimente, consum produsele astea numai în ambalaj ‘muz’, pentru că, nu-i aşa, ‘solo se vive una vez’).

  11. abisurile zice:

    Cred ca gusturile se formeaza si se … deformeaza. Depinde insa si de persona. De exemplu de curand am apreciat o ciorba de burta „ca la mama acasa” in California, leustean crescut in gradina tot in California, sarmale de pasti, tot in California. La romani plecati de ceva vreme. Si ei si copii lor apreciau. Am mancat si sparanghel cu somon (este adevrat ca e foarte usor de gatit) si creveti aburiti, si humus „façon maison”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s